23 august

astăzi, pe vremuri nu de mult apuse, era ziua naţională a româniei, care se serba cu defilări chinuitoare, muzică socialistă şi mici şi bere proletară; peste tot, pe tot cuprinsul patriei oamenii muncii îşi exprimau bucuria, solidaritatea şi-şi manifestau dragostea faţă de prea-iubitul, genialul conducător al republicii socialiste românia, tovarăşul nicolae ceauşescu;

am şi eu experienţă ratată care îmi aminteşte de acea zi; în vara lui '89, ultima dată cînd s-a sărbătorit ziua naţională pe 23 august, abia intrat la liceu, în iaşi, am fost chemat la şcoală pentru a participa la parada de ziua naţională; cu cîteva zile înainte de ziua x participai la nişte repetiţii, sub un soare năucitor de august, pentru ca totul să iasă cum trebuie; repetiţilie se ţineau pe strada de lîngă stadionul emil alexandrescu, pe care urma să se ţină defilarea propriu-zisă; au fost două zile chinuitoare, părcă o marţi şi o miercuri, pentru că joi m-am îmbolnăvit şi n-am mai participat la defilare, dar nici tovarăşii n-au făcut mare tam-tam despre neparticiparea mea; oricum ştiu că am dus o scutire, ceva; au fost singurii paşi de defilare pe care i-am bătut în viaţa mea şi mă bucur, pentru că tot acest festivism de stat, dus pînă dincolo de limitele normale, îmi provoacă greaţă;punct

ps: un lucru avea bun ziua naţională în august era vară;