uninominal - jurnal personal (I)

dacă aş trăi în germania sau anglia, nu într-un turn de fildeş, nu într-un basm, acolo unde sînt autostrăzi, banala infrastructură, care asigură dezvoltarea unei ţări, acum nu aş mai scrie despre jalnica clasă politică ce ne guvernează, ci mi-aş conduce mercedesul pe autostrăzi drepte ca firul de mătase; din păcate trăiesc în acest ev mediu al democraţiei româneşti, unde lucrurile au o evoluţie independentă de clasa politică şi de dorinţa oamenilor, ele fiind guvernate de blîndul vînt al fatalităţii mioritice;

orice individ care cunoaşte niţelică istorie, fie el şi un impotent om politic de pe la noi, ştie că pentru a moderniza o ţară în primul rînd îţi trebuie drumuri bune; romanii le-au făcut din piatră cubică, pe timpul nostru se poartă asfaltul şi de preferabil fără gropi; dacă 10% din ce fură şi irosesc cei care ne guvernează şi clica din jurul lor ar merge în această direcţie românica ar avea cea mai performantă şi eficientă infrastructură din estul europei;

am văzut bannerele cu adomniţei şi baciu, mult albăstrui şi o fărîmă de galben, ceea ce mă face să cred că ex-ministrul a fost mazilit de către fenechiu din poziţia de favorit; mai spun acest lucru şi din cauză că la podu-iloaiei, adomniţei, baciu şi terinte n-au reuşit să aducă un leu pentru drumuri, acum cînd ai lor se află la putere; erbicenii, popeştii au primit bani frumoşi pentru a continua proiectele începute, podu-iloaiei, cu liberalii la putere, nu a reuşit nici măcar să înceapă un proiect serios de infrastructură; cele cinci miliarde, care se vehiculează a fi date pentru a începe renovarea spitalului local, sînt, de fapt, pentru un centru de bătrîni, care va fi amplasat la budăi, clădirea casei de copii, şi va fi gata peste vreun an-doi; păi, dacă nu aduc bani acum, dacă nu încep proiecte acum, aşa cum cu onor a promis dragul nostru primar în campanie, atunci cînd vor aduce bani, cînd se vor afla în opoziţie?!!!

uninominalul ridică cel puţin două întrebări interesante: privind lista de candidaţi nu poţi să nu te întrebi, care dintre ei este mai autentic şi care dintre candidaţi ne înţelege cel mai bine nevoile locale? sînt întrebări fireşti....

este mai autentic adomniţei (am eu un feeling pentru el) atunci cînd votează în parlament împotriva propriului guvern, şubrezindu-i acestuia poziţia? sau, este mai autentic atunci cînd îi susţine pe profesori, din păcate ineficient? pot eu să mă încred într-un om care nu este în stare să-şi precizeze poziţia clar, care stă cu fundul în două luntrii şi mai şi susţine că e erect moral? mai precis, cînd a spus adevărul d-l adomniţei? apoi, dacă ar fi cunoscut situaţia electoratului din podu iloaiei nu s-ar fi asociat atît de strîns cu actualul primar, pentru că orice copil ştie următorul lucru: succesul electoral al d-lui baciu s-a făcut pe spatele unui vot negativ, el a ieşit primar nu pentru că oamenii au votat pentru baciu, ci pentru că a votat împotriva fostului primar, alexa, pentru că, dacă acum ar fi alegeri din nou în podu iloaiei, ne-mai-existînd presiunea votului negativ, baciu n-ar mai cîştiga alegerile; popularitatea acestuia se află pe un trend descendent; pentru a înţelege electoratul căruia îi cere votul şi pe care vrea să-l slujească, d-l adomniţei ar trebui să facă ceva mai mult decît să vină la biserică într-o zi de duminică şi să îngenuncheze în faţa altarului;

oricum, meseria e brăţară de aur; chiar dacă ne aflăm în plină criză economică, chiar dacă sindicatele din învăţămînt mîine se află în grevă, chiar dacă şi celelalte sindicate ale bugetarilor ameninţă cu greva, pe undeva se caută un şef de şantier, iar fişa postului cere ca el să fie un fost ministru, de preferabil al învăţămîntului; îi urez succes la interviul de după alegeri! punct

ps: scriu astea toate pentru că astăzi a fost lansarea candidaţilor liberali fără zahăr ..cine vrea să mă mai citească mă găseşte şi aici, de două ori pe săptămînă;

dacă aş fi prm-ist!

prm-ul şi-a pierdut doza de autenticitate; sentimentul acela plăcut, revigorant, nostalgic pentru unii, pe care îl aveai cînd ascultîndu-l pe liderul partidului şi vedeai că în faţa ta stă un mic dictator, o persoană care îi urăşte sincer pe unguri, un individ care în tinereţe a stat cu ochii lipiţi de ceauşescu visînd la faptul "ce-ar fi dacă eu aş fi în locul lui", sentimentul acela al autenticului nu mă mai încearcă în ultimul timp; cu vadim trăiam literatura sud americană pe viu, era o telenovelă; dar în ultimul timp vadim şi-a trădat idealurile tinereţii; lui a început să-i placă democraţia noastră zoioasă, vorba lui băsescu;

prm-ul, din cauză că liderul său şi-a pierdut doza de autenticitate pe drumul democraţiei, a devenit şi el, ca şi celelalte partide; a intrat şi el în rîndul partidelor anoste şi lipsite de personalitate cum sînt toate partidele noastre: ele una spun şi alta fac, au acelaşi discurs populist, demagogic, fără sare şi piper, dispun toate de acelaşi program politic pe care ni-l prezintă ca pe marele graal al politicii autohtone, într-un cuvînt nu-l mai distingi cu nimic din zornăiala aceasta electorală;

mi se părea interesantă iniţiativa lor de contestare a votului uninominal, însă îmi arunc dimineaţă ochii roşii, obosiţi de somn, pe listele finale ale celor care candidează în colegiul meu şi ce văd, enormitate de candidaţi prm; adică cum - ei contestă votul uninominal, dar în acelaşi timp îşi depun candidaturile în colegiile uninominale? asta eu nu o înţeleg! moral, că tot îi place liderului româniei mari să folosească acest cuvînt cît de des poate, deci moral ar fi fost ca prm-ul să boicoteze alegerile uninominale, să nu depună nici un candidat în colegii, să-şi bage picioarele în clasa politică actuală şi să îndemne la nesupunere civică; asta ar fi fost calea! să-şi scoată în stradă electoratul de 4%, în faţa parlamentului, să-şi întindă corturile verzi pe esplanada de acolo şi să huiduiască, că au talent; aşa cum mai cred eu în demersul prm-ist, dacă aş fi prm-ist, dacă cel care contestă alegerile uninominale participă la ele, adică nu crede în demersul lui? eu ca prm-ist nu mai văd în el lidero un mic dictator, un geniu care va scoate ţara din căcat, ci el mi se înfăţişează ca orice "scroafă democratică", moleşită de fotoliul moale al parlamentului, care a renunţat la idealurile înalte ale româniei mari pentru un pumn de arginţi; de aceea nu voi mai vota cu prm-ul; mă gîndesc să votez cu băsescu, pentru că el a preluat stindardul idealurilor mele de-acolo de unde el lidero a fost îngenuncheat de către democraţie,... dacă aş fi prm-ist! punct

candidaţi podu iloaiei - uninominal

COLEGIUL 7 (deputati - Podu Iloaiei cu 17 localităţi şi o populaţie de 74.059 locuitori): Podu Iloaiei, Alexandru Ioan Cuza, Bălţaţi, Brăesti, Butea, Dumeşti, Erbiceni, Gropniţa, Hălăuceşti, Lungani, Mădârjac, Mirceşti, Mogoseşti-Siret, Oţeleni, Popeşti, Răchiteni şi Sineşti.:

PSD: Câtea Vasile, consilier judetean, fostul campion de box, din Bălţaţi de loc, membru al Ordinului Cavalerilor de la Malta

PNL: Cristian Adomnitei, actual deputat, fost ministru al educatiei

PD-L : Narciza Nedelcu, consilier judetean si om de afaceri

PNG: Ovidiu Brichisala, seful organizatiei judetene a png iasi, 32 de ani, este inginer constructor, actionar si administrator la trei firme: Rocons Group, Star Distrubution si Asim Construct

UDMR: Mate Angela Irina (???!!)

COLEGIUL 2 sau nr 14 (senatori - Iaşi centru plus colegiul 4 /Târgu Frumos cu 14 localităţi cu populaţia de 74081 locuitori şi colegiul 7 de la deputaţi)

PSD: Lazar Sorin Constantin , primar strunga

PNL: dr. Radu Terinte, n. 17.10.1963, fost şef al organizatiei judetene a pc, actualmente senator independent din septembrie 2008, 26 de propuneri legislative si 60 de luari de cuvînt în plen

PD-L: Lucian Flaiser, fost presedinte judetean

PNG: Vasile Drutca- fost presedinte la Poli Iasi, implicat in scandalul transferului jucatorului Daniel Pancu de la Iasi la Rapid

la alegerile europarlamentare rezultatele au fost astfel în colegiul podu iloaiei: psd a obţinut 31,64%, pd-l 29,99%, iar pnl 21,19%; punct

pe munte

sîmbătă, 18 octombrie, în munţii rodnei, la baza vîrfului pietrosu, la poarta staţiei meteo; vînt aspru şi pătrunzător, ce accentuează senzaţia de frig; norii învăluie vîrful, prin aer zboară fulgi răzleţi; un grup de turişti înfriguraţi cer găzduire meteorologului de serviciu pentru cîteva zeci de minute pentru a se încălzi şi a-şi trage pe ei nişte haine uscate; meteorologul, un tip taciturn, cu o barbă sură şi deasă ce-i acoperă faţa, le răspunde turiştilor, peste umăr: "faceţi jogging!"; punct

ce le lipseşte politicienilor români?

de multe ori m-am întrebat ce le lipseşte politicienilor noştri; poate că le lipseşte bastonul lui maniu, poate monoclul lui kogălniceanu, barbişonul regelui ferdinand, de ce nu, cele două degete ale lui carol I, unitatea de măsură pentru ticăloşi sau priapismul lui carol al II-lea; aşa că, dacă-l vom vedea pe preşedintele actual că-i întinde doar un deget lui vadim sau tăriceanu, nu e exclus să li-l arate doar, lucrurile nu vor căpăta o mai mare verticalitate în politica naţională, iar acesta nu va fi mai preşedinte sau, poate, dacă i-am pune lui boc barbişonul regal nu vom face din el un om politic mare, nici dacă îi dăm bastonul lui maniu lui iliescu nu vom face un stîlp moral din el, etalon al politicii sănătoase de după '90 şi dacă, prin absurd, geoană trece pe la muzeul mihail kogălniceanu şi şuteşte monoclul acestuia tot nu i se va şterge de pe frunte eticheta de prostănac; ceea ce vreau să spun este faptul că fiecare are un baston de mareşal în ghiozdan, dar asta nu înseamnă că e şi mareşal;

şi totuşi ce le lipseşte politicienilor români, pentru că ne dăm seama că accesoriile nu fac din ei politicieni valoroşi; dacă îmi aduc bine aminte la mărăcineni băsescu a fost de 16 ori, la un amărît de pod, care între timp mi se pare că a devenit şi obiectiv turistic; nu i-a fost de-ajuns o singură vizită; apoi povestea cu moştenirile, pentru că aproape toţi politicienii, cum ocupă o funcţie, cum îşi descoperă şi o subită vocaţie succesorală, primesc moşteniri de la mătuşi, fraţi şi vecini care le plîng de milă, fără număr, fără număr, încît ai impresia că în parlament se moştenesc unul pe altul, vecin de scaun cu vecin de grup parlamentar; apoi treaba cu casele, o altă nebunie, fiecare îşi trage cîte unş'pe case şi cîteva pe deasupra, aşa să fie, fără un scop clar; şi, pentru că tot sîntem la capitolul imobiliare, să nu-i uităm pe parlamentarii care au case îm bucureşti sau averi de milioane de euro şi tot iau de la stat cei 700-1000 de euro pentru chirie; apoi zilele trecute am văzut un "distins parlamentar" al conservatorilor jucînd într-o scenetă tv, să n-o uităm pe udrea cu tricotatul ei, pe şeful camerei deputaţilor, al treilea om în stat, care calcă şi coase în direct în loc să se ocupe de legi şi negocieri parlamentare sau becali care scrie pe "glob", fără a înţelege ce-i aia, pentru el a scrie pe blog, a intra pe net, fiind sinonim cu a te face frate cu dracul pentru a trece puntea electorală; apoi legile cu dedicaţie, ultimul cui bătut în sicriul parlamentului fiind iniţiativa legislativă a fratelui domnului mazăre, deputatul alexandru mazăre, prin care se urmăreşte ca plajele să intre în administrarea primarului mazăre; excese, excese, toate acestea sînt excese de imagine, excese economice, excese de privilegii, ţi se ridică părul pe spate revoltat şi el de atîtea excese;

omul politic român nu cunoaşte limite, este lovit în moalele capului de lăcomie şi de tot felul de fobii, printre care şi peniaphobia (teama de sărăcie, frica de a nu muri de foame), care-l fac un personaj iraţional al vieţii noastre publice; ce-i lipseşte omului politic român? măsura! dar nu orice măsura, ci aceea a bunului-simţ, care nu-l urmează şi-n parlament, pentru că bunul simţ se pare că nu agreează scaunul moale de parlamentar, el fiind un slujitor devotat al crucii golgotei; a nu se confunda măsura bunului simţ cu măsura dictată de raţiune, pentru că, aşa cum spunea un distins român (paleologu) poate exista inteligenţă în lipsa bunului simţ, dar în nici un caz bunul simţ nu poate funcţiona în lipsa inteligenţei; a simţi bine, nu înseamnă a simţi binele, aşa cum crede distinsul cioban din ghencea, ci a simţi limita propriilor acţiuni, a simţi cînd ceva este prea mult, aceasta este măsura bunului simţ; punct

cam aşa arată lumea pe la ţară, împuşcată în cap; astăzi n-am văzut decît indivizi beţi pe uliţele satelor prin care am trecut; turbulelul înnoadă neuronii oamenilor, transformîndu-i în zombi zburători; la totoieşti, în curtea unui ţaran mîndru, cu vie în grădină, toţi erau beţi, de la cel mai mic pînă la cel mai mare, pînă şi unu cu gîtul ghipsat, căzuse de pe casă, mergea împleticit prin curte; la româneşti, zilele trecute, un copil de vreo unsprezece ani, cînd l-am întrebat de ce-i belit tot pe nas, obraji, cu ochii umflaţi, mi-a spus că a căzut în şanţ de beat ce era; participase la o nuntă şi se mai întîmplă şi lucruri de astea, regretabile, pînă şi la oameni mai mari; evervescenţa aceasta de prin butoaiele românilor provoacă o stare etilică generalizată; punct

update - dacă aş fi tăriceanu!

ay feel god! na, na, na, na! adomniţei a fost demis...

acum exact 12 min purtătorul de cuvînt al guvernului a anunţat că adomniţei a devenit un fost ministru; în locul său a fost pus anton anton, subsecretar de stat la minister;

dacă ar fi fost un tip cu ceva onoare şi conştiinţă şi nu şmecheraş de doi lei adomniţei şi-ar fi dat demisia; sper ca acum să fie scos şi de pe lista de candidaţi a pnl-ului, pentru că eu nu vreau să mă reprezinte individul ăsta în parlament; mi se rupe.....inima, ce altceva, că tăriceanu i-a stricat cheful de nuntă acum; sper să nu-l dea afară şi nevasta acum, ferească dumnezeu!, pentru că nu mai prezintă interes pentru ea, aşa după cum speculau unele ziare de scandal, care aminteau că se căsătoreşte acum pentru că încă este încă ministru, iar după alegeri nu se ştie nici dacă va mai fi şi parlamentar; o nenorocire nu vine niciodată singură! punct

dacă aş fi tăriceanu!

dacă aş fi tăriceanu l-aş da afară pe adomniţei fără prea multe rezerve, pentru că pe mîna lui pnl-ul pierde voturi; l-aş da afară pentru că s-a pus de-a curmezişul guvernului şi pentru că este tupeist; pentru că a subminat autoritatea guvernului din care face parte, punînd mai presus de interesul guvernului interesul său, propriu şi privat; l-aş da afară pentru că a venit la nunta proprie cu elicopterul mira, pe bani publici; l-aş da afară pentru că e inginer constructor şi n-are ce căuta la ministerul învăţămîntului; l-aş da afară pentru că e nesimţit şi şi-a făcut birou de parlamentar în clădirea primărie din podu iloaiei, aşa că acum cînd mergi la primărie nu ştii cine e şef; l-aş da afară pentru că are nasul mare şi ascuţit şi privirea inteligentă; l-aş da afară pentru acum se laudă că profesorii sînt cei care îl sensibilizează şi de-aceea a votat cu ei în parlament, dar se comportă ca un şanterist la minister cînd aceeaşi profesori îşi cer drepturile pentru care a votat şi el şi-i bagă în "mă-sa de telectuali"; l-aş da afară pentru că n-a reuşit să reabiliteze infrastructura învăţămîntului;

dar cum nu sînt tăriceanu şi nu-l pot da afară n-am să-l votez; pentru că nu-mi plac tupeiştii şi marţafoii care se cred mari politicieni, pentru că n-are nici o legătură cu colegiul în care candidează şi în care, cu onor, locuiesc eu, de-aceea n-am să-l votez; să se ducă în suceava şi să candideze, să şi-l ia flutur înapoi acasă; eu, personal, m-am săturat de şmecheraşi şi fulăi în politică; punct

strategie sau colaps

am urmărit printre picături reacţia la declaraţiile ministrului varujan, ministrul finanţelor, despre care aflu acum că mai face parte din guvern şi că şi-a luat rolul în serios, pentru că pînă acum ritos a declarat că "sînt bani, nu vă faceţi griji!"; toată strategia aceasta a pomenilor pre-electorale s-a bazat pe o creştere economică constantă, susţinută de investiţii şi un consum intern crescut; dar a venit criza mondială, care le-a dat la geoale politicienilor noştri de cartoon;

şi ieri văru-jan a apărut pe sticlă şi a coborît sfîntul duh al deficitului bugetar peste capetele aplecate de promisiuni ale parlamentarilor; pentru prima dată am simţit, în ultimul an, că avem ministru de finanţe, pentru că aşa trebuie să se manifeste un ministru al finanţelor, atent cu banul public, rezervat faţă de elanul electoral al politicienilor, fie ei şi colegi de partid, într-un cuvînt strîns la pungă; totuşi se întîmplă ceva, acestă suceală a actualului guvern, căci şi tăriceanu a început să aibă rezerve faţă de măririle salariale, ale pensiilor, mai ales de cînd parlamentul a început să rescrie agenda guvernului şi, înclusiv, strategia pentru alegeri a liberalilor, pentru că psd-ul şi-a dat seama de puterea sa şi acţionează în consecinţă cu succes, aş spune eu;

cîţiva jurnalişti pe teveul care prezintă realitatea au oferit o explicaţie destul de îndrăzneaţă, pentru această mişcare de rotaţie a guvernului la 180 de grade, cum că aceasta ar fi o mişcare gîndită de strategii pnl-ului pentru campania din toamnă care urmăreşte să consolideze electoratul tradiţional al pnl-ului, să-l aducă la vot; se ştie că acest electorat este format îndeosebi din oameni de afaceri, intelectuali, liberi profesionişti, iar aceştia nu agreează mîna largă a guvernului din ultimul timp; adică oamenii ăştia care votează de cînd se cred liberali pe liberali, nu prea sînt de acord cu ceea ce face acum guvernul actual, care a devenit o anexă a board-ului psd-ist şi, în consecinţă, deci oamenii ăştia or n'or veni la vot, ori îşi vor muta bagajele şi voturile în tabăra pdl-ului; atunci reacţia pnl-ului a fost această mişcare prin care dezaprobă votul parlamentarilor şi se dezice de ipocrizia miniştrilor săi, care mai sînt şi parlamentari şi au votat alături de psd; astfel electoratul său se linişteşte şi se prezintă încolonat la vot asigurînd pnl-ului un sigur 17%, după cum spun unii; sună aiurea, dar oricum ni se întăreşte ideea că actualul guvern a fost practic şantajat de către psd, care în schimbul măsurilor populist-discriminatorii a sprijinit guvernul să rămînă la putere;

o altă explicaţie ar fi aceea că economia chiar se scufundă, iar coeficientul de creştere economică cu care se laudă guvernul atîta nu-şi mai are susţinerea reală; în acest sens poate ne aflăm într-un proces accelerat de degradare a economiei româneşti, care ar face ca pînă ce mandatul actualului guvern ar fi consumat, creşterile salariale să nu mai poată fi susţinute de economia reală; se duce dracului de rîpă şandramaua economică, iar actualul guvern caută un vinovat; punct