duminică, 28 decembrie 2008

distracţie de podu iloaiei

sau petrecerea timpului liber, spuneţi-i cum vreţi; oricum, perioada aceasta de sărbători oferă priejul "simplului cetăţean", expresie tîmpită, pentru că nici un cetăţean nu este simplu, ci este simplificat de limbajul hîdu al oamenilor politici, deci îi oferă prilejul individului care munceşte un an întreg să-şi pună imaginaţia, banii şi răbdarea celor dragi la bătaie şi să petreacă timpul sărbătorilor într-un mod cît mai plăcut; aceleaşi sărbători oferă prilejul autorităţilor să cheltuiască banii contribuabililor pe praf de luat ochii alegătorilor; oricum important este să te simţi bine, chiar dacă anul ce urmează vei munci jumătate pe plătit datoriile de la sărbătorile trecute, iar jumătate pentru a-ţi plăti facturile; deviza românului contemporan este "să t e simţi bine, că de descurcat ne descurcăm noi";
cum încep sărbătorile; tai porcul, tragi vinul de pe drojdie, faci cîrnaţii, după amezile sau serile de dinainte de crăciun tragi tare la cumpărături prin super-marketuri şi, cînd guşti seara vinul cu vreun prieten frustrat sau cu nevasta veselă, chiar dacă nu ştie de ce te întrebi, ce naiba faci de sărbători? în minte ţi se desenează un traseu ideal, cu munte, maşină, părtie, pensiune sau cabană, la naiba!, vrei să schimbi şi tu ceva, să ieie un alt aer în piept, că de asta-s sărbătorile, nu să stai tot în podu iloaiei, să miroşi pişatul cîinilor comunitari prin scări, sau să auzi chiotul dement al cîtorva cheflii în noapte; îţi faci bugetul, ridici din umeri fără a lua o decizie, vine factura la lumină, îţi dai seama că-ţi trebuie cauciucuri de iarnă, lanţuri nu ai, bradul e scump ca dracul şi începi, ca în fiecare an să faci lista prietenilor, neamurilor, cumetrilor, cîţi metri de cîrnaţi ai în casă, cîte şunci afumate, pentru că şi anul ăsta sărbătorile, îţi dai seama, le vei petrece cu prietenii, dacă îi ai, sau cu neamurile guralive şi indiscrete; ca în fiecare an vei mînca cu insistenţă carne de porc, vei bea vin roşu sau alb, mănînci prăjituri din market şi te-nbeţi pe muzică, poate, românească, grecească, ţigănească şi te vei consola, că de revelion vei merge în iaşi şi-l vei petrece în stradă;
dar lipseşte ceva în acest aranjament dezolant, pe care-l trăim în fiecare an, lipseşte comunitatea sau spiritul comunitar; să contabilizăm unde se poate dezvolta spiritul comunitar la podu iloaiei: biserică, crîşmă, parc şi atît, nu avem ... nu avem nimic altceva, care ar putea contribui la aşa ceva; ce ne oferă anul ăsta de crăciun: cadoul autorităţilor locale pentru cei care le plătesc impozitele este un brad insipid, manelist, ca şi cei care l-au împodobit şi atît; şi dacă eşti un apropiat al bisericii şi al minorosiţelor mese îmbelşugate la prăznicar, că aşa-i creştineşte; mi se pare că cei care un an ne-au muncit cu campaniile lor de imagine din timpul campaniilor electorale, noua administraţie, şi-a epuizat muniţia şi resursele intelectuale, cu toate că eu ştiam că are o echipă de organizatori de petreceri publice care ar fi avut ocazia să ofere acum de sărbători altceva; dar lîncezeala, încremenirea în proiect, frica de raţiune a cuprins şi noua admnistraţie, care doarme în papucii cei noi, cremuiţi de moş chiriac; punct

miercuri, 24 decembrie 2008

324 pentru preşedinte

"în sfîrşit mi-am văzut visul cu ochii", a fost una dintre afirmaţiile domnului preşedinte; afirmaţia este ruptă din context, este drept, dar visul e vis şi e al omului; iar mie acest vis îmi provoacă frisoane reci, pentru că acum avem o majoritate de 73% la sută în parlament care susţine guvernul; avem o majoritate mare formată din două minorităţi mari, care poate dispune discreţionar de putere, fie ea legislativă sau executivă, ca să nu o mai enumerăm şi pe cea judecătorească, care numai independentă nu este; dar ceea ce îmi dă frisoane şi mai mari este faptul că preşedintele consideră că apropierea dintre cele două partide este firească, pentru că în opinia sa cele două partide opozabile pînă mai ieri şi-au epuizat în cei 16 ani de confruntări tot arsenalul de război şi, ca o consecinţă firească a acestui lucru, ei trebuie să revină la situatia de dinainte de război, bineînţeles, cu un alt cîrmaci; şi, un alt lucru care mă nelinişteşte, legat de visul domnului preşedinte, este faptul că el plănuieşte "această" majoritate de prin 2005, ceea ce-l face un om periculos;
avem aşadar pe lîngă un deficit bugetar şi un deficit de democraţie, pentru că "această" majoritate dezechilibrează echilibrul de putere necesar într-un sistem democratic, care la noi este şi aşa fragil; în opinia preşedintelui "această" majoritate va avea misiunea de a reforma statul român, adică berceanu, udrea, boc, andronescu, iacob-ridzi, predoiu, oprea vor avea misiunea de a reforma statul român sub indirecta îndrumare a domnului preşedinte băsescu; paradoxal reforma statului nu constă în măsuri judicioase sau eficiente în această direcţie, ci în concentrarea puterii politice în mîinile unui singur om; şi aici se urmează o lungă tradiţie specifică clasei politice româneşti; la noi aşa se rezolvă crizele; avem o coaliţie majoritară-mare, bună, care vrea reforma statului şi o minoritate-mică, rea, a mogulilor, care vrea un stat corupt şi discreţionar, iar voiculescu este în partea bună... a dracului, felix!
dar cred că învestitura cabinetului boc de către parlament cu o aşa de mare majoritate mai are o semnificaţie, ea reprezintă victoria preşedintelui asupra parlamentului; acum aproximativ un an si jumatate 322 de parlamentari votau suspendarea presedintelui din functie; nu a trecut mult timp de cînd nervosul cocosel a lui băsescu declama sus şi tare că pnl-ul şi psd-ul refac coaliţia celor 322 pentru a-i învinge pe luptătorii luminii în alegerile din toamnă, pentru ca cîteva luni mai tîrziu băsescu să îngenuncheze parlamentul cu o coaliţie de 324 în favoarea sa; punct

marți, 23 decembrie 2008

bcr podu iloaiei - mult mai bine

sînt plăcut impresionat de schimbările produse la filiala bcr podu iloaiei; nu ştiu dacă acest lucru s-a întîmplat datorită faptului că s-a schimbat şeful, dar serviciile s-au îmbunătăţit vizibil, iar relaţiile cu clienţii sînt mult îmbunătăţite; oricum sînt nevoit să-mi revizuiesc consideraţiile faţă de această instituţie şi-i sfătuiesc pe toţi cei care mă urmăresc să apeleze cu încredere la serviciile filialei locale a bcr-ului, care are un spaţiu mult mai generos decît cel al brd-ului şi o echipă de funcţionari mult mai primitoare; nu cunosc politica de credite a băncii, dar îmi place teribil noua abordare a relaţiei client-bancă; mă face să simt şi eu că se schimbă ceva şi pe la noi, chiar dacă rezistenţa la schimbare este mare; punct

duminică, 14 decembrie 2008

făcătura

aşa îmi sună a fi negocierile pe care psd le-a dus cu pdl pentru formarea viitorului guvern şi pe care mulţi dintre noi speră să nu-l vadă la guvernare; marea majoritate a românilor păstrează o umbră de speranţă că această "mare coaliţie pentru românia" nu se va realiza, că băsescu "le-o va trage -iştilor"; dar, se pare, că totuşi se va realiza, pentru că, chiar dacă este împotriva firii la prima vedere, ea are şanse să se materializeze tocmai pentru că este croită pe caracterul aceluiaşi tip de om politic român: venit din eşalonul trei sau patru al partidului comunist, avînd legături cu securitatea necesare pentru a promova în interiorul partidului şi a administraţiei de stat, dar neclarificate pe deplin, lacom, fără scrupule, utilizează politica pentru a promova economic şi social, oportunist, dispus oricînd la "compromisuri raţionale", ceea ce înseamnă că-i lipseşte structura morală şi fără caracter ideologic, adică nu crede în nimic; de-asta cred că această făcătură a băieţilor deştepţi este posibil să reziste dincolo de alegerile din 2009;
în urma "evenimentelor istorice la care asistăm", pentru că nu-i puţin lucru să controlezi aproape 70% din parlamentul româniei, cei mai satisfăcuţi de această unire pe tăcute sînt psd-iştii şi electoratul său, care acum jubilează şi-şi spun în barbă că ei sînt coloana vertebrală fără de care statul român nu supravieţuieşte, ei sînt profesioniştii aparatului administrativ al statului; cei care pînă mai ieri erau înfocaţi susţinători ai psd azi votează cu pdl, iar acum au şansa să se întîlnească sub poala lui băsescu;
bănuiesc că următoarea mişcare a lui băsescu, la învestitura guvernului, va fi să ne spună că psd nu mai este aşa de corupt, că este un partid parţial reformat şi că de-aceea domnia sa a acceptat această reintregire a vechilor cunoscuţi, dar şi forţat de rezultatele votului; ni se va mai debita ceva despre vechile răni ale trecutului care acum au şansa să se vindece, despre fracturile morale care macină societatea românească etc, etc; ceea ce nu se va pomeni deloc va fi despre absenteismul masiv care a marcat ultimele alegeri parlamentare, despre lipsa de perspectivă a clasei politice încremenită în propriile-i programe.....oricum ceea ce n-a reuşit iliescu a reuşit cu brio băsescu şi ai lui băieţi deştepţi; punct

miercuri, 10 decembrie 2008

întrebare

avem premier pdl-ist, psd-iştii au intrat la guvernare, pnl-iştii vor ţine trena opoziţiei, şeful de consiliu judeţean este psd-ist, fiul său a candidat din partea pnl-eului, primarul este pnl-ist, vicele este psd-ist, oamenii lui alexa domină consiliul local, oare adomniţei ne-o face drumuri, canalizare şi restul lucrurilor civilizate care ar trebui să existe într-un oraş, aşa cum ne-a promis în campanie, sau braţ la braţ cu baciu vor emigra în congo?

vineri, 5 decembrie 2008

ticu dumitrescu

a murit martirul sistemului comunist;
ticu dumitrescu a reprezentat pentru mine lupta exemplară cu sistemul comunist şi cu rămăşiţele sale putrede; ticu dumitrescu a fost omul care aş vrea să fiu şi eu în momentele dificile în care ne aruncă viaţa - să ai credinţă şi să crezi că drumul ales de tine este cel drept;
ticu dumitrescu a murit cu demnitatea intactă; a fost printre ultimii păstrători ai demnităţii românilor, cel care a încercat să redea încrederea românilor în ei înşişi şi în puterea lor de a-şi recupera valoarea morală şi probitatea în faţa istoriei;
românilor le va lipsi ticu dumitrescu, aşa cum le lipseşte un caracter politic precum coposu; eu am cu un element mai puţin să rămîn în românica, mi-au mai rămas două elemente care mă ţin legat de acest ţinut al memoriei de scurtă durată;
dumnezeu să-l odihnească de-a dreapta sa, acolo unde e locul celor drepţi!punct

miercuri, 3 decembrie 2008

uninominal rezultate jud iaşi

camera deputaţilor
colegiul 1 Luminita Iordache - PSD+PC
colegiul 2 Relu Fenechiu - PNL
colegiul 3 Petru Movila - PD-L
colegiul 4 Vasile Mocanu - PD-L
colegiul 5 Neculai Ratoi - PSD+PC
colegiul 6 Anghel Stanciu - PSD+PC
colegiul 7 (podu iloaiei) Cristian Adomnitei - PNL
colegiul 8 Tudor Ciuhodaru - PSD+PC
colegiul 9 Vasile Oajdea - PD-L
colegiul 10 Teodor Spinu - PD-L
colegiul 11 Cristina Dobre - PNL
colegiul 12 Nicusor Paduraru - PD-L
senat
colegiul 1 Varujan Vosganian - PNL
colegiul 2 (podu iloaiei) Sorin Lazar - PSD+PC
colegiul 3 Florin Constantinescu - PSD+PC
colegiul 4 Mihaela Popa - PD-L
colegiul 5 Dumitru Oprea - PD-L

luni, 1 decembrie 2008

n-am fost singurul ...

n-am fost singurul singurul nebun; se pare că la nivel naţional s-a atins un procent însemnat de voturi albe: "S-au adunat 110.000 de voturi albe la una dintre Camere şi vreo 90.000 la cealaltă"; nu ştiu cît contează acest lucru poate doar dacă în lege s-ar regăsi o stipulaţie care să spună că la un procent de "nu-ştiu-cît" de voturi albe, alegerile să fie reluate, dar cu alţi actori, adică participanţii care au primit numărul de voturi albe corespunzător să fie invalidaţi ca şi competitori politici; punct

winner!

cîştigător la puncte adomniţei!
se pare că adomnitei (pnl) a cîştigat alegerile din podu iloaiei, pentru camera deputatilor; menestrelul lui fenechiu a cîştigat alegerile cu aproape 50% ( 8.168 de voturi ); pe cel de-al doilea loc s-a situat tanti nedelcu (pd-l) care a luat 4.701 voturi, iar câtea (psd) , cel cu poveşti din copilăria grea, doar 1.691 a luat ca număr de voturi; punct

duminică, 30 noiembrie 2008

update alegeri uninominale

pînă la această oră, 16, prezenţa la vot era extrem de slabă, aproximativ 20%; era de aşteptat, pînă la urmă de ce am merge la vot, dacă politicienii din colegiu n-au făcut nimic pentru a mobiliza oamenii, pentru a-i motiva să se prezinte la urne; oricum din ce-am văzut, mergînd la vot, domneşte o apatie generală, nu se mai regăseşte acea încrîncenare din primăvară, cînd miza era mult mai mare; acum lipseşte miza şi se vede acest lucru în procentele mici, gingaşe, de nu se văd; punct

sâmbătă, 29 noiembrie 2008

votul alb

"ce faci duminică, 30 noiembrie?", sună una din întrebările zilei; k, merg la vot, dar nu votez;ştiu sună aiurea, cum să ieşi din casă, să stai la o coadă inexistentă, să suporţi privirile întrebătoare ale candidaţilor, care-şi vor flutura coama de lei pîrliţi prin preajma secţiilor de votare, să nu te găseşti pe liste, să mergi la altă secţie, să nu te găseşti pe listă, să mergi la altă secţie, stai la o coadă inexistentă, nu te găseşti pe liste, afli de la poliţistul de proximitate că eşti trecut la decedaţi, insişti, cei din comisii nu înţeleg, dar te trec pe una din liste pentru că preşedintele secţiei de votare este prietenul tău cel mai bun, în sfîrşit, pui mîna pe buletine, cele două buletine care sînt depozitarul speranţelor noastre de români jigăriţi şi... nu votezi? ştiu! sună aiurea; atîta efort, pentru nimic!
una din "legile" nescrise ale democraţie spune că o prezenţă mare la vot întăreşte sistemul democratic, iar o prezenţă scăzută la vot îl slăbeşte, punîndu-i eficienţa şi legimitatea sub semnul întrebării; s-a făcut des legătura în ultimul timp între democraţie, ca sistem de organizare politică, şi clasa noastră politică jalnică; s-a mers pînă acolo încît, tributari unei epoci trecute, unii nostalgigi oportunişti ni-au propus un sistem politic mai autoritar; ni s-a vorbit despre "lovitură de stat", însă ca să nu fiu greşit înţeles, prefer ca puterea să fie împărţită între 322, decît să fie deţinută doar de unul singur; concluzia este că trebuie să mergem la vot!
voi merge la vot, pentru că în prezent sistemul democratic mi se pare singurul viabil, iar cea de-a treia cale încă nu ni propus; voi merge la vot dar nu voi vota, pentru că actuala clasă politică mi-a distrus şi ultima fărîmă de speranţă şi a făcut tot ce se poate pentru a-mi zdruncina şi ultima firmitură de încredere în capacitatea ei de a ne conduce judicios; ca cetăţean trăiesc un sentiment ciudat al abandonării; sînt abandonat de către consilierii mei de la primărie, pe care i-am votat, sînt abandonat de către primarul meu, de către preşedintele meu de consiliu judeţean, pe care l-am votat, sînt abandonat de către parlamentarii partidului pe care l-am susţinut la alegerile trecute, abandonat sînt de către preşedinţii ţării pe care i-am votat din '91 pînă astăzi, sînt abandonat de către instituţiile care ar trebui să mă apere şi să-mi promoveze interesele, ca cetăţean sînt singur şi mă lupt să supravieţuiesc.....şi ca mine sînt mulţi!
voi merge la vot şi nu voi vota; voi introduce buletinul de vot alb în urnă; merg la vot pentru că încă mai cred în democraţie, iar votul alb introdus în urnă pentru că cei care mi-au oferit timp de o lună un spectacol jalnic, pe alocuri ilegal, lipsit de originalitatea, fără consistenţă şi-mi cer votul pentru că le-am suportat gîngureala ipocrită, eu le refuz existenţa politică astfel; n-am cu cine vota; punct
ps: cineva mi-a sugerat să anulez votul prin ştampilarea multiplă, dar în felul acesta ar însemna că eu consider că democraţia este un sistem politic putred, ceea ce nu este adevărat;

miercuri, 26 noiembrie 2008

rapsozii - jurnal personal de campanie IV

campania electorală perfectă este cea care lipseşte cu desăvîrşire; despre o astfel de campanie nu poţi vorbi, n-o poţi contesta, n-o poţi aproba, candidatul care face o campanie prin absenţă nu poate fi decît candidatul perfect, pentru că acesta nu-ţi provoacă frămîntări electorale, nu-ţi induce frustrări, nu-l poţi înjura, pentru că nu-l cunoşti;
ieri simirad a însoţit "cu urale de bine " pentru baciu, prezenţa în localitate a candidatului psd pentru camera deputaţilor, câtea şi a celui pentru senat, lazăr; a fost o întîlnire provincială, marcată de provizorat, în care câtea şi-a depănat amintirile din copilărie, pe un fond muzical ce-i amintea de bălţaţiul său natal, asigurat de către rapzozii botoşaniului, cu oameni puţini, care s-au mai înviorat doar cînd candidaţii au pus la bătaie fularele şi căciuliţele electorale, iar simirad ne-a avertizat că dacă nu votăm cu cine trebuie nu vedem banii necesari dezvoltării localităţii;
vor veni şi pdl-iştii şi, iarăşi, pnl-iştii, ne vor cînta în strună, ameţindu-ne cu promisiuni de un leu legătura dar întrebarea rămîne - mergem la vot? şi, dacă da, cu cine votăm? punct

vineri, 21 noiembrie 2008

d-l pliant - jurnal personal de campanie III

după ce gogu, noul agent electoral al pnl-ului, şi-a luat în serios rolul şi înarmat cu un acordeon şi-a intrat în pîine, eu mînat de îndemnul la vot al aceluiaşi gogu pentru propăşirea partidului roş-galben-albastru, am pus mîna pe un pliant să văd oferta partidului domnului minestrel;
nu ştiu cine îi face pliantele d-lui candidat, dar într-adevăr podu iloaiei este un oraş important al judeţului în care, ne spune pliantul, s-au investit datorită priceperii şi sîrguinţei d-lui candidat 80 de miliarde de lei, însemnînd vreo 2,5 milioane de euroi;
am citit pliantul, pliantul se numeşte adomniţei, deci d-l pliant spune, după cele 80 de miliarde topite în buzunarele cîtorva şmecheri, spune că el, pliantul este un om cu frica în dumnezeu şi că, de-aceea a luat cărămida pentru noul prăznicar de la biserică, nu pentru că acum ar fi alegeri; d-l pliant mai spune că a refăcut şcolile şi grădiniţele şi că veceul din curtea şcolii reprezintă o casă memorială, pentru ca cei 1200 de copii din şcoală să ia aminte la trecut pentru a nu-l mai repeta în viitor; şi am găsit fraza perfectă, făcută de profesionişti întrale comunicării pentru pooolime, ea spune aşa:
"ai nevoie de drumuri mai bune, de apă şi de condiţii pentru un trai mai bun; de aceea am făcut, împreună cu primarul tău şi colegii mei din pnl, tot ce mi-a stat în putinţă să respect nevoile tale";
dacă cineva a înţeles ceva să-mi spună şi mie, pentru că eu ceva mai anagramat şi ilogic n-am mai citit de mult; fie avem drumuri "mai bune", pe care noi le utiliză şi sîntem mulţumiţi de ele, fie aceste drumuri nu există şi urmează ca liberalii să le construiască de acum înainte, în eventualitatea în care vor cîştiga alegerile, pentru că pînă acum s-au aflat în opoziţie; comportamentul duplicitar al d-lui pliant se manifestă din nou, care loveşte în propriul partid şi apoi se afişează în poneiul roz al politicii româneşti; dacă aici a făcut ceva ce lipseşte cu desăvîrşire, acum să prezint o altă formulare genială, care ne arată ce va face:
"oraşul podu iloaiei se poate dezvolta din p.d.v. economic prin atragerea de investitori şi prin legarea oraşului de iaşi şi de târgu frumos; toate aceste lucruri înseamnă mai multe locuri de muncă bine plătite, înseamnă o viaţă mai bună pentru toate familiile";
această promisiune este echivalentul autostrăzii suspendate a lui oprescu..... cum să legi podu iloaiei de iaşi şi de târgu frumos? să faci ce? din podu iloaiei un megapolis sau ce? din cîte ştiu eu zona metropolitană ia sfîrşit pe undeva pe la leţcani, iar târgu frumos nu şi-ar da ţîganii lor pe ţîganii noştri, că ai lor sînt mai civilizaţi (na, că sînt şi rasist!); apoi să faci farmacii? sînt vreo cinci, pentru informarea d-lui pliant!
apoteotic d-l pliant încheie:
"spaţii verzi şi spaţii de joacă, pentru o viaţă sănătoasă şi momente de bună dispoziţie"
k, eu am momente, dar nu de bună dispoziţie cînd citesc anormităţile acestea;
ps: despre d-l pliant scriu pentru că celelalte pliante lipsesc cu desăvîrşire din spaţiul nostru public, pentru că drutcă, nedelcu, câtea, etc. sau retras, în aşteptarea înfrîngerii lor anunţate, capitulînd înainte de a începe lupta;

marți, 11 noiembrie 2008

colecţia de toamnă - jurnal personal II

"îmi amintesc zilele în care tata venea toamna de la pescuit (...) după o zi de tras la năvod, ud şi pin de frig, iar mama îl aştepta acasă cu o oală mare de apă fierbinte pe plită şi cu seu de oaie topit; avea la încheieturile degetelor crăpături pînă la os, şi el ne arăta palmele şi zicea: "dacă nu veţi învăţa, mă veţi moşteni pe mine, uitaţi-vă ce vă aşteaptă"."; am citat din vasile cîtea, candidatul psd în colegiul 7; vă interesează; atît a putut scorni creierul lui mic de boxer, o povestioară agramată, folosind retorica unui copil de clasa a patra şi greşelile de exprimare a unuia de-a doua; puţin mă interesează că taică-su avea mîinile crăpate şi că seara îşi îndemna copiii să înveţe; good for you! pe mine nu mă interesează amintirile din copilărie ale d-lui condidat cîtea, citesc creangă dacă mă apucă nostalgia clipelor de demult; dacă vrea să-şi depene amintirile să şi le depene cu prietenii la o bere, cum fac toţi oamenii cinstiţi; în limbaj de bălţaţi, mi se rupe de bătăturile d-lui cîtea senior;
îmi este neclar de ce oamenii care candidează consideră că pooollimea îi percepe ca pe nişte super-oameni; pooooooooooooollimea vede următoarele lucruri cînd se uită la un afiş electoral cu mutra candidatului: nişte golani, hoţi, şmecheri, mincinoşi, curvari, comunişti, etc, cei care vor pot continua cu lista în comentarii; dacă sînt preocupaţi de imaginea lor aici trebuie lucrat, pentru că ei numai financiar se află deasupra noastră, moral şi legal ştiu eu vreo cîţiva moşnegi care le pot da lecţii oricînd;
pe mine mă interesează problemele comunităţii în care trăiesc şi soluţiile pe care le-au propus candidaţii; mă interesează ca aceştia să-mi vorbească de soluţii pentru abandonul şcolar, care este specific zonei noastre, cu o minoritate importantă, aviz pentru un ministru ratat; mă interesează să-mi vorbească de prostituţie, de traficul de carne vie, de şomajul care bate la uşă, de comunitatea infracţională, care a penetrat administraţia locală şi soluţiile propuse pentru a rezolva aceste probleme; mă interesează să-mi arate ce iniţiative legislative vor susţine ei în parlament, care odată adoptate se vor răsfrînge şi asupra comunităţii pe care o vor reprezenta ei acolo; ceea ce n-au înţeles ei, aceste genii neînţelese ale politicii autohtone, este că nu trebuie să se substituie primarului în promisiuni, nu trebuie să-i ia acestuia pîinea de la gură în campanie;cum vor mai cîştiga primarii noştri alegerile dacă deputaţii şi senatorii le subminează autoritatea promisiunilor?
pentru că ce poate să-mi promită flaişer, fostul şef de cj atîta amar de vreme şi care acum vine să-mi spună că totul va fi bine cu el senator; poate să-mi spună că vom avea drumuri, atît timp cît el, cît a fost preşedinte de judeţ, n-a făcut un drum pe-acolo pe unde circul eu şi ceilalţi muritori de rînd ai locului? sau ce poate să-mi spună un fost comunist de frunte al locului, drutcă, care chipurile se visează senator? că a crescut preţul la prezervative? întreb şi eu....
spun toate astea pentru că observ că partidele şi-au trimis în colegii, să candideze, tot ce au ele mai bun: boxeri nostalgici, miniştri maziliţi, preşedinţi de consiliu judeţean reformaţi (fie vorba între noi cârlan l-a făcut pe flaişer), traseişti politici (terinte), iluştri necunoscuţi sau mici ticăloşi de mahala (vă las pe voi să-i ghiciţi); asta-i oferta de toamnă a partidelor politice, tot ce au ele mai bun! de ce m-aş duce la vot? pentru că pînă acum mă amăgeam ideologic şi mergeam la vot, din '92 trag în liberali, o singură dată am tras în iliescu în '91, scurtul meu moment de rătăcire, acum nu mă mai pot amăgi astfel; cînd vălul ideologic s-a împrăştiat a rămas ... ceea ce se vede, adică nimic, nada, nihil es; punct
ps: n-ar fi exclus să-l văd pe d-l cîtea cu o echipă de malaci de pe la firma domniei sale arînd uliţele prăfuite ale colegiului, aşa cum în primăvară am văzut un mîndru candidat de primar, care şi-a încolonat maşinile de la firmă, mîndru de abilităţile sale de tirist;

vineri, 31 octombrie 2008

uninominal - jurnal personal (I)

dacă aş trăi în germania sau anglia, nu într-un turn de fildeş, nu într-un basm, acolo unde sînt autostrăzi, banala infrastructură, care asigură dezvoltarea unei ţări, acum nu aş mai scrie despre jalnica clasă politică ce ne guvernează, ci mi-aş conduce mercedesul pe autostrăzi drepte ca firul de mătase; din păcate trăiesc în acest ev mediu al democraţiei româneşti, unde lucrurile au o evoluţie independentă de clasa politică şi de dorinţa oamenilor, ele fiind guvernate de blîndul vînt al fatalităţii mioritice;
orice individ care cunoaşte niţelică istorie, fie el şi un impotent om politic de pe la noi, ştie că pentru a moderniza o ţară în primul rînd îţi trebuie drumuri bune; romanii le-au făcut din piatră cubică, pe timpul nostru se poartă asfaltul şi de preferabil fără gropi; dacă 10% din ce fură şi irosesc cei care ne guvernează şi clica din jurul lor ar merge în această direcţie românica ar avea cea mai performantă şi eficientă infrastructură din estul europei;
am văzut bannerele cu adomniţei şi baciu, mult albăstrui şi o fărîmă de galben, ceea ce mă face să cred că ex-ministrul a fost mazilit de către fenechiu din poziţia de favorit; mai spun acest lucru şi din cauză că la podu-iloaiei, adomniţei, baciu şi terinte n-au reuşit să aducă un leu pentru drumuri, acum cînd ai lor se află la putere; erbicenii, popeştii au primit bani frumoşi pentru a continua proiectele începute, podu-iloaiei, cu liberalii la putere, nu a reuşit nici măcar să înceapă un proiect serios de infrastructură; cele cinci miliarde, care se vehiculează a fi date pentru a începe renovarea spitalului local, sînt, de fapt, pentru un centru de bătrîni, care va fi amplasat la budăi, clădirea casei de copii, şi va fi gata peste vreun an-doi; păi, dacă nu aduc bani acum, dacă nu încep proiecte acum, aşa cum cu onor a promis dragul nostru primar în campanie, atunci cînd vor aduce bani, cînd se vor afla în opoziţie?!!!
uninominalul ridică cel puţin două întrebări interesante: privind lista de candidaţi nu poţi să nu te întrebi, care dintre ei este mai autentic şi care dintre candidaţi ne înţelege cel mai bine nevoile locale? sînt întrebări fireşti....
este mai autentic adomniţei (am eu un feeling pentru el) atunci cînd votează în parlament împotriva propriului guvern, şubrezindu-i acestuia poziţia? sau, este mai autentic atunci cînd îi susţine pe profesori, din păcate ineficient? pot eu să mă încred într-un om care nu este în stare să-şi precizeze poziţia clar, care stă cu fundul în două luntrii şi mai şi susţine că e erect moral? mai precis, cînd a spus adevărul d-l adomniţei? apoi, dacă ar fi cunoscut situaţia electoratului din podu iloaiei nu s-ar fi asociat atît de strîns cu actualul primar, pentru că orice copil ştie următorul lucru: succesul electoral al d-lui baciu s-a făcut pe spatele unui vot negativ, el a ieşit primar nu pentru că oamenii au votat pentru baciu, ci pentru că a votat împotriva fostului primar, alexa, pentru că, dacă acum ar fi alegeri din nou în podu iloaiei, ne-mai-existînd presiunea votului negativ, baciu n-ar mai cîştiga alegerile; popularitatea acestuia se află pe un trend descendent; pentru a înţelege electoratul căruia îi cere votul şi pe care vrea să-l slujească, d-l adomniţei ar trebui să facă ceva mai mult decît să vină la biserică într-o zi de duminică şi să îngenuncheze în faţa altarului;
oricum, meseria e brăţară de aur; chiar dacă ne aflăm în plină criză economică, chiar dacă sindicatele din învăţămînt mîine se află în grevă, chiar dacă şi celelalte sindicate ale bugetarilor ameninţă cu greva, pe undeva se caută un şef de şantier, iar fişa postului cere ca el să fie un fost ministru, de preferabil al învăţămîntului; îi urez succes la interviul de după alegeri! punct
ps: scriu astea toate pentru că astăzi a fost lansarea candidaţilor liberali fără zahăr ..cine vrea să mă mai citească mă găseşte şi aici, de două ori pe săptămînă;

marți, 28 octombrie 2008

dacă aş fi prm-ist!

prm-ul şi-a pierdut doza de autenticitate; sentimentul acela plăcut, revigorant, nostalgic pentru unii, pe care îl aveai cînd ascultîndu-l pe liderul partidului şi vedeai că în faţa ta stă un mic dictator, o persoană care îi urăşte sincer pe unguri, un individ care în tinereţe a stat cu ochii lipiţi de ceauşescu visînd la faptul "ce-ar fi dacă eu aş fi în locul lui", sentimentul acela al autenticului nu mă mai încearcă în ultimul timp; cu vadim trăiam literatura sud americană pe viu, era o telenovelă; dar în ultimul timp vadim şi-a trădat idealurile tinereţii; lui a început să-i placă democraţia noastră zoioasă, vorba lui băsescu;
prm-ul, din cauză că liderul său şi-a pierdut doza de autenticitate pe drumul democraţiei, a devenit şi el, ca şi celelalte partide; a intrat şi el în rîndul partidelor anoste şi lipsite de personalitate cum sînt toate partidele noastre: ele una spun şi alta fac, au acelaşi discurs populist, demagogic, fără sare şi piper, dispun toate de acelaşi program politic pe care ni-l prezintă ca pe marele graal al politicii autohtone, într-un cuvînt nu-l mai distingi cu nimic din zornăiala aceasta electorală;
mi se părea interesantă iniţiativa lor de contestare a votului uninominal, însă îmi arunc dimineaţă ochii roşii, obosiţi de somn, pe listele finale ale celor care candidează în colegiul meu şi ce văd, enormitate de candidaţi prm; adică cum - ei contestă votul uninominal, dar în acelaşi timp îşi depun candidaturile în colegiile uninominale? asta eu nu o înţeleg! moral, că tot îi place liderului româniei mari să folosească acest cuvînt cît de des poate, deci moral ar fi fost ca prm-ul să boicoteze alegerile uninominale, să nu depună nici un candidat în colegii, să-şi bage picioarele în clasa politică actuală şi să îndemne la nesupunere civică; asta ar fi fost calea! să-şi scoată în stradă electoratul de 4%, în faţa parlamentului, să-şi întindă corturile verzi pe esplanada de acolo şi să huiduiască, că au talent; aşa cum mai cred eu în demersul prm-ist, dacă aş fi prm-ist, dacă cel care contestă alegerile uninominale participă la ele, adică nu crede în demersul lui? eu ca prm-ist nu mai văd în el lidero un mic dictator, un geniu care va scoate ţara din căcat, ci el mi se înfăţişează ca orice "scroafă democratică", moleşită de fotoliul moale al parlamentului, care a renunţat la idealurile înalte ale româniei mari pentru un pumn de arginţi; de aceea nu voi mai vota cu prm-ul; mă gîndesc să votez cu băsescu, pentru că el a preluat stindardul idealurilor mele de-acolo de unde el lidero a fost îngenuncheat de către democraţie,... dacă aş fi prm-ist! punct

marți, 21 octombrie 2008

candidaţi podu iloaiei - uninominal

COLEGIUL 7 (deputati - Podu Iloaiei cu 17 localităţi şi o populaţie de 74.059 locuitori): Podu Iloaiei, Alexandru Ioan Cuza, Bălţaţi, Brăesti, Butea, Dumeşti, Erbiceni, Gropniţa, Hălăuceşti, Lungani, Mădârjac, Mirceşti, Mogoseşti-Siret, Oţeleni, Popeşti, Răchiteni şi Sineşti.:

PSD: Câtea Vasile, consilier judetean, fostul campion de box, din Bălţaţi de loc, membru al Ordinului Cavalerilor de la Malta

PNL: Cristian Adomnitei, actual deputat, fost ministru al educatiei

PD-L : Narciza Nedelcu, consilier judetean si om de afaceri

PNG: Ovidiu Brichisala, seful organizatiei judetene a png iasi, 32 de ani, este inginer constructor, actionar si administrator la trei firme: Rocons Group, Star Distrubution si Asim Construct

UDMR: Mate Angela Irina (???!!)

COLEGIUL 2 sau nr 14
(senatori - Iaşi centru plus colegiul 4 /Târgu Frumos cu 14 localităţi cu populaţia de 74081 locuitori şi colegiul 7 de la deputaţi)

PSD: Lazar Sorin Constantin , primar strunga

PNL: dr. Radu Terinte, n. 17.10.1963, fost şef al organizatiei judetene a pc, actualmente senator independent din septembrie 2008, 26 de propuneri legislative si 60 de luari de cuvînt în plen

PD-L: Lucian Flaiser, fost presedinte judetean

PNG: Vasile Drutca- fost presedinte la Poli Iasi, implicat in scandalul transferului jucatorului Daniel Pancu de la Iasi la Rapid
la alegerile europarlamentare rezultatele au fost astfel în colegiul podu iloaiei: psd a obţinut 31,64%, pd-l 29,99%, iar pnl 21,19%; punct

luni, 20 octombrie 2008

pe munte

sîmbătă, 18 octombrie, în munţii rodnei, la baza vîrfului pietrosu, la poarta staţiei meteo; vînt aspru şi pătrunzător, ce accentuează senzaţia de frig; norii învăluie vîrful, prin aer zboară fulgi răzleţi; un grup de turişti înfriguraţi cer găzduire meteorologului de serviciu pentru cîteva zeci de minute pentru a se încălzi şi a-şi trage pe ei nişte haine uscate; meteorologul, un tip taciturn, cu o barbă sură şi deasă ce-i acoperă faţa, le răspunde turiştilor, peste umăr: "faceţi jogging!"; punct

marți, 14 octombrie 2008

ce le lipseşte politicienilor români?

de multe ori m-am întrebat ce le lipseşte politicienilor noştri; poate că le lipseşte bastonul lui maniu, poate monoclul lui kogălniceanu, barbişonul regelui ferdinand, de ce nu, cele două degete ale lui carol I, unitatea de măsură pentru ticăloşi sau priapismul lui carol al II-lea; aşa că, dacă-l vom vedea pe preşedintele actual că-i întinde doar un deget lui vadim sau tăriceanu, nu e exclus să li-l arate doar, lucrurile nu vor căpăta o mai mare verticalitate în politica naţională, iar acesta nu va fi mai preşedinte sau, poate, dacă i-am pune lui boc barbişonul regal nu vom face din el un om politic mare, nici dacă îi dăm bastonul lui maniu lui iliescu nu vom face un stîlp moral din el, etalon al politicii sănătoase de după '90 şi dacă, prin absurd, geoană trece pe la muzeul mihail kogălniceanu şi şuteşte monoclul acestuia tot nu i se va şterge de pe frunte eticheta de prostănac; ceea ce vreau să spun este faptul că fiecare are un baston de mareşal în ghiozdan, dar asta nu înseamnă că e şi mareşal;
şi totuşi ce le lipseşte politicienilor români, pentru că ne dăm seama că accesoriile nu fac din ei politicieni valoroşi; dacă îmi aduc bine aminte la mărăcineni băsescu a fost de 16 ori, la un amărît de pod, care între timp mi se pare că a devenit şi obiectiv turistic; nu i-a fost de-ajuns o singură vizită; apoi povestea cu moştenirile, pentru că aproape toţi politicienii, cum ocupă o funcţie, cum îşi descoperă şi o subită vocaţie succesorală, primesc moşteniri de la mătuşi, fraţi şi vecini care le plîng de milă, fără număr, fără număr, încît ai impresia că în parlament se moştenesc unul pe altul, vecin de scaun cu vecin de grup parlamentar; apoi treaba cu casele, o altă nebunie, fiecare îşi trage cîte unş'pe case şi cîteva pe deasupra, aşa să fie, fără un scop clar; şi, pentru că tot sîntem la capitolul imobiliare, să nu-i uităm pe parlamentarii care au case îm bucureşti sau averi de milioane de euro şi tot iau de la stat cei 700-1000 de euro pentru chirie; apoi zilele trecute am văzut un "distins parlamentar" al conservatorilor jucînd într-o scenetă tv, să n-o uităm pe udrea cu tricotatul ei, pe şeful camerei deputaţilor, al treilea om în stat, care calcă şi coase în direct în loc să se ocupe de legi şi negocieri parlamentare sau becali care scrie pe "glob", fără a înţelege ce-i aia, pentru el a scrie pe blog, a intra pe net, fiind sinonim cu a te face frate cu dracul pentru a trece puntea electorală; apoi legile cu dedicaţie, ultimul cui bătut în sicriul parlamentului fiind iniţiativa legislativă a fratelui domnului mazăre, deputatul alexandru mazăre, prin care se urmăreşte ca plajele să intre în administrarea primarului mazăre; excese, excese, toate acestea sînt excese de imagine, excese economice, excese de privilegii, ţi se ridică părul pe spate revoltat şi el de atîtea excese;
omul politic român nu cunoaşte limite, este lovit în moalele capului de lăcomie şi de tot felul de fobii, printre care şi peniaphobia (teama de sărăcie, frica de a nu muri de foame), care-l fac un personaj iraţional al vieţii noastre publice; ce-i lipseşte omului politic român? măsura! dar nu orice măsura, ci aceea a bunului-simţ, care nu-l urmează şi-n parlament, pentru că bunul simţ se pare că nu agreează scaunul moale de parlamentar, el fiind un slujitor devotat al crucii golgotei; a nu se confunda măsura bunului simţ cu măsura dictată de raţiune, pentru că, aşa cum spunea un distins român (paleologu) poate exista inteligenţă în lipsa bunului simţ, dar în nici un caz bunul simţ nu poate funcţiona în lipsa inteligenţei; a simţi bine, nu înseamnă a simţi binele, aşa cum crede distinsul cioban din ghencea, ci a simţi limita propriilor acţiuni, a simţi cînd ceva este prea mult, aceasta este măsura bunului simţ; punct

duminică, 12 octombrie 2008

cam aşa arată lumea pe la ţară, împuşcată în cap; astăzi n-am văzut decît indivizi beţi pe uliţele satelor prin care am trecut; turbulelul înnoadă neuronii oamenilor, transformîndu-i în zombi zburători; la totoieşti, în curtea unui ţaran mîndru, cu vie în grădină, toţi erau beţi, de la cel mai mic pînă la cel mai mare, pînă şi unu cu gîtul ghipsat, căzuse de pe casă, mergea împleticit prin curte; la româneşti, zilele trecute, un copil de vreo unsprezece ani, cînd l-am întrebat de ce-i belit tot pe nas, obraji, cu ochii umflaţi, mi-a spus că a căzut în şanţ de beat ce era; participase la o nuntă şi se mai întîmplă şi lucruri de astea, regretabile, pînă şi la oameni mai mari; evervescenţa aceasta de prin butoaiele românilor provoacă o stare etilică generalizată; punct

marți, 7 octombrie 2008

update - dacă aş fi tăriceanu!

ay feel god! na, na, na, na! adomniţei a fost demis...
acum exact 12 min purtătorul de cuvînt al guvernului a anunţat că adomniţei a devenit un fost ministru; în locul său a fost pus anton anton, subsecretar de stat la minister;
dacă ar fi fost un tip cu ceva onoare şi conştiinţă şi nu şmecheraş de doi lei adomniţei şi-ar fi dat demisia; sper ca acum să fie scos şi de pe lista de candidaţi a pnl-ului, pentru că eu nu vreau să mă reprezinte individul ăsta în parlament; mi se rupe.....inima, ce altceva, că tăriceanu i-a stricat cheful de nuntă acum; sper să nu-l dea afară şi nevasta acum, ferească dumnezeu!, pentru că nu mai prezintă interes pentru ea, aşa după cum speculau unele ziare de scandal, care aminteau că se căsătoreşte acum pentru că încă este încă ministru, iar după alegeri nu se ştie nici dacă va mai fi şi parlamentar; o nenorocire nu vine niciodată singură! punct

luni, 6 octombrie 2008

dacă aş fi tăriceanu!

dacă aş fi tăriceanu l-aş da afară pe adomniţei fără prea multe rezerve, pentru că pe mîna lui pnl-ul pierde voturi; l-aş da afară pentru că s-a pus de-a curmezişul guvernului şi pentru că este tupeist; pentru că a subminat autoritatea guvernului din care face parte, punînd mai presus de interesul guvernului interesul său, propriu şi privat; l-aş da afară pentru că a venit la nunta proprie cu elicopterul mira, pe bani publici; l-aş da afară pentru că e inginer constructor şi n-are ce căuta la ministerul învăţămîntului; l-aş da afară pentru că e nesimţit şi şi-a făcut birou de parlamentar în clădirea primărie din podu iloaiei, aşa că acum cînd mergi la primărie nu ştii cine e şef; l-aş da afară pentru că are nasul mare şi ascuţit şi privirea inteligentă; l-aş da afară pentru acum se laudă că profesorii sînt cei care îl sensibilizează şi de-aceea a votat cu ei în parlament, dar se comportă ca un şanterist la minister cînd aceeaşi profesori îşi cer drepturile pentru care a votat şi el şi-i bagă în "mă-sa de telectuali"; l-aş da afară pentru că n-a reuşit să reabiliteze infrastructura învăţămîntului;
dar cum nu sînt tăriceanu şi nu-l pot da afară n-am să-l votez; pentru că nu-mi plac tupeiştii şi marţafoii care se cred mari politicieni, pentru că n-are nici o legătură cu colegiul în care candidează şi în care, cu onor, locuiesc eu, de-aceea n-am să-l votez; să se ducă în suceava şi să candideze, să şi-l ia flutur înapoi acasă; eu, personal, m-am săturat de şmecheraşi şi fulăi în politică; punct

vineri, 3 octombrie 2008

strategie sau colaps

am urmărit printre picături reacţia la declaraţiile ministrului varujan, ministrul finanţelor, despre care aflu acum că mai face parte din guvern şi că şi-a luat rolul în serios, pentru că pînă acum ritos a declarat că "sînt bani, nu vă faceţi griji!"; toată strategia aceasta a pomenilor pre-electorale s-a bazat pe o creştere economică constantă, susţinută de investiţii şi un consum intern crescut; dar a venit criza mondială, care le-a dat la geoale politicienilor noştri de cartoon;
şi ieri văru-jan a apărut pe sticlă şi a coborît sfîntul duh al deficitului bugetar peste capetele aplecate de promisiuni ale parlamentarilor; pentru prima dată am simţit, în ultimul an, că avem ministru de finanţe, pentru că aşa trebuie să se manifeste un ministru al finanţelor, atent cu banul public, rezervat faţă de elanul electoral al politicienilor, fie ei şi colegi de partid, într-un cuvînt strîns la pungă; totuşi se întîmplă ceva, acestă suceală a actualului guvern, căci şi tăriceanu a început să aibă rezerve faţă de măririle salariale, ale pensiilor, mai ales de cînd parlamentul a început să rescrie agenda guvernului şi, înclusiv, strategia pentru alegeri a liberalilor, pentru că psd-ul şi-a dat seama de puterea sa şi acţionează în consecinţă cu succes, aş spune eu;
cîţiva jurnalişti pe teveul care prezintă realitatea au oferit o explicaţie destul de îndrăzneaţă, pentru această mişcare de rotaţie a guvernului la 180 de grade, cum că aceasta ar fi o mişcare gîndită de strategii pnl-ului pentru campania din toamnă care urmăreşte să consolideze electoratul tradiţional al pnl-ului, să-l aducă la vot; se ştie că acest electorat este format îndeosebi din oameni de afaceri, intelectuali, liberi profesionişti, iar aceştia nu agreează mîna largă a guvernului din ultimul timp; adică oamenii ăştia care votează de cînd se cred liberali pe liberali, nu prea sînt de acord cu ceea ce face acum guvernul actual, care a devenit o anexă a board-ului psd-ist şi, în consecinţă, deci oamenii ăştia or n'or veni la vot, ori îşi vor muta bagajele şi voturile în tabăra pdl-ului; atunci reacţia pnl-ului a fost această mişcare prin care dezaprobă votul parlamentarilor şi se dezice de ipocrizia miniştrilor săi, care mai sînt şi parlamentari şi au votat alături de psd; astfel electoratul său se linişteşte şi se prezintă încolonat la vot asigurînd pnl-ului un sigur 17%, după cum spun unii; sună aiurea, dar oricum ni se întăreşte ideea că actualul guvern a fost practic şantajat de către psd, care în schimbul măsurilor populist-discriminatorii a sprijinit guvernul să rămînă la putere;
o altă explicaţie ar fi aceea că economia chiar se scufundă, iar coeficientul de creştere economică cu care se laudă guvernul atîta nu-şi mai are susţinerea reală; în acest sens poate ne aflăm într-un proces accelerat de degradare a economiei româneşti, care ar face ca pînă ce mandatul actualului guvern ar fi consumat, creşterile salariale să nu mai poată fi susţinute de economia reală; se duce dracului de rîpă şandramaua economică, iar actualul guvern caută un vinovat; punct

luni, 29 septembrie 2008

Târgul RomAgroTec Iaşi - ed. a doua la leţcani!

pentru cei care îşi mai aduc aminte anul trecut a fost organizat pe raza localităţii podu iloaiei, în luna octombrie, cel mai mare tîrg de utilaje agricole din zona moldovei; pe lîngă popularizarea făcută oraşului, acesta a băgat în bugetul local şi 700 de milioane de lei; nu e mult, dar pentru o singură acţiune e suficient, pentru că o localitate prosperă atunci cînd administraţia locală reuşeşte să atragă fonduri extrabugetare; anul ăsta, din păcate, putem să ne luăm adio şi de la expoziţie şi de la bani, pentru că cea de-a doua ediţie a emigrat la leţcani, unde primarul de acolo este mai liberal decît al nostru şi a cîştigat expoziţia în defavoarea lui "al nostrului";
se vorbeşte c-ar fi mîna lui alexa; poate să fie şi aşa, dar asta nu scuteşte pe de-a-ntregul lipsa de reacţie a administraţiei locale, care din ce în ce mai mult îmi face impresia că se află în afara jocului politic judeţean, care implicit aduce şi bani la bugetul local şi investiţii pe măsură, pentru că vă mai aduceţi aminte anul trecut se vorbea despre nişte nemţi care trebuiau să construiască o fabrică de biodizel, investiţie ce trebuia să înceapă anul ăsta; acum nu se mai aude nimic nici de această investiţie; punct

duminică, 28 septembrie 2008

deontologie&deontologi

deontologie (def.) = teorie etică menită a servi drept bază a moralei;
a stîrnit multe valuri în blogosferă şi în zona undergrondului clasei politice, acolo unde se fac jocurile politice, postarea lui iosif buble, jurnalist la antene; eu am să dau şi linkul, chiar dacă unii deontologi ai mediului virtual consideră că nu s-ar face aşa ceva, că nu ar fi deontologic; m-am uitat şi eu la film ca să văd despre ce-i vorba şi trebuie să remarc următorul lucru: tipa se pricepe; sau e de meserie, sau ştia că e filmată? a fost o comandă? astea sînt întrebări de bun-simţ chiar într-o problemă aşa de imorală, cum pare a fi aceasta;
postul său ridică o serie de întrebări de natură etică; este prea mult spus, dar nici nu ne aflăm prea departe de aceste întrebări, pentru că prima întrebare este cea a veridicităţii celor din post; pentru că se susţine că în acel filmuleţ se află în acţiune o fruntaşă psd-istă, ana birchall, care a şi plătit preţul politic pentru lipsa de prejudecăţi afişată într-un loc public; dar nu se ştie sigur c-ar fi ea cea din film, aşa cum nu se ştie sigur că ea ar fi urmat să fie viitorul ministru al învăţămîntului în cazul în care psd-ul ar fi cîştigat alegerile; oricum ca o paranteză a circulat în timpul campaniei pentru locale un astfel de zvon şi despre o altă candidată la primăria iaşului că ar fi prestat astfel de servicii unui domn şi că ar fi fost filmată; era legat tot de psd şi deznodămîntul a fost aproximativ la fel în cazul doamnei; s-a retras; revenind la veridicitatea celor vizualizate în post apare întrebarea dacă jurnalistu şi-a verificat sursele, el nefiind obligat să şi le dezvăluie, ar fi neprofesionist şi trebuie să-şi asume faptele sale;
acum apare cealaltă faţă a problemei, dacă trebuia pus postul sau nu? în acest caz trebuie plecat de la o situaţie ipotetică, cum că cele postate acolo ar fi adevărate; deci nu văd nici un impediment profesional sau etic de a da pe post această informaţie; în primul rînd avem de-a face cu o persoană publică, care şi-a afirmat această poziţie prin declaraţii şi atitudine specifice unei persoane publice; informaţia în cauză nu face parte din, să spunem, arsenalul privat al persoanei publice, pentru că ea ţi-a afirmat public adeziunea la o anumită morală, pentru care ar fi primit voturi şi o funcţie publică, iar prin faptele sale ni se dezvăluie caracterul său duplicitar, care fac din ea un om politic vulnerabil;
scriu toate astea pentru că unele persoane, gulerele albe ale blogosferei româneşti, s-au apucat iarăşi să vorbească despre cenzură pe internet; poate băieţii se gîndesc la un cna al internetului; forţa şi succesul internetului tocmai în asta stă în libertatea de exprimare absolută, pentru că atît timp cît tehnica ţi-o permite poţi pune orice pe net şi aşa şi trebuie să rămînă; nu ne trebuie cenzură, ne trebuie doar bun simţ să discernem între informaţie şi divertisment; punct

marți, 23 septembrie 2008

liberalismul liberalilor români

am urmărit ceva din petrecerea cu candidaţi a pnl-ului, apoi m-am plictisit, chiar în momentul cînd discursul premierului ataca problema diferenţelor ideologice dintre el şi celelale partide; de fapt, chiar acolo unde el spunea că pe scena politică românească există doar două partide legitime ideologic: unul de drepta, logic liberalii şi unul de stînga, logic psd-iştii; în rest plictiseală - aceeaşi regie, aceleaşi mişcări în teatrul de operaţiuni, aceleaşi persoane, pe ici pe colo nişte prospături, carne de tun pentru electorat, aceleaşi pupături; "aceleaşi" ca la pdl; "aceleaşi" ca la psd; ca şi cum aceeaşi echipă de organizatori de spectacole se mută de la un partid la altul pentru a pune în scenă aceste cumetrii politice, spectacole jalnice ale opulenţei şi sfidării publice; "acelaşi" este cuvîntul de ordine al campaniei care stă să înceapă; rezistenţa la schimbare a clasei politice româneşti este enormă;
s-a vrut un discurs ideologic, chiar dacă trăim într-o ţară unde partidele politice nu au ideologie, nu au strategii de guvernare pe termen mediu şi lung; s-a vrut un discurs care să mai evidenţieze un punct slab al pdl-iştilor, lipsa unei doctrine clare de dreapta; în schimb tăriceanu ne-a oferit un discurs anacronic, vorbind de neintervenţionismul statului, "statul garant al drepturilor şi libertăţilor", a fost expresia lui, chiar în perioada cînd cel mai liberal guvern, guvernul federal american, a intervenit şi a naţionalizat cea mai mare bancă din lume; apoi tăriceanu a celebrat libera iniţiativă, spiritul întreprinzător, în spiritul liberalismului de demult, de parcă aş fi asistat la o paradă a liberalilor moşieri şi mari industriaşi din perioada brătienilor, pigmentată cu ceva majorete; argumentîndu-şi discursul pe creşterea economică şi pe cota unică de impozitare, tăriceanu a celebrat un sistem economic bazat doar pe creştere, ci nu pe o justă evaluare a resurselor, un discurs în care doar cei cu bani îşi aveau un loc binemeritat, ceilalţi, marea masă, erau marginal pomeniţi prin prisma promisiunilor populiste; astea ar fi liniile mari ale discursului liberal actual;
de fapt, ce s-a vrut aici, pentru că poate părea ciudat discursul premierului despre puritatea doctrinară; a fost un discurs ţintă adresat electoratului tradiţional liberal, care este curtat cu insistenţă de către pdl-işti, şi care asigură liberalilor un procent sigur de circa 12%- 15% la alegeri; pe de altă parte s-a vrut să se ciupească şi ceva din electoratul de stînga, al psd-ului, prin aluziile făcute la pensiile mărite, subvenţii şi locuri de muncă mai bine plătite în viitorul apropiat, pentru că şi liberalii au promis un salariu mediu de cira 900 de euro, dar în acest punct discursul a părut inautentic, pentru că nu poţi fi sincer ca după ce ai ţinut în deschidere un discurs liberal dur, radical, cu statul doar pe post de spectator, să vii şi să vorbeşti despre mărirea pensiilor şi celelalte măsuri populiste, care reclamă intervenţia statului în economie;
pe termen scurt strategia de campanie a liberalilor poate da roade, însă pe termen mediu poate reprezenta o catastrofă pentru că nu se construieşte un partid liber cu liberali de conjunctră sau cu disidenţi de stînga, mă refer la roman; nu trădează decît ipocrizia şi lipsa de inspiraţie a şefilor liberali; punct

vineri, 19 septembrie 2008

buget 2004 - podu iloaiei

în urma unei cercetări pe net am dat peste următorul document; pentru mulţi poate nu mai prezintă interes un buget istoric al unei localităţi; pentru mine reprezintă un punct de plecare, pentru că pînă acum n-am reuşit nicăieri să văd un "exerciţiu bugetar" al localităţii podu iloaiei; pentru a înţelege este vorba de ron, monedă nouă; sumele nu sînt deloc de neglijat, 2004 fiind şi un an electoral, ca acest an, iar psd se afla la putere şi noi aveam un primar psd în fruntea urbei, exact ca în acest an, cînd avem un primar pnl cu un guvern pnl; apoi să nu uităm încă un lucru că în acea vreme aveam de-a face cu o comună, iar acum avem un oraş, bugetul fiind în acest caz sensibil mai mare;

buget, 2004, podu iloaiei

Venituri (in milioane lei cu o zecimala)

venituri totale ............................................................................. 45.799,5

venituri proprii ............................................................................. 9.000,6

venituri cu destinaţie specială ....................................................... N.A.

venituri curente ........................................................................... 3.002,8

venituri din capital ........................................................................ 282,2

cote defalcate din impozitul pe salarii ............................................. 0,0

cote defalcate din impozitul pe venit ............................................. 2.028,0

sume alocate de consiliul judetean pentru echilibrarea bugetelor locale....... 3.687,6

sume defalcate din TVA pentru instituţiile de invăţământ preuniversitar de stat, creşe, centre judeţene şi locale de consultanţă agricolă ............................................................ 24.779,4

sume defalcate din TVA pentru subvenţionarea energiei termice livrate populaţiei.....0,0

sume defalcate din impozitul pe venit pentru bugetele locale ....................... 11.819,5

sume defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrare ............................. N.A.

subvenţii pentru investiţii finanţate parţial din împrumuturi externe .............. N.A.

Cheltuieli (in milioane lei cu o zecimala)

cheltuieli totale............................................................................................. 45.799,5

cheltuieli de personal .................................................................................. 31.834,1

cheltuieli materiale şi servicii........................................................................ 5.345,4

subventii şi transferuri................................................................................... 7.905,1

cheltuieli de capital ....................................................................................... 714,9

autorităti publice .................................................................................... 2.854,2

învăţământ .............................................................................................. 26.245,0

cultură................................................................................................................. 80,3

asistenţa socială.................................................................................... 11.621,5

servicii şi dezvoltare publică şi locuinţe ................................................... 3.068,8

transporturi şi comunicaţii ............................................................................. 308,3

marea mea mirare a fost să aflu că s-au cheltuit bani şi pentru cultură; nu ştiu dacă este vorba despre despre poezie, teatru, dansuri, că tot cîştigă premii clubul cu d-l cernăuţi la concursuri pe care nu le bagă nimeni în seamă, sau era vorba despre o cultură de cînepă prin gavanoasele doamnelor de pe la primărie sau cultura mare de floarea soarelui a d-lui primar din acea vreme alexa; punct

duminică, 14 septembrie 2008

începe şcoala

mîine începe pe bune şcoala; bănuiesc că e bine; profesorii au rămas fără bani, elevii sînt plicitisiţi, părinţii s-au săturat de hărmălaia copiilor, bunicii vor şi ei să doarmă liniştiţi la amiază, miniştrii au aşteptat şi ei această zi, pot astfel să-şi justifice prezenţa printre alegători, în concluzie, toată lumea a aşteptat această zi; va fi o zi interesantă;
mîine, de exemplu, ministrul va avea o zi grea, nici nu ştiu cum va rezista: începe la 8,30 cu "mihai eminescu", continuă cu gropnita, la ora 10.15, erbiceni, la ora 11.00, baltati, la ora 11.45, lungani, la ora 12.20 si braesti, la ora 13:30; viaţă grea de ministru; cum dracu' va ajunge în toate locurile astea ba la şi un sfert, ba la şi jumate, ba la fără un sfert, eu nu pot pricepe? dar am înţeles, pe parcurs, pătruzîndu-i gîndirea politică, cum reuşeşte acest lucru ocoleşte giraţia din păcurari, mergînd întîi la gropniţa, ieşirea din iaşi prin copou şi apoi pleacă spre bucureşti, de la brăieşti, să ne trăieşti dom' ministru!;
la podu iloaiei vine o duduie din partea pdl-eului consilier judeţean, o tanti nedelcu; tanti mai ai mult de muncă pînă să te cunoască "ţăranii ăia", care sînt de la ţară;
dar mie cel mai mult mi-a plăcut microbuzul, care stă în faţa primăriei din podu iloaiei ca un trofeu de vînătoare; şi mă bucur că directoarea primă a reuşit să-şi păstreze postul, ca şi adjuncta, care au făcut nişte lucruri minunate pentru această şcoală, au pus termopane, au..., ce-au mai făcut, aaa, da, au păstrat vie în mintea cetăţenilor legătura de sînge pe care o avem cu fraţii noştri de peste prut, apoi ne-au amintit mereu că pentru a reuşi în viaţă trebuie să ai puternice şi statornice legături cu oamenii politici, să ai buze groase şi ochelari cu dioptrii mari ca să nu vezi ce pupi, avem cor, avem veceu în mijlocul curţii pentru ca copiii să se joace în jurul lui să simtă mirosul crud al naturii umane, avem o grămadă de preotese în şcoală, care predau religia în draci, şcoala podu iloaiei este minunată; totul se datorează minunatei conduceri; punct
ps: acesta nu este un text serios este ca strategia ministrului educaţiei, la mişto!

joi, 11 septembrie 2008

au început! ... pomenile electorale

s-a dat startul pomenilor electorale; care, cît, cum, cînd, ce dă sînt tot atîtea întrebări ale următoarelor două-trei luni; liberalii avantajaţi de poziţia lor "jupani" ai banului public au deschis balul; zilele astea la primăria din oraşul podu iloaiei se împart ajutoare pre electorale - 20 de kile de făină, tot atîta zahăr şi ulei tot pe atît; vor primi darurile de la liberali doar cei care au lucrat la ceapeu, bătrîni, săraci şi fără speranţă, acel electorat care îi dă bătăi de cap pnl-ului;
nu ştiu dacă ar trebui să ma supere treaba asta cu pomenile electorale , ceea ce mă supără este că noi sîntem preţuiţi aşa de puţin, 60 de kg de produse nu e mult de loc, iar noi ne vindem aşa de ieftin; asta vorbeşte şi de aşteptările noastre vis-a-vis de politicieni, pentru că preţul nostru reflectă implicit preţul politicienilor noştri, dar şi cît de puţin aşteaptă politicienii noştri de la noi; punct
ps: au lucrat la ceape şi cei care primesc ajutoare sociale, dar cum ei au lucrat mai mult, în consecinţă, primesc mai mult, precum, lucrători la ceape au fost roxana, ana, coca, florentina, ana, şi celelalte pitzipoace din primărie;

marți, 9 septembrie 2008

mănăstirea hadâmbu, între credinţă şi business

mi-am adus aminte astăzi, contemplînd cu un prieten spectacolul credinţei de la mănăstirea hadâmbu, de evanghelia lui luca, izgonirea vînzătorilor din templu; am căutat şi am găsit: luca, cap 19. 45,46: "şi intrînd în templu , a început să scoată afară pe cei care vindeau şi cumpărau în el/şi le-a zis : "casa Mea este o casă de rugăciune", dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari."
ceea ce mi-a dat ochilor să văd acolo a fost o afacere înfloritoare, în primul rînd, peste tot erau puse tarabe cu produse bisericeşti, este şi un magazin, numit "magazin bisericesc", o hotel de lux, în care mulţimea p nu prea avea voie să intre, o biserică nouă, construită în nici cinci ani, ziduri înalte cu porţi de fier forjat şi preoţi graşi; totul construit pe brand-ul local, cel al icoanei "făcătoare de minuni", care, se spune, a scăpat singură din incendiul care a mistuit aşezămîntul în 2003; sub zidurile mănăstirii se află cîteva case de oameni sărmani, sărăcie lucie, satul propriu-zis, o parcare imensă, semn că pelerinii vin, cîteva tarabe, peste drum bucătăria cu cămara alături, mese din fier pentru servit masa pelerinilor şi, mai la vale , se mai află o parcare improvizată cu ocazia sărbătorilor; sau pregătit cinci mii de pachete şi s-au fiert ţase cazane mari cu sarmale;
aceasta e mănăstirea hadâmbu pentru un ochi grăbit şi profan, care pentru a ajunge acolo, în vîrf, trebuie să parcurgă drumul golgotei; şoseaua este sub orice critică şi ai toate şansele să-ţi rupi maşina pînă sus; l-am văzut sus în cerdac pe bătrînul simirad şoşotind cu deputatul stanciu; cred că drumul este cel care a dat peste cap socotelile sfinţilor părinţi, pentru că din ce mi-am dat eu seama pelerini au fost mai puţini decît se aşteptau feţele bisericeşti, în jur de o mie, o mie şi ceva din ce mi-am dat eu seama; mult sub aşteptări...
dar mai este şi altceva, dincolo de privirea grăbită a celui slab în credinţă şi de chipurile strălucind a trai bun şi îndestulător al călugărilor care ţi se perindă în mers legănat din şolduri prin faţa ochilor; dincolo de toate astea se află credinţa oamenilor, nu a călugărilor aşezămîntului, fără de care nimic din toate ce s-au construit şi se vor construi acolo nu ar fi posibil; pentru că nimic din toate astea nu ar fi fost posibil fără strădania lor; şi am fost lămurit de mama mea, care mi-a spus "ştii tu cît de multă credinţă e aici!";
te încearcă un sentiment ciudat, pentru că nu ştii unde sfîrşeşte credinţa şi începe traficul cu produsele credinţei; nu ştii dacă călugării mai păstrează acea linie sau dacă doar exploatează în folosul lor nevoia oamenilor de a se mîntui sau sentimentul vinovăţiei care îi bîntuie pe cîţiva ticăloşi mărunţi; sînt întrebări fără răspuns, de cînd lumea creştină, care şi-au găsit aparenta rezolva prin vreo reformă a bisericii sau cîte o caterisire; punct

sâmbătă, 6 septembrie 2008

inteligenţa bunului simţ

drept să spun m-am săturat de oamenii inteligenţi; cunosc o grămadă de oameni inteligenţi, am amici şi prieteni inteligenţi, familia mea este compusă din oameni inteligenţi şi, unde mai pui, eu sînt un om inteligent; trăiesc într-un univers unde s-a răsturnat căruţa cu oameni inteligenţi; nu spun că este neplăcut să te învîrţi printre oameni care ştiu ce fac, în cea mai mare parte a timpului, şi ştiu ce spun, argumentîndu-şi ideile; şi unde mai pui că au şi dreptate tot timpul, asta e supărător, recunosc; dar zilele trecute am primit o lecţie de umilinţă, cum ar spune my friend adrian, de la un "italian"; acesta lucrează de ceva timp în mîndra italie, are şi o firmă acolo, dar, ca tot românul care roboteşte pe meleaguri străine, visează la un moment-dat să se întoarcă în ţară şi să trăiască civilizat, din roadele unui trai cinstit;
donc, aş putea spune că pentru mulţi români plecarea peste hotare a echivalat ca anvergură cu reeducarea din închisorile comuniste, la fel de dur procesul şi cu rezultate la fel de spectaculoase; am întîlnit oameni pe care cei cîţiva ani de lucru înafară i-a schimbat total, erau alţi oameni în sensul cel mai propriu;
dar, să revin la "italianul" nostru care a început să ne explice, mie şi prietenilor mei inteligenţi, într-o română coruptă de accentul italian, regulile de convieţuire într-un bloc locuit de oameni civilizaţi, aşa ca-n italica; pornind de la o boxă, pe care el a pierdut-o între timp, luată cu tot cu lucruri de către un român neplimbat prin ţări străine şi pînă la femeia de serviciu, dat cu var, orele de linişte şi căţeii refugiaţi prin scările fără interfon şi care fac caca pe-acolo, în aplauzele locatarilor miloşi, pentru că aceştia înţeleg că aşa e trendi să ai milă de animalele străzii, omul ne-a explicat la obiect că există reguli, reguli de bun-simţ care fac ca o societate să fie civilizată şi care definesc orice societate civilizată; noi îl priveam ironici, inteligent, păţiţi în tot ceea ce-nseamnă univers românesc, înţelegînd prin aceasta că el nu va reuşi să schimbe nimic şi că lucrurile au un mers al lor în românia pe care el nu-l mai înţelege;
dar oamenilor deştepţi, cum se cred majoritatea românilor, le lipseşte tocmai ceea ce incrimina "italianul", o inteligenţă a bunului simţ comun, care nu este tot una cu cea de a rezolva probleme; pentru că un minim bun simţ, adică de a-ţi arunca gunoiul la ghenă, a vorbi politicos, a sta la coadă fără a sări peste rînd, a refuza să dai mici cadouri pentru a obţine ceea ce ţi se cuvine, a-ţi face treaba bine la locul de muncă fără a încerca să şuntezi fişa postului, a nu arunca hîrtii pe stradă, a nu înjura, a vorbi politicos, a nu-ţi deranja vecinii cu lucruri care te-ar deranja şi pe tine, ţin de inteligenţa bunului simţ, de igiena instituită de acest simţ social, pentru că bunul simţ are în vedere lucrurile mici, elementare; punct

marți, 2 septembrie 2008

sindromul cocoş

avem şi noi parcarea noastră!
pentru cei care nu ştiu este terasa din faţa primăriei amenajată de către fostul primar pe post de parcare, nu c-ar fi ceva rău! "mai marii primăriei" şi nu mă gîndesc la primar, căruia trebuie să-i mai acordăm un timp de acomodare, s-au gîndit, pentru ca acea bucată de teren betonată să şi arate a parcare să tragă nişte dungi cu var, care să delimiteze locurile de parcare ; eu mă gîndesc cu mintea mea puţină să facă şi un sens giratoriu, pe principiul celui din păcurari, pentru că "parcarea" este mare şi trebuie asigurată fluenţa traficului că, nu-i aşa, după asta toate maşinile care stau aşa aruncate pe marginea trotuarului vor fi obligate să intre în parcarea amenajată de primărie, contra taxă, evident! iar cei care nu vor voi să intre în parcarea cea mare, că deh, aşa-s românii, reticenţi, vor fi amendaţi de către poliţiştii comunitari, aceşti supercoops de' podu iloaiei;
aşadar, cei care aveţi maşini şi le parcaţi pe unde vreţi problema este rezolvată, mai trebuie doar ca cei care iau ajutoare sociale să tragă dungile pe asfalt....cu bidineaua; punct

sâmbătă, 30 august 2008

ciganos....-3

m-a întrebat cineva ce naiba m-a apucat ca în miez de vară, cînd e soare, vacanţă, mare, plajă, munte, eu să abordez problema asta a ţiganilor şi discriminării, care e o temă, de ce să nu recunosc, mai mult de toamnă sau iarnă;
dar într-o zi cînd treceam prin faţa primăriei noastre cele noi, am văzut într-o zi de miercuri, zi de audienţe, singura schimbare adusă de primarul baciu pînă acum în administraţia locală, o mare adunare de rromi locali, care aşteptau să intre la primar; cu căţel, purcel, purandei, sîni goi la alăptat, ţîganii săraci vociferau fîlfîind hîrtii doveditoare în mînă că "să ne mărască alocaţîa şî ajutoru', că l-am votat! aşa a zîs că dacă-l votăm ne dă mai mulţ' bani"; alţii veniseră să obţină locuri de casă, tot promisiuni din timpul campaniei; şi de opt săptămîni o ţin tot aşa; ăştia-s ţîganii saraci!
dimineaţa urcă dealul trăianului, grupuri mici de doi, trei, către piaţă, vociferînd, mai ales femeile, seara, bărbaţii, mîncaţi bine, ies pe marginea drumului judeţean, iaşi-mădîrjac, îl ocupă, îşi afirmă supremaţia asupra teritoriului, beau, joacă barbut, se ceartă, iar copiii lor, de paişpe-cinşpe ani se ocupă cu furtişagurile din maşinile care trec încet, iar fetele, unele dintre ele, cu prostituţia; ăştia-s ţîganii săraci, care nu urcă pe centru decît pentru a merge la primărie sau la doctor, care nu au prieteni printre români, sînt stigmatizaţi de către aceştia, analfabeţi, murdari, folosesc limba maternă pentru a se izola, pentru a-i sfida pe români, pentru a-i înjura, care nu folosesc pasta de dinţi, au herpesuri şi au doar patru perechi de chiloţi, cîte una pentru fiecare anotimp...
poate că aşa e! dar aceşti ţîgani săraci sînt victime, sînt victimele discriminării, sînt victimele politicienilor, care le menţine status quo-ul pentru a-i manipula electoral, sînt victimele cercurilor infracţionale coordonate de către liderii lor informali care îi exploatează economic, sînt victimele sărăciei şi autoexcluderii sociale, a izolării voluntare şi a lipsei de încredere în statul român şi instituţiile acestuia, sînt victimele pierderii reperelor tradiţionale; în trecut ei îşi găsiseră un loc în comunităţile în care trăiau, punînd în slujba acestor comunităţi aplecarea lor nativă către muzică, meşteşug, etc; în podu iloaiei nu mai există un taraf ţigănesc, cum exista în trecut şi nici mici meşteşugari ţigani; tradiţia tarafurilor de rromi a murit odată cu căminul cultural, cu culturalizarea comunistă, a murit odată cu bătrînii muzicanţi ţigani, care vedeau în muzică un mijloc de integrare a ţîganilor în comunităţile în care trăiau; îşi exploatau pozitiv propriile abilităţi native;
acum asistăm la un fenomen de atomizare a comunităţilor ţigăneşti, de închidere a lor, de refuz din partea lor faţă de proiectele de integrare derulate de ong-uri, labile logistic, ce-i drept sau eşecuri, ex de asociaţie care nu există decît pe hîrtie:
Romani Baxt
Adresa: sos. Nationala nr.24, cod 6623, Podul Iloaiei;
Tel: 0232 / 162 ...;
Persoana de contact: R. Mari
a; punct
ps: zilele trecute o mamă, asistentă maternală, a ucis un copil de de patru ani pe considerente de rasă, pentru că era ţigan;

luni, 25 august 2008

update - the health to country

am mai scris eu un post despre cum se practică medicina la ţară;
astăzi am aflat că mai există o alternativă la sistemul nostru sanitar din podu iloaiei, cel al medicinei de familie şi al recoltării de probe biologice în vederea analizelor; este vorba de un cabinet privat, din ce-am înţeles eu, colţ cu bcr-ul, care oferă nişte servicii prompte, contra unor sume cu puţin mai mari decît la iaşi; dar dacă stai şi calculezi deplasarea, timpul pierdut prin iaşi şi banii cheltuiţi, merită;
mi-a plăcut o chestie - pentru nişte analize complete la sînge am mers la medicul de familie , iar acesta mi-a spus că analizele se fac numai joia şi se aduc în cîteva zile rezultatele, aici plăteşti cîţiva zeci de lei, îţi iau analizele la orice oră şi a doua zi ai rezultatele; o chestie bine făcută, şi pentru cîştig că asta se urmăreşte într-o afacere, dar, în principal, orientată spre nevoile pacientului, ceea ce ar trebui să dea de gîndit celorlalţi medici de familie din podu iloaiei, pentru că acum au şi concurenţă; punct

sâmbătă, 23 august 2008

23 august

astăzi, pe vremuri nu de mult apuse, era ziua naţională a româniei, care se serba cu defilări chinuitoare, muzică socialistă şi mici şi bere proletară; peste tot, pe tot cuprinsul patriei oamenii muncii îşi exprimau bucuria, solidaritatea şi-şi manifestau dragostea faţă de prea-iubitul, genialul conducător al republicii socialiste românia, tovarăşul nicolae ceauşescu;
am şi eu experienţă ratată care îmi aminteşte de acea zi; în vara lui '89, ultima dată cînd s-a sărbătorit ziua naţională pe 23 august, abia intrat la liceu, în iaşi, am fost chemat la şcoală pentru a participa la parada de ziua naţională; cu cîteva zile înainte de ziua x participai la nişte repetiţii, sub un soare năucitor de august, pentru ca totul să iasă cum trebuie; repetiţilie se ţineau pe strada de lîngă stadionul emil alexandrescu, pe care urma să se ţină defilarea propriu-zisă; au fost două zile chinuitoare, părcă o marţi şi o miercuri, pentru că joi m-am îmbolnăvit şi n-am mai participat la defilare, dar nici tovarăşii n-au făcut mare tam-tam despre neparticiparea mea; oricum ştiu că am dus o scutire, ceva; au fost singurii paşi de defilare pe care i-am bătut în viaţa mea şi mă bucur, pentru că tot acest festivism de stat, dus pînă dincolo de limitele normale, îmi provoacă greaţă;punct
ps: un lucru avea bun ziua naţională în august era vară;