sâmbătă, 26 aprilie 2008

cernobâl-story

se împlinesc astăzi 22 de ani de la dezastrul de la cernobâl; poate nu conştietizăm îndeajuns faptul că această catastrofă s-a petrecut în ţara vecină nouă, ucraina, la mai puţin de 2000 de km de noi, şi că ne-a afectat în mod direct pe noi cei din nord-estul românicii; după 22 de ani sarcofagul turnat peste reactorul avariat este crăpat, iar studiile specialiştiloe spun că acesta trebuia reabilitat pînă în 2006; ne aflăm în 2008 şi nu s-a făcut nimic în această direcţie, pentru că între ucraina şi uniunea europeană, cele două părţi interesate direct de această chestiune nu s-a putut încheia un acord clar cu privire la modul de finanţare; nu spun în ce s-a transformat ţinutul din jurul centralei, care este un loc sterp, prin care suflă vîntul pustiului, bîntuit doar de animale sălbatice, el mai este cunoscut de către ucrainieni şi sub numele de oraşul fantomă (Ghost Town), ceea ce vreau să subliniez este că această tragedie n-a fost digerată pe deplin de către noi toţi, că încă n-am reuşit să înţelegem cu toţii ce s-a petrecut acolo şi cum loveşte moartea tăcută la mii de km depărtare;
tot specialiştii susţin că pentru a reveni la normal este nevoie de circa 600 de ani; 600 de ani pentru că radiaţiile să nu mai producă pagube, să nu-ţi mai fiarbă moleculele de apă în tine cînd te afli prin preajma cernobâlului ca într-un cuptor cu microunde sau ca adn să nu o mai ia razna atunci cînd eşti în burta mamei tale;
personal m-a marcat şi pe mine povestea la vremea ei, cînd s-a întîmplat pentru că, era într-o zi de sîmbătă mi se pare, şi toţi copiii din urbe am fost chemaţi la farmacie şi ni s-a dat să înghiţim o pastiluţă galbenă; atîta tot, iar farmacistele ne spuneau să stăm cît mai mult prin casă; mi-aduc aminte că laptele de vacă nu trebuia consumat, aşa recomandase secretarul pe linie de partid al comunei, dar nu ni se spunea ce să punem în loc în strachină, iar de sărăcie trebuia să mănînci laptele contaminat, care uneori era singura sursă de hrană pentru copiii de la ţară; s-ar putea, n-am de un' să stiu, ca această poveste să lucreze în continuare în mine în adîncul cel mai adînc şi să mă trezesc copleşit de nu-ştiu-ce boală misterioasă din cauza cîtorva idioţi, care n-au acţionat la timp cum cerea bunul-simţ; mi-aduc aminte că eu, mulţi ani de la eveniment am avut coşmaruri, accentuate bineînţeles şi de propaganda agresivă a lui ceauşescu, în care încercam să opresc un atac nuclear prinzînd bombele în braţe, mici şi ţepoase, cădeau ca perele din cer;
da, s-ar putea ca pentru mulţi din noi cei din nord-estul românicii povestea aceasta tragică să nu se fi sfîrşit; este posibil să-şi scrie ultimul capitol pentru cei care au trăit acele clipe cumplite abia peste 20 de ani, cînd se presupune că cei care au fost afectaţi de raze vor fi murit;punct

joi, 24 aprilie 2008

de ce candidez?

pentru a fi corect cu vizitatorii blogului meu - puţini sau mulţi, nu contează, trebuie să vă informez că am intrat în bătălia politică pentru locale şi candidez pentru o funcţie modestă de consilier; partidul din partea căruia candidez este p.i.n.; după cum se ştie pe plan local nu contează atît de mult partidul care te susţine, poate doar din p.d.v. financiar, în rest localele reprezintă primul pas în impunerea uninominalului; cei care mă citesc ştiu că am o părere rezervată faţă de uninominal, care îşi arată timid lipsurile, dar nimic nu este perfect pe lumea aceasta;
mi-am pus zilele astea des următoarea întrebare - de ce naiba candidez? sau, şi mai bine, de ce am intrat în acest bucluc electoral?
în primul rînd sînt cele şase gropi de pe strada mea, la care recent s-a mai adăugat una, strada mea fiind şi strada primarului; un alt lucru care m-a făcut să candidez este acela că vreau să vorbesc despre problemele urbei şi nu despre defectele oamenilor; nu vreau să vorbesc nici de lipsa de transparenţă care domneşte acum în primărie, nici despre faptul că actualul primar foloseşte angajaţii din primărie la el la firmă, nici despre faptul că alt candidat nu are studiile necesare sau că celălalt candidat, vicele, este sub jugul primarului, sau că alt candidat, cel ecologist, desprins din echipa primarului, timp de patru ani a fost un consilier supus primarului şi i-a aprobat deciziile fără crîcnire, sau că altul candidează sperînd că va prinde un post de vice pentru a-şi ascunde hoţiile pe care le face acum din postura de funcţionar, deci nu vreau să vorbesc despre toate aceste lucruri, eu vreau să se vorbească despre cum văd contracandidaţii mei dezvoltarea oraşului, alt offff, despre cum vor rezolva ei problemele localităţii, într-un cuvînt am intrat în această cursă pentru a-i forţa pe ceilalţi să facă o campanie pozitivă, aşa cum vreau să fac şi eu; punct
ps:după alegeri voi şterge aceste posturi; tot din carectitudine posturile pe care eu le voi considera electorale le voi pune eticheta aceasta;

sâmbătă, 19 aprilie 2008

vechi amic şi realitatea virtuală

m-am întîlnit ieri cu un vechi amic, coleg de facultate şi cunoscut blogger; acu' nu mă laud că-l cunosc, chiar dacă celebritatea lui virtuală de multe ori îl precede, pentru că eu sînt încă în faza sceptică în ceea ce priveşte acest domeniu al realităţii virtuale; încă îmi păstrez rezervele necesare; el entuziasmat ca deobicei mi-a adus aminte cum rîdeam noi, colegiii lui buni, despre cum îşi pierdea timpul el cu nu-ştiu-ce portal filozofic; se pare că acum culege ceva roade de pe urma strădaniei sale, deoarece n-ar fi fost invitat la ciclul de conferinţe ţinut de bobby voicu, dumnezeul bloggerilor din ţară; şi iarăşi nu-nţeleg eu de ce? moldovean mai greu de cap;
ceea ce vreau să spun, chiar dacă am încercat să-i minimalizez succesul în acest domeniu şi să-l ironizez cînd şi cînd, trebuie să recunosc că are ceva merite în acestă direcţie, pentru că dacă n-ar fi fost cei asemeni lui, care cred sincer că viitorul este virtual sau pe net; totuşi această afirmaţie repetată de cîteva ori de el m-a îngîndurat; mă bucur că şi-a păstrat umorul necesar cînd discuta despre acest lucru, pentru că o simplă pană e curent îi poate distruge acest viitor şi-atunci cum se va descurca el în realitatea senzorială a lui ....
ultimul linq l-am pus ....ştie el de ce?
să vă spun totuşi - am vorbit despre faptul că pentru unii cunoaşterea se reduce la google, ceea ce nu-i puţin lucru, pentru că sînt alţii, nu unii, care nici de cunoaşterea lui google nu au parte, însă s-ar putea descurca lejer într-o lume fără curent; punct

duminică, 13 aprilie 2008

caut văcar

umblînd zilele astea în campanie prin "oraşul nostru de la ţară" am descoperit un lucru îngrijorător, că şi ţăranii noştri suferă de pe urma lipsei de forţă de muncă; marea problemă a ţăranilor este, în acest debut de primăvară, în ordinea aceasta: lipsa păşunilor pentru animale, lipsa banilor pentru însămînţarea de primăvară, sămînţa scumpă (200.000 kg) şi lipsa văcarilor şi a ciobanilor; era o vreme, cînd eram mic şi nerecunoscător pentru viaţa pe care o duceam, era o vreme în care ciobani şi văcari se găseau peste tot; am discutat cu tata, ţăran destoinic şi bătrîn, care mi-a explicat cu argumente şi nume (la ţară nu se poate altfel, dacă nu se dau nume) că problema lipsei forţei de muncă este reală; am aflat că un văcar cîştigă cam un milion de lei de păzit animalul pentru o vară, 20 de kg de făină de porumb şi 20 de kg de brînză de vaci; artimetică simplă, dacă ai o sută de vaci de păzit ai 100 de milioane de lei bani reci, la care se adaugă 130 de milioane din plata în natură, rezultă un venit de aproximativ de 230 de milioane de lei pe şapte luni, neimpozabil, împărţit la doi rezultă cîte 115 milioane de căciulă, pentru că trebuie doi văcari; aşadar este asigurat un salariu minim pe economie; dar nu se găsesc văcari şi nici ciobani; apoi a fi văcar este o meserie în sine, nu oricine poate fi văcar, pentru că trebuie să ştii să paşti vacile, să împarţi păşunea astfel încît să îi asiguri posibilitatea să se regenereze, să nu baţi animalele, să ştii cînd acestea intră în rut şi să anunţi proprietarul, etc; meserie complicată; aşa că pentru românii plecaţi în spania şi italia le fac şi eu o ofertă asemeni celeia făcute de statul român: angajez văcar, cu carte de muncă, minim cinci ani vechime; asigur masă şi cazare; cer seriozitate; rog dilentanţii să nu aplice la acest job; numai pentru persoane avizate şi dornice să se întoarcă în ţară; punct

luni, 7 aprilie 2008

reţeta sondajului de succes "de la ţară"

a pătruns şi la ţară moda sondajului de opinie sau, cum bine spune cineva, în "oraşul de la ţară"; partidele aşa-zis-mari, care au făcut prin diferite mijloace bani cînd au fost în apropierea puterii, fac sondaje de opinie pentru a afla cum stă electoratul;
reţeta unui sondaj de succes:
-preşedinte de filială de partid cu bani, disperat, care este pe cale să-şi piardă funcţia în partid, eventual pe cea de cadidat le funcţia de primare sau pe cea de primare în funcţie comandă un sondaj în cîrdăşie cu unii de la judeţ;
-doi copii buimaci, de pe la vreo facultate umanistă, înscrişi în partid, protejaţii unuia sau altuia de pe la centru (a se citi judeţ), idealişti, dacă se poate, pentru că aceştia sînt dispuşi să facă cele mai brutale compromisuri în numele idealului care îi mînă în luptă coboară în urbea cu pricina ;
-idealiştii trebuie să treacă pe la preşedintele doritor de sondaj înainte de a pleca pe teren: în primul rînd pentru ca acesta să-i cunoască, în al doilea rînd pentru a afla dacă mai merg pe teren, pentru că este posibil să primească răspunsurile gata făcute, în al treilea rînd pentru a completa lista cu întrebările din chestionar, deoarece întrebările sînt făcute în aşa fel încît îl favorizează pe preşedintele-sondator, iar ca şi contracandidaţi îi sînt trecuţi colegi de partid sau oponenţi slabi, care îi scot în evidenţă potenţa electorală şi, în al patrulea rînd, dacă sînt nevoiţi să meargă pe teren, ei trebuie să ştie unde să meargă pe teren, pentru că li se dă o listă cu persoane care trebuie sondate, iar persoanele răspund cum trebuie;
-dacă nu-i reuşesc toate aceste manevre preşedintele-sondator mai are o metodă: află cînd sosesc în localitate studenţii-idealişti şi pe traseul acestora îşi plasează proprii oameni, care vor răspunde la întrebările din chestionar corespunzător;
-şi, în final, ca o măsură suplimentară, de siguranţă, preşedintele-sondator poate da la pace cu persoanele din conducerea judeţeană, iar sondajul va fi ajustat corespunzător;
acesta este doar unul din multele mecanisme prin care în structurile partidelor sînt conservaţi anumiţi oameni; ei mai sînt cunoscuţi şi sub numele de baroni locali sau, după noile norme electorale, aleşii prin vot uninominal-uninomiştii; punct

vineri, 4 aprilie 2008

limbajul ascuns

summitul acesta nenorocit mi-a întărit convingerea că în noi, zace în stare latentă, în aşteptare, anumite mecanisme totalitare, practici şi replici ale statutului totalitar, care ies la lumină în situaţii de criză; de exemplu, organizarea summitului cu miile de poliţişti aduşi din toată ţara cărora li s-a împărţit mănuşi albe şi caschete noi, cosmetizaţi pentru a nu ne face de rîs, apoi, tot pentru a nu ne face de rîs, văcsuirea culoarului nato în culori corespunzătoare, şi reacţia jandarmilor romeni la protestul firav anti-nato, singurul lucru normal din timpul summitului, nişte dulapuri de oameni jandarmii ăştia, bine hrăniţi din banii noştri, care au bătut ca la sacul de cartofi în copiii ăia, iar reacţia societăţii civile firavă, aproape inexistentă, şi politicienii noştri, căţei ce latră cînd trec dulăii, comentariile ziariştilor noştri, care n-au reuşit să ia distanţă faţă de realitatea politică românească, comentînd summitul în funcţie de umorile personale, mimînd profesionalismul, toate aceste lucruri, întîmplări, atitudini, au arătat distanţa care ne separă de o societate normală, care n-a avut nenorocul să treacă peste ea tăvălugul totalitar;
este aproape năucitor, să nu spun dezamăgitor, cum apar la lumină toate aceste mecanisme ascunse, limbajul acela, al violenţei totalitare, care ne-a dominat timp de 45 de ani şi cum el se transmite şi la cei mai tineri intraţi în jocul public, şi cum el ne controlează viaţa, iar cu cît încercăm să-l ascundem cu atît mai violent el se manifestă şi învinge comportamentul echilibrului, al normalităţii, pentru că acest limbaj ascuns, care ne traduce viaţa prin expresii violente, este unul al dezechilibrelor, unidimensional, facil şi eficient totodată, din păcate; punct

marți, 1 aprilie 2008

anomalii - anarhist moldovean

vremea, bat-o vina, m-a făcut astăzi să stau prin casă mai mult timp decît-de-obicei şi m-am uitat printre picături dese la tv; am urmărit cu destulă atenţie ceeea ce se-ntîmplă la bucureşti şi mi s-a părut că tot summitu-ul ăsta stă sub semnul falsei realităţi, a unei realităţi de laborator, pentru că tot ceea ce se-ntîmplă în capitala ţărişoarei noastre are aerul unor experienţe de laborator; culoar unic închis, copaci plantaţi gata înverziţi, iarbă aşezată sub forma unor covoare, hingheri care păzesc culoarul unic pentru ca maidanezii să nu strice spoilerul maşinii vreunui mare şef, homleşi strînşi asemeni maidanezilor şi îndepărtaţi de zona zett, apoi politica, care are acelaşi aer de laborator, totul se desfăşoară sub umbrela unei simbolistici forţate, iar, după părerea mea, acest summit nu va aduce nimic nou în politica mondială de securitate, pentru că cei doi grei sînt pe final de mandat şi la americani lucrurile sînt pe cale să se schimbe radical odată cu venirea democratului obama, cel mult, la acest summit se vor introduce chimicalele în eprubetă şi se vor obţine reacţiile;
şi altceva mi se pare nefiresc al acest summit; deobicei la astfel de întîlniri ale liderilor mondiali apar şi contestatari, grupuri de anarhişti, ecologişti, etc, care protestează mai mult sau mai puţin violent; la noi nimic; n-a apărut nici un grup amărît de protestatari; nimic; nada; dacă celor care au venit din afară le-a interzis sri-ul intrarea în ţară, unde naiba sînt cei români; şi aici stăm prost, pentru că ar fi firesc ca după atîţia ani de democratură să avem şi noi cîteva grupuri activiste, care să protesteze la una-altele; lipsa acestor grupuri anarhiste, ecologiste, etc., sînt un simptom al lipsei noastre de cultură civică, de activism civic, de reacţie civică la problemele lumii în care trăim; apatia noastră civică este vizibilă şi pe plan intern, unde clasa politică beneficiază de pe urma acestei inculturi civice;
totuşi, tot moldova e fruntea; cu o zi sau două înainte de apariţia acestei ştiri, vorbeam cu un prieten cum ar arăta un grup de anarhişti moldoveni; în final am ajuns la concluzia că ar umbla cu o coşarcă plină cu cocteiluri molotov prin primăverii şi şi-ar vărsa oful pe sediul partidului liber şi pe casa lui năstase, că tot e prin preajmă; dar spre dezamăgirea mea aflu că de fapt anarhiştii de la ateneu sînt doar un grup de artişti intraţi în vizorul sri-ului, pentru ca agenţii serviciului să-şi justifice banii de diurnă; "şefu'! am oprit anarhiştii", probabil a raportat superiorului contra-spionajul nostru vigilent; aşa că puţină reacţie civică ar putea fi un semn că sîntem şi noi o societate cît de cît sănătoasă; măcar maidanezii să protesteze, că le-a stricat rutele culoarul nato şi au de pişat după aia la greu, pentru a-şi marca teritoriul....şi tot ar fi bine; punct