the health to country (sănătatea la ţară)

orice român cu capul pe umeri ştie că în românica trebuie să te rogi/să te fereşti/să nu ai de-a face cu două mari instituţii vitale societăţii, inima şi caracterul acelei societăţi, adică sistemul sanitar şi cel judiciar; simplu să nu te îmbolnăveşti şi să nu intri în vreun proces; doamne fereşte, se spune, este agonie lungă...! şi dacă mai eşti şi de la ţară lucrurile pot lua o întorsătură interesantă;

mi s-a întîmplat ca în ultimul timp să interacţionez cu sistemul medical mai mult decît îmi doresc; care este parcursul unui bolnav: boală, stat la cabinetul medicului de familie aşteptîndu-l pe acesta cel puţin trei ore, coadă, oameni suferinzi, medic de familie, de-obicei un rebut al sistemului sanitar de la oraş, acesta, cînd mai are o urmă de onestitate în el, îţi face trimitere la oraş, cînd onestitatea l-a părăsit şi este dominat de lăcomie sau prostie îţi pune un diagnostic după ureche, care îl face să se simtă inteligent şi doctor, începe să-ţi recomande medicamente, boala se agravează, urmează, în acest caz, cronicizarea bolii, salvare, stare gravă, şanse minime de supravieţuire (cum a păţit un concetăţean de-al meu) sau epavă umană; în celălalt caz, cu trimiterea te prezinţi la medicul specialist, de-obicei, iaşi, policlinica sf spiridon, trezit dimineaţă la cinci, pentru ca la şapte să fii pe poziţie la triaj, prinzi tichet de ordine, aşteptare, la doctor trebuie să ai răbdare, un doctor obosit, plictisit, asistente arţăgoase, reţetă, nimeni nu te mai internează aşa repede, a dispărut acest obicei pe timpul lui nicolaescu, găsit farmacie cu farmacistă care să-ţi prepare medicamentul, căci tu ai un preparat, luat medicamentul, boala nu trece; circuitul se reia după cîteva zile de trament ineficient...

în timp ce aştepţi dai ochii cu familia daşchievici, doctori de familie, ambii cu cabinete şi un mănunchi bun de pacienţi; aceştia au eşuat la podu iloaiei de pe la popeşti, el înalt şi bărbos, uşor neîngrijit, cu ochii încercănaţi, semnele alcoolismului îi brăzdează ţinuta medicală; din jumătate în jumătate de oră coboară jos, la magazinul mixt de la colţul dispensarului, care ţine şi oficiile de crîşmă, şi ia cîte cinzeci de alexander; cît aştepţi el face vreo cinci drumuri; mai nou la magazinul doamnei pâslarul de la colţul policlinicii se prăjesc şi mici, camionagii opresc şi iau cîte doi mici, o cafea şi cîte o prostituată la pachet; miasma de mici se amestecă cu cea de motorină şi urcă prin uşa larg deschisă a policlinicii odată cu domnul daşchievici, pînă în sala de aşteptare; acolo o femeia se vaită, geme de durere, are piciorul umflat, a călcat într-un cui negru de rugină, peste noapte piciorul i s-a umflat... doctorul o apostrofează "las' că nu mori!" o consultă grăbit şi-i recomandă un vaccin antitetanos; bun doctor!, după care îi spune că acesta nu se găseşte în rezerva lui de medicamente pentru situaţii de urgenţă; fiul femeii pleacă la farmaciile de prin podu iloaiei, rezultatul este acelaşi, în aceste condiţii, între a patra şi a cincea repriză de votcă îi face trimitere la iaşi pentru a-şi face vaccinul; femeia întreabă dacă nu o trimite cu o salvare, doctorul îi spune că "ce crezi mata, că salvarea este pentru plimbări, las' că poţi merge pînă la iaşi, iei o ocazie..."; salvarea este numai pentru cazuri grave, femeia dacă mai aştepta cîteva ore se putea duce cu salvarea la iaşi; un privilegiu, ce dracu'!

alături se află cabinetul domnişoarei doctor iancu, o femeie înaltă şi şleampătă, care nu şi-a pierdut şi ultima fărîmă de onestitate din ea; un bun medic de familie nu este neapărat o somitate în domeniu, ci este o persoană care ştie să-şi exploateze limitele profesionale în folosul pacientului; aceasta trimite imediat pacientul la consult la medicul specialist, atunci cînd situaţia îi este neclară;

în tot acest timp o hoardă de ţigănuşi mucoşi invadează învăluiţi în mirosul de mici policlinica; urcă scările celor două etaje şi de sus îi scuipă în cap pe pacienţi bătrîni şi bolnavi; femeia de serviciu, impasibilă, udă florile cumpărate la ghiveci din metro; pe scările de la intrare mamele ţigănuşilor molfăie zgomotos aruncînd cu hîrtii în jurul lor; puţin mai încolo cîteva persoane matinale într-ale alcoolului beau o bere lungiţi pe iarba verde a dispensarului... ei, are şi nişte ciulini pe-aci-pe-colo!

ps: potrivit unui raport al bancii mondiale publicat în 2007, românii plătesc cam 36% din cheltuielile sistemului sanitar din buzunarul propriu, adica servicii medicale, medicamente, inclusiv mita data medicilor sau asistentilor medicali;