luni, 31 martie 2008

vremea

e o vreme din aia, de stat în casă, să-ţi numeri banii, dacă ai, să faci copii, dacă ai cu cine sau, dacă nu şi nu, să citeşti o carte, dacă poţi; punct

vineri, 28 martie 2008

zǐjìnchéng sau oraşul interzis

nu ştiu cum se spune în chineză bucureşti, dar situaţia actuală a capitalei noastre seamănă din ce în ce mai mult cu cea a celebrului oraş-reşedinţă de şefi a imperiului chinez; eu nu sînt un adept al bucureştiului, sînt pentru mutarea capitalei din acel loc de kk; dar acum situaţia se pare a luat o întorsătură naşpa pentru bucureşteni sau pentru cei care au treburi prin capitală; dacă pe bucureşteni nu-i plîng, pentru că au soarta pe care o merită, mă refer la primarii pe care i-au ales în cei 20 de democratură, noi, ceilalţi, de ce sîntem nevoiţi să îndurăm incompetenţa şi neruşinarea "capetelor încoronate" din capitală;
nu ştiu care sînt beneficiile concrete ale summit-ului nato, dar ceea ce ştiu cu siguranţă este că acest amok de primăvară al autorităţilor statului, pe lîngă cel al alegerilor, s-a extins în toată ţara; şi prin iaşi vezi poliţişti isterizaţi care patrulează plini de funcţie pentru a preveni infiltrarea rakeţilor în românica, după cum îmi explica un amic poliţist; curată nebunie!, dar, în sfîrşit, poliţia şi-a descoperit vocaţia, pe măsura mărimii burţii poliţiştilor - aceea de instituţie care apără ordinea, pacea şi liniştea lumii întregi;
mă uit la tv şi nu-mi vine să cred ce se-ntîmplă în bucureşti; se plantează flori, se vopsesc gardurile, se aduc copaci verzi şi iarbă proaspătă, se asfaltează străzi, se strîng maidanezii, dar numai pe culoarul nato, semn că vechile deprinderi ale autorităţilor române dispar cu greu; cetăţenii privesc la tv cu nostalgie şi înţelegere ceea ce se-ntîmplă acolo, ziariştii analizează cu adîncă lipsă de discernămînt ceea ce se-ntîmplă acolo, despre cum vom deveni noi importanţi şi băgaţi în seamă, dar scapă din vedere apucăturile autorităţilor statului care sînt aceleaşi ca în perioada comunistă, scapă din vedere faptul că poliţia, sri-ul şi alte servicii, şi politicienii, acţionează pentru a ne feri de anarhiştii şi teroriştii din-afară, dar nu văd cum ne terorizează zilnic politicienii noştri, nu văd răul care macină din interior societatea noastră, nu văd bîrna din ochiul nostru, nu văd cum o tînără moare încet pe marginea culoarului nato, în timp ce poliţiştii, impasibili, orbiţi de ordine lătrate de superiori, dirijează neabătuţi circulaţia, iar salvarea ajunge în 20 de min; sper ca şi pentru un şef nato salvarea să ajungă tot în atîtea minute, pentru că viaţa lui bush sau a oricărei alte oficialităţi şi viaţa fetei ăleia au aceeaşi valoare; în românia pe altarul nato se moare şi din prostie, incompetenţă sau aroganţa autorităţilor; sper din toată inima ca bucureştenii să organizeze un protest tăcut de-a lungul culoarului nato în zilele summitu-ului nato, care să nu fie la adresa liderilor nato, ci să-i sancţioneze pe ipocriţii noştri politicieni, cu aspiraţii nato; punct

sâmbătă, 22 martie 2008

colecţionarii de epitete

noi, măcar ne numeam oameni înainte de venirea comuniştilor; au venit ei şi ne-am numit tovarăşi, comunişti, activişti, oameni ai muncii, lucrători în industria pielii, pentru că eram numai piele şi os; la revoluţie, cei care au murit pe baricade, ca şi cei care şi-au asumat merite, au fost numiţi revoluţionari, iar ca un tribut adus epocii apuse au apărut dizidenţii, turnătorii, securiştii, politrucii sau nomenclaturiştii; mai apoi ne-au numit cetăţeni, semn al democraţiei, alţii ne numesc săraci sau bogaţi, deştepţi, şmecheri sau proşti, ne mai numesc întreprinzători, cînd sîntem, şi lipsiţi de iniţiativă şi cu mentalitate învechită, cînd trecutul ne stă în cale, ne mai numim ţărani, pentru că 55% dintre noi stau la ţară, sau pentru că încă nu a existat o revoluţie a closetelor, sau pentru că sîntem un popor rural, sau pentru că veşnicia s-a născut la sat, sau pentru că...; ne mai numesc baroni, "burgheji" sau moşieri, semnul oportuniştilor;
mie îmi place să mă numesc din nou om, pentru că omul are coloană vertebrală, un set de principii şi valori, conştiinţă, care crede şi evoluează; "restul e tăcere", vorba unuia; punct

duminică, 16 martie 2008

tătuca

tată+suf. -ucă, formă populară derivată din tătic; denumirea îi vizează pe acei membri ai comunităţii sau ai unui grup care sînt respectaţi pentru experienţa lor de viaţă, sînt iubiţi pentru înţelepciunea lor şi-şi asumă cu responsabilitate ocrotirii şi povăţuirii celor mai tineri sau a celor lipsiţi de experienţa lor de viaţă; tătuca este un reper moral, iar atunci cînd el vorbeşte ceilalţi se simt datori să-l asculte şi să-i transforme cuvintele în fapte; "tătuca" este un nomine încărcat de afecţiune; cei care îl rostesc îl rostesc cu duioşie, marcaţi de o anumită melancolie, care îi face să lăcrimeze în prezenţa "tătucului" sau, atunci cînd consideră că-i nedreptăţit "tătuca", aceştia reacţionează cu violenţă în numele memoriei comune, pentru că, trebuie spus, şi "tătuca" şi "fiii" se raportează la o serie de fapte şi amintiri care le sînt comune; "tătuca" este o de-numire născută sub cerul firbinte şi singuratic al stepei galbene, sub vîntul vitregit al estului, de-aceea "tătuca" este aspru cu fiii lui, ne-îngăduitor, îi ceartă pentru că-i iubeşte şi-i iubeşte pentru că vrea să fie drept; "tătuca" este tiranic, pentru că este drept, iubeşte adevărul mai presus de fiii săi, de-aceea nu-i place să fie contrazis;
pentru mama mea tătuca era bunicul ei dinspre mamă, care reuşise să-i facă pe cei trei feciori ai lui preoţi şi care, atunci cînd vorbea, îşi răsucea mustăţile groase de cazac şi se sprijinea în vocea groasă şi autoritară ca într-un toiag; stră-bunicul meu era cel care a făcut legea în familia lui lărgită cît a trăit, ca un adevărat pater familia;
şi popoarele au "tătuca" lor; ruşii l-au avut pe stalin, iugoslavia l-a avut pe tito, noi l-am avut pe iliescu şi, mai nou, se pare că băsescu se transformă în "tătuca"; românii, din cîte ne dau de înţeles astrele, nu pot scăpa de această boală a "tătucului", cel care ne dojeneşte, ne ia partea, iar atunci cînd greşim ne trage de urechi; punct

miercuri, 12 martie 2008

ruşinea bolii

imaginea cu sabin bălaşa, pictorul imagou-lui comunist, chircit pe targă cu pătura trasă peste ochi şi urmărit de gloata de ziarişti nemiloşi care "îşi fac meseria", mă urmăreşte de cîteva zile; imaginea s-a suprapus peste cea cu pictorul care primea nu-ştiu-ce-premiu şi care, înconjurat de admiratori libidinoşi, zîmbea superior peste capetele lor, afirmîndu-şi măreţia succesului;
nimic nu este mai crud decît un om de succes învelit într-o pătură în carouri roşii şi care îşi întoarce privirea ruşinat de boala sa, iar pe margine gloata de ziarişti care se înghesuie pentru a transmite lumii victoria micuţelor celule maligne; cruzimea lumii se citeşte în ochii omului bolnav, cel sănătos nedîndu-şi seama că lumea este crudă, el doar proclamă frumuseţea lumii şi puterea auto-amăgitoare a vieţii; cel sănătos spune "lumea e un spectacol", cel bolnav "eu sînt actor", pentru că acum, cu adevărat, pictorul joacă rolul vieţii lui; punct

duminică, 9 martie 2008

TVR IAŞI - O altă zi acelaşi nesimţit

ce mi s-a întîmplat aseară la festivalul de chitară clasică de la iaşi mi-a daus aminte de o întîmplare care l-a avut ca protagonist pe primarul oraşului meu podu-iloaiei; donc, ieşise alexa primar, numele individului, din primul tur de scrutin, şi prima lui vorbă după ce s-a îmbătat în cinstea victoriei a fost: "îmi bag p.... în gura lor de proşti că de-acum îi f.. eu!"; aşa aseară la festival, îmi aleg eu un loc agreabil şi plăcut, mă aşez, comentez pe marginea evenimetelor din jur cu un prieten, şi mă trezesc cu o cameră sony în faţa mea şi cu un operator tvr iaşi; pentru început lucrurile mi se păreau interesante pentru că acesta nu stătea chiar în faţa mea, ci pe capătul rîndului şi nu încurca pe nimeni;
apare regizorul de filmare, spun eu, şi-şi dă cu părerea cu privire la locul ales de operator, este nemulţumit, îi spune că nu poate surprinde spectatorii şi hotărăşte să mute operatorul camera cîteva scaune mai spre interior; zis şi făcut; şi mă trezesc cu ghita-m-ai camera şi operatorul profesionist drept în faţa mea; nu mai vedeam nimic; îi zic "şi eu acu' mă uit la cutia asta?", el răspunde, regizorul "sînt de la tvr", zic şi eu "da' nu mai văd nimic!", el replică "tvr a plătit voi aţi intrat fără bilet", cu toate că intrasem cu invitaţii, ne mai cehăim căteva minute şi pleacă; eu am rămas cu problema şi a trebuit s-o rezolv aşa cum am putut;
însă această primă parte a serii mi-a lăsat un gust amar, căci a prevalat aceeaşi mentalitate de cocălar care spune "eu am plătit şi vă f.. pe toţi, pentru că sînt cel mai tare"; şi dacă asta ar fi fost totul ar fi fost îndeajuns, dar indivizii şi-au pus reflectoarele pe spectatori, patru la număr, de mulţi waţi, şi te orbeau din cinci în cinci minute; dacă la un recital de chitară clasică se merge pentru a regăsi liniştea şi delicateţea vremurilor trecute eu am găsit grosolănia, lipsa de respect pentru spectatori, că doar n-au plătit, şi agresivitatea anganjaţilor tvr iaşi; drept că eu ştiam că e un colectiv slab şi de tot kaka, dar nu-i bănuiam şi de lipsă de bun-simţ, pentru că de profesionalism nici nu poate fi vorba; dacă tot au plătit, aşa cum susţinea cu nonşalanţă individul breaz, ce nevoie mai aveau de spectatori, pentru că eu unul nu sinţeam lipsa televiziunii; eu nu vreau să apar la televizor; să mă lase dracului în pace să pot digera în linişte un concert; şi dacă au plătit să-şi ia festivalul şi să şi-l bage într-un studio să nu-i mai deranjeze spectatorii; punct
ps: concertu' duo melis excepţional de cinci ori; el a fost cel care a salvat seara; am văzut ce înseamnă talentul combinat cu profesionalismul, pentru că profesoraşul de dinainte, din deschidere, romănaş de'al nostru, s-a comportat lamentabil; diferenţa de clasă şi de, cum să-i spun, a, da, ...profesionalism;
update: pentru o părere blîndă apăsaţi aici !!!!!!!!!!!!!!!!

vineri, 7 martie 2008

despre credinţă sau peri pisteuo

am auzit zilele trecute la un bătrîn următoarea exprimare "belşugul pe care îl trăim astăzi este rodul rugăciunii înaintaşilor noştri";
m-am gîndit repede la rugăciunea pe care o spun babele în biserică; apoi mi-am adus aminte că bătrînul nu fusese tocmai un bisericos, aşa cu dumnezeu fusese el în gură "al mamei", "al mă-tii", "al mă-sii", avusese şi vreo cîteva vădane prin satele din jur cărora le ducea sacul de făină, numai acu', la bătrîneţe mergea la biserică şi discuta cu preotul, aşa şbanghiu, făcîndu-i des cu ochiul cînd în consiliu acesta dădea cuvîntul mironosiţelor; deh, păcatele cele de demult! şi bătrînul nu-i naiv;
bătrînul se gîndea la credinţă, cînd vorbea despre rugăciune, pentru că rugăciunea fără credinţă este ca un arcaş căruia îi lipseşte simţul vederii; el avea dreptate să spună că lumea este rodul credinţei - avem pe de-o parte planul credinţei generale, cum că lumea ar putea fi un loc mai bun, iar pe de altă parte avem planul credinţei individuale, care ne îndeamnă să credem că lumea este un loc mai bun, iar ordinea aceasta bună contribuim în mod direct respectînd-o şi supunîndu-ne bunei rînduieli;
trăim într-o lume afectată de lipsa credinţei; cele două planuri ale credinţei au fost vacuumate şi înlocuite de o etică raţională; oamenilor moderni le lipseşte tocmai pasiunea credinţei, dorinţa mistuitoare de a lupta pentru "ceva" în care crede; credinţa este însoţită de jertfă, dovada că tu crezi; iar capacitatea de a te jertfi pentru un lucru reprezintă puterea credinţei tare; punct

marți, 4 martie 2008

sofismul electoral

s-a votat uninominalul; aflu şi eu că este o variantă unică în lume, nici varianta preşedintelui, nici varianta guvernului, nici varianta pro-democraţia, ci, într-un mod specific, românesc, a ieşit o variantă improvizată şi provizorie, pentru că nici n-a fost legea promulgată că se şi gîndesc politicienii noştri să o schimbe; nimeni nu s-a ţinut de proiectul iniţial;
legea asta este ca o vacă stearpă, adică e vacă, arată ca o vacă, dar nu dă lapte, pentru că legea aceasta este o lege reformistă, arată ca o lege ce va reforma sistemul politic, dar nu-l va reforma chiar aşa de mult, pentru că, se pare, aceeaşi oameni politici se vor regăsi şi în parlamentul viitor, deoarece legea este construită în aşa fel încît aceştia şi-au asigurat accesul în parlament; sau poate nu va fi promulgată legea pînă în toamnă, cînd vor avea loc alegerile şi, dacă vor fi şi anticipate, lucrurile se vor complica şi mai mult; şi nu spun eu acest lucru, ci o spun politicienii şi analiştii politici; e ca la repartitoare, o mare ţeapă; din nou am ales răul cel mai mic; veche meteahnă;
trebuie să-i felicităm pentru această gogoaşă electorală (politicienii noştri sînt, totuşi, oameni inteligenţi, chiar dacă nu o arată) pentru că avem de-a face cu o falsă problemă - nu în acest fel se va reforma clasa politică, de fapt, prin actuala lege, cred că actuala clasă politică, aşa cum este ea va ieşi întărită şi-şi va consolida poziţia, pentru că această lege nu va implica şi reforma structurii partidelor politice, ce reprezintă o parte a problemei, cum spuneam şi-n altă parte, cealaltă parte a problemei este de natură financiară - pînă nu vom şti cum sînt finanţate partidele politice şi de unde vin banii pentru campaniile politicienilor, clasa politică nu se va reforma;
partidele noastre politice sînt structurate după modelul partidului comunist şi sînt finanţate în stil mafiot, acestea sînt problemele reale ale clasei politice; punct
ps: am să fac şi eu ca mircea badea, de cîte ori am dreptate am să mă laud; am vorbit despre bourdain; se pare că am avut dreptate, ne-am tras-o singuri sau cum se spune şi bătuţi, şi cu banii luaţi (2o. 000$) şi...

duminică, 2 martie 2008

partidele politice

am posibilitatea acum să văd cum ia naştere un partid politic şi cum se formează în teritoriu; experienţa merită, chiar dacă nu este tocmai plăcută; partidele nu se mai constituie ca o alternativă ideologică, ci ca o alternativă la un grup de interese;
habermas, după cum îmi explica un prieten, vedea ruptura actuală care se manifestă între clasa care conduce şi cei care sînt conduşi ca fiind o consecinţă a sfîrşitului ideologiilor pentru că, pentru acest autor german, ideologiile reprezentau calea de comunicare între cele două părţi concurente;
eu am o viziune clasic-revoluţionară, pentru că implică shimbarea, să nu spun romantică, asupra partidelor politice, în care acestea reprezentau un nucleu dur de oameni care urmăreau nu atît accesul la putere cît dorinţa de a pune în practică o linie ideologică; de asta spun o viziune clasic-revoluţionare, nu machiavellică, abandonată şi ea în detrimentul eficienţei administrative şi a atingerii scopurilor economice ale grupului care accede la putere; puterea este importantă şi necesară dacă are o dimensiune economică, altfel aceasta este lipsită de interes sau un bagaj inutil;
aşa se explică şi absenteismul, dacă ar fi să marşăm pe această teoriei a căii de comunicare între conducători (partide) şi conduşi (electorat) reprezentată de ideologie, pentru că dacă s-a dus puntea de legătură s-a pierdut şi orice motivaţie pentru participare la viaţa politică a unei comunităţi; dacă se continuă pe calea hermafrodismului ideologic vom ajunge în situaţia în care definiţia democraţiei va trebui revizuită;