ciganos....-3

m-a întrebat cineva ce naiba m-a apucat ca în miez de vară, cînd e soare, vacanţă, mare, plajă, munte, eu să abordez problema asta a ţiganilor şi discriminării, care e o temă, de ce să nu recunosc, mai mult de toamnă sau iarnă;

dar într-o zi cînd treceam prin faţa primăriei noastre cele noi, am văzut într-o zi de miercuri, zi de audienţe, singura schimbare adusă de primarul baciu pînă acum în administraţia locală, o mare adunare de rromi locali, care aşteptau să intre la primar; cu căţel, purcel, purandei, sîni goi la alăptat, ţîganii săraci vociferau fîlfîind hîrtii doveditoare în mînă că "să ne mărască alocaţîa şî ajutoru', că l-am votat! aşa a zîs că dacă-l votăm ne dă mai mulţ' bani"; alţii veniseră să obţină locuri de casă, tot promisiuni din timpul campaniei; şi de opt săptămîni o ţin tot aşa; ăştia-s ţîganii saraci!

dimineaţa urcă dealul trăianului, grupuri mici de doi, trei, către piaţă, vociferînd, mai ales femeile, seara, bărbaţii, mîncaţi bine, ies pe marginea drumului judeţean, iaşi-mădîrjac, îl ocupă, îşi afirmă supremaţia asupra teritoriului, beau, joacă barbut, se ceartă, iar copiii lor, de paişpe-cinşpe ani se ocupă cu furtişagurile din maşinile care trec încet, iar fetele, unele dintre ele, cu prostituţia; ăştia-s ţîganii săraci, care nu urcă pe centru decît pentru a merge la primărie sau la doctor, care nu au prieteni printre români, sînt stigmatizaţi de către aceştia, analfabeţi, murdari, folosesc limba maternă pentru a se izola, pentru a-i sfida pe români, pentru a-i înjura, care nu folosesc pasta de dinţi, au herpesuri şi au doar patru perechi de chiloţi, cîte una pentru fiecare anotimp...

poate că aşa e! dar aceşti ţîgani săraci sînt victime, sînt victimele discriminării, sînt victimele politicienilor, care le menţine status quo-ul pentru a-i manipula electoral, sînt victimele cercurilor infracţionale coordonate de către liderii lor informali care îi exploatează economic, sînt victimele sărăciei şi autoexcluderii sociale, a izolării voluntare şi a lipsei de încredere în statul român şi instituţiile acestuia, sînt victimele pierderii reperelor tradiţionale; în trecut ei îşi găsiseră un loc în comunităţile în care trăiau, punînd în slujba acestor comunităţi aplecarea lor nativă către muzică, meşteşug, etc; în podu iloaiei nu mai există un taraf ţigănesc, cum exista în trecut şi nici mici meşteşugari ţigani; tradiţia tarafurilor de rromi a murit odată cu căminul cultural, cu culturalizarea comunistă, a murit odată cu bătrînii muzicanţi ţigani, care vedeau în muzică un mijloc de integrare a ţîganilor în comunităţile în care trăiau; îşi exploatau pozitiv propriile abilităţi native;

acum asistăm la un fenomen de atomizare a comunităţilor ţigăneşti, de închidere a lor, de refuz din partea lor faţă de proiectele de integrare derulate de ong-uri, labile logistic, ce-i drept sau eşecuri, ex de asociaţie care nu există decît pe hîrtie:

Romani Baxt

Adresa: sos. Nationala nr.24, cod 6623, Podul Iloaiei;

Tel: 0232 / 162 ...;

Persoana de contact: R. Maria; punct

ps: zilele trecute o mamă, asistentă maternală, a ucis un copil de de patru ani pe considerente de rasă, pentru că era ţigan;