sâmbătă, 31 ianuarie 2009

hans şi teatrul său - un actor dă afară spectatorii din sală

din nou mi-am mişcat oasele spre sala cub a teatrului naţional ieşean; nevasta lui hans, din perioada stagiunii 2007-2008, cu acelaşi veşnic cosmin maxim în rolul principal; cred că l-am văzut în vreo şase şapte roluri de june în care jocul său uniform şi generos nu se distinge prin nimic, este asemeni unui vechi casetofon căruia îi schimbi casetele; piesa este o adaptare după danilov, "maestrul" suprarealismului din iaşi, care vrea să ne prezinte un iaşi suprarealist, care nu se vrea atît de "supra-", ci mai mult "-realist"; puternic conturate sînt personajele artiştilor de provincie şi cel al nevestei lui hans, ultima, care reuşeşte să pună în lumină nevolnicia lui hans cu jocul său;
dar să ne întoarcem la hans cel mititel, acesta se pare că şi-a luat prea în serios rolul de "principal"; într-un acces de seriozitate a oprit spectacolul şi a făcut vînt unor spectatori afară din spectacolul său; adică el nu a auzit de spectatori care au dreptul de a arunca cu roşii în actorii stresaţi, aşa cum se întîmpla în epoca de aur a teatrului; ceea ce n-a înţeles hans cel mic-mititel este următorul lucru: spectatorul este cel care îi asigură lui pîinea, în cea mai prozaică interpretare, tot spectatorul este cel care îi justifică lui meseria, iar dacă spectatorul izbucneşte în hohote de rîs într-un moment tragic însemnă că actorul este cel care i-a dat acea notă de hilar; actorul este responsabil de spectacol, iar spectatorul este parte a reprezentaţiei;
la iaşi avem aşadar: actori stresaţi, care merită o pauză lungă, un teatru închis pentru lucrări, săli de spectacol improprii, scaune care scîrţie şi care îţi rup spatele, actori care îşi uită rolul (s-a întîmplat atît la undeva în est, cît şi la nevasta lui hans), actori care dau afară spectatorii, reprezentaţii lipsite de strălucire, dar, cum asta este oferta iaşului, ne resemnăm, mergem la teatru, fără să ştim dacă vom fi lăsaţi să vedem finalul piesei şi aşteptăm ca lumea teatrului să fie spaţiul ludicului nu al lecţiilor de morală; îmi menţin părerea - este mai bine ca la televizor, pentru că stînd în faţa televizorului nu l-aş fi văzut pe florin piersic sau beligan dîndu-mă afară din faţa ecranului, ci eu cu eleganţă aş fi schimbat pe un post concurent unde hans cel mic-mic-mititel nu se produce; punct
ps: sînt curios dacă au fost înapoiaţi banii spectatorilor alungaţi;

vineri, 30 ianuarie 2009

întîmplare cu poliţişti

întîmplare destul de ciudată prin podu ieri - două maşini de poliţie s-au ciocnit în curbă la strugurel; una venea dinspre scobîlţeni, cealaltă se ducea către; într-o maşină de poliţie se afla un organ din sineşti, iar cealaltă maşină condusă fiind de către un organ din popeşti; oare ce-au gîndit organele cînd s-a produs coliziunea, pentru că sigur nu le-a trecut prin minte să cheme poliţia; avem aşadar organul vasile şi organul costică, ambele organe cu experienţă:
"- ăi, costică! ce p... mea ai făcut, ăi? costică înjură greu, de mamă, cu năduf, este transpirat, cascheta i-a sărit între banchete, este speriat; sare şi vasile din maşină, mai cu experienţă, aruncă o privire atentă către capota îndoită, apoi ia în mînă o bucată din masca din faţă, care s-a făcut praf, o învîrte în mîini, analizează situaţia cu responsabilitate, se scarpină după ureche spunînd: -ăi costică, ce dracul facem? (la pădure, acolo unde-şi au locul de muncă aşa se vorbeşte) -sună-l ăi pi vasîli!, îl îndeamnă costică fratele lui g.; -băga-mi-aş p..., înjură vasile în timp ce formează numărul celuilalt vasile, ai băut?, îl întreabă pe costică; acesta ridică din umeri şi spune:- şî tu acum', o fost pi la mini l. ş-am tras ceva; - ăi şî eu am tras ceva...am trecut pi la băieţ' cînd m-am întors di la iaş'... alo, alo, salut vasîli! ci faci? ăi, am dat de necaz; mă ducem spre post ş-am buşît maşîna...da, ăi! di sărviciu, în curbă... a intrat în mini costică....cum care costică! di la s. .... ghinion!...te-aştept, te-aştept!, închide telefonul;- alungîi ăi pi ăştia! costică se întoarce către lumea strînsă ca la urs: - plecaţi ăi gobăilor d-aişi, n-aveţi şi vide! vasile se apropie de costică: ăi trebui sî facim un dosar beton, acu cu treburile celia pi la rutieră... îţ dai sama, se mai gîndeşte, trebui sî găsîm şî pi cineva să sufli pentru noi; - poate rezolvăm aiş între noi cîs băieţ buni la podu!"
punct

marți, 27 ianuarie 2009

"atîtea zile a avut!"

astea au fost cuvintele unui medic implicat în scandalul de la slatina; dacă vorbele astea ar fi fost spuse de vreo bătrînă mîncată de bătrîneţe, ar fi fost ca şi cum d-na banalitate şi-ar fi luat haine de le butiqul d-nei înţelepciune, dar din gura unui doctor cuvintele astea sună macabru; un doctor care vorbeşte astfel mă îngrozeşte;
citez din jurămînt:"atât cât mă ajută forţele şi raţiunea, prescripţiunile mele să fie făcute numai spre folosul şi buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violenţă."
adică tipul ăla s-a gîndit că sacrificiul său merge pînă acolo încît este obligat de nobila profesie pe care şi-a ales-o să-şi dea viaţa pentru bolnavul său dacă astfel îl însănătoşeşte; pe de altă parte un doctor pe lîngă pricepere, talent, sacrificiu este condus în exercitarea profesiei sale de către raţiune;
doctorii sînt exponenţii prin excelenţă ai raţiunii, sînt cei care au luptat cu armele logicii şi curiozităţii împotriva superstiţiilor, prejudecăţilor şi lipsei de speranţă; doctorii sînt preoţii raţiunii, sînt cei care nu capitulează în lupta cu boala şi suferinţa umană;
eu n-aş vrea să am de-a face cu un doctor care în sinea lui, în momentele de cumpănă sau în viaţa de zi cu zi se conduce după principiul "atîtea zile a avut de trăit"; eu n-aş vrea să am de-a face cu un doctor resemnat şi fatalist, pentru că un astfel de doctor renunţînd la principiul raţiunii nu-şi mai justifică astfel statutul de doctor, pentru că vorbele astea mi le poate spune şi vecina mea care crede în vrăji, însă ea mi-ar putea găsi o explicaţie mult mai raţională pentru necazurile mele medicale - "mi-a fost făcut", în felul acesta fiind mai doctor decît farsorul care şi-a luat titlul de doctor; punct

sâmbătă, 24 ianuarie 2009

solidaritate

de ziua unirii şefii noştri de la bucureşti au coborît în piaţă şi ne-au vorbit despre solidaritate; şi eu m-am întrebat de la ce vine solidaritate, pentru că sigur nu vine de la solid, pentru că dacă ar veni de la solid ar fi ceva la fel de solid ca şi banca naţională; însă, deschizînd dex-ul, am văzut că e vorba despre un sentiment, la fel de fluctuant şi volatil ca şi leul nostru; şi aşa cum banca naţională intervine pe piaţă pentru a însănătoşi leul şi politicienii noştri simt nevoia ca în vremuri de criză să stimuleze solidaritatea pentru a-i scoate din rahat şi pentru a le acoperi lăcomia;
solidaritate, cuvînt frumos, cu iz socialist, care în gura politicienilor sună ala fel cum sună cuvîntul virgină în gura fetelor de centura bucureştilor; aşa cum nu vom vedea vreo prostituată virgină, aşa nu vom vedea niciodată un politician român solidar cu cei care îl aleg; dar ce spun eu? solidaritate avem - avem solidaritatea medicilor de prin spitale, care îi lasă să moară pe cei oropsiţi şi săraci, gîndidu-se că astfel vor fi scutiţi să treacă prin criză, avem solidaritatea lui ţiriac, care împarte grăsunii împuşcaţi pe domeniul său, avem solidaritatea băncilor, care cresc dobînda la credite pentru a nu suporta singure rigorile crizei, mai avem, solidaritatea oferită de televizor, şi noi şi bogaţii, şi noi şi politicienii sîntem la fel de fascinaţi de acel pătrat de magic, noi ne uităm la ei, iar ei vor să se dea în spectacol pentru ai vedea noi, avem solidaritate şi-n cadrul bisericii, noi contribuim cu fonduri, iar preoţii se roagă pentru noi;
concluzia este că solidaritatea există şi exista încă dinainte ca politicienii noştri să ne ceară să ne exercităm acest nobil sentiment; dar de ce-aş fi eu solidar cu becali, cu copos, cu tăriceanu, videanu, berceanu, fenechiu, de ce-aş fi solidar cu bancherii şi finanţiştii, cu brokerii şi analiştii? de ce-aş fi eu solidar cu speculanţii de vise şi distrugătorii de speranţă, cum sînt politicienii? punct

marți, 20 ianuarie 2009

murăturile şi siguranţa naţională

una dintre moştenirile fostului parlament, astăzi şi-a făcut apariţia pe centura de nord a statului, acolo pe unde-şi fac veacul spionii noştri, cei care se fac că fac ceva dar ne fac pe noi toţi; frumoasă, ca un veac de singurătate, legea 298/2008, cea care a fost promulgată de către preşedintele jucător, ne va supune unui stres suplimentar, nu că n-am fi stresaţi şi aşa cu criza asta care prinde să-şi arate colţii;
legea obligă "furnizorii de servicii si retele publice de comunicatii electronice de a retine anumite date generate sau prelucrate in cadrul activitatii lor de furnizare a serviciilor de comunicatii electronice" , adică convorbirile telefonice, sms-urile şi mail-urile ne vor fi interceptate şi timp de şase luni de zile vor fi puse la păstrare - " Datele se retin timp de 6 luni de la momentul efectuarii comunicarii", art 3, al. 1; toate astea se vor face din raţiuni de securitate naţională sau, noua sintagmă agreată de către noii conţopişti, din raţiuni de stat;
ideea este următoarea: ei memorează pe undeva, printr-un server, pe cine sun, cînd sun, cîte minute ţine convorbirea, dacă ăla pe care-l sun a răspuns, dacă e telefon în aşteptare, cînd trimit un sms, ce mărime are, dacă primesc răspuns la sms, dar nu stochează conţinutul, dar după 50 de ani de comunism "noi ştim" că prin metode specifice se poate afla conţinutul unei convorbiri;
însă ceea ce mă supără într-adevăr pe mine este faptul că cel care îmi asigură mie serviciile de net este obligat să reţină pe un server adresele pe care le accesez eu; adică ăla va şti pe unde bîntui eu noaptea, prin ce servere îmi fac veacul, ce materiale citesc, la ce "xxx" mă uit, cui trimit mailuri, cînd încerc să iau legătura cu teroriştii care vor să arunce în aer "parteneriatul pentru românia"; şi aşa eram eu paranoic, un picuţ, dar de acum, cînd legea îi obligă, aceşti oameni îmi vor controla mie viaţa, îmi vor cunoaşte unele unghere private ale vieţii mele, cu alte cuvinte, statul a permis unor necunoscuţi să-mi invadeze viaţa, statul fiind cel care îi instigă să comită ceva, care este echivalent cu un viol;
adică de ce-ar trebui statul sau acei necunoscuţi să ştie cînd vorbesc eu să-mi pun murăturile, de ce-ar trebui să ştie statul cînd vorbesc eu cu nea ion a. să-mi aducă castraveţi să mi-i pun la murat? sau de ce să ştie statul sau acel individ care îmi asigură mie serviciile de telefonie sau de internet cînd mi-o trag şi cu cine? nu-nţeleg cum contribui eu la siguranţa naţională astfel!
eu unul nu vreau ca statul să-mi încalce dreptul la o viaţa privată, proprie şi personală; eu nu vreau să-mi împart viaţa cu statul român, cu serviciile de securitate, cu poliţia, cu individul de la telefoane, cu cel de la internet; eu nu vreau ca astfel securiştii să-şi justifice rostul şi numărul;
eu vreau să trăiesc liber şi independent de imbecilitatea şi setea de control a unor bătrîni securişti! punct

duminică, 18 ianuarie 2009

made in est

"Made in Est de Constantin Cheianu
Distribuţia
:
Vlad Şaptefraţi – Cosmin Maxim
Petru Şaptefraţi – Teodor Corban Decanul – Adi Carauleanu / Octavian Jighirgiu Andrei – Constantin Puşcaşu Sandu – Radu Ghilaş Maria Şaptefraţi – Puşa Darie Stas – Călin Chirilă Cristina Şaptefraţi – Diana Roman (studentă) Necunoscutul – Doru Aftanasiu Doamna Directoare – Georgeta Burdujan Bărbatul – Dumitru Năstruşnicu;Aliona – Irina Răduţu Codreanu; Medicul Tânăr – Diana Ignat Chirilă;
Regia
: Claudiu Goga; Costume: Axenti Marfa; Decor: Ştefan Caragiu; Muzica: Constantin Lucian Ţurcanu ; Video: Alexandru Condurache ; Mişcare scenică: Alice Şfaiţer
Spectacol actual, subiect real, scriitură modernă, muzică hip- hop live. Sunt ingrediente de succes pentru o montare ce aduce “în boxa acuzaţilor” toate tarele societăţii moderne cu care, vrând - nevrând, se confruntă fiecare dintre noi
.", aşa sună prezentarea oficială a teatrului ieşean sau, ca să spunem altfel, interfaţa cu publicul a teatrului naţional ieşean;
regizorul claudiu goga, pune în scenă a piesă, care se vrea dură, dar care nu ne impresionează cu nimic; chiar dacă se vrea o descriere brutală şi autentică a societăţii moldoveneşti, unele teme, tocmai datorită supralicitării îşi pierd autenticitatea, se demonetizează, sînt supuse inflaţiei creative; întrebarea care se pune este următoarea, din p.d.v al spectatorului: "eu ştiu că lucrurile sînt aşa ..... şi ce-i cu asta!?"; nu ne surprinde cu nimic, nu ne oferă elemente de noutate, se vrea o dramă, dar de fapt e o soap opera, în care mai lipseau doar reclamele la săpun şi dero;
în rest, în rolul principal, cosmin maxim, nu convinge, interpretarea sa fiind prea exagerată, într-o tuşă prea groasă, îi lipseşte tocmai aerul acela de şmecheraş; în schimb, în rolul doctorului de la urgenţă, teodor corban face un rol bun;
ce să mai spun, mergeţi şi vedeţi piesa, nu costă mult, sînt descrise lucruri pe care le cunoaştem cu toţii, cel puţin din auzite, care nu ne surprind, dar nici nu ne fac bine; chiar dacă sala are o acustică proastă, improvizaţie moldovenească, scaune incomode, căldură mare, monitoare puse anapoda, actori care mai uită rolul şi improvizează, mergeţi şi vedeţi, oricum e mai bine decît la tv; punct

miercuri, 14 ianuarie 2009

ceea ce spuneam

exact ce spuneam aici, ieri, din păcate s-a şi întîmplat: prin leţcani o maşină a a acroşat un bătrîn care circula pe carosabil; astăzi în jurul orei 16 şi 10 , în dreptul staţiei de microbuz dinspre iaşi; cei de la salvare, chiar cînd am trecut prin zonă încercau să-i salveze viaţa;
eu văd lucrurile în felul următor, pentru a simţi că trăiesc într-o ţară normală, ar trebuie ca primarul să răspundă alături de cel vinovat de producerea accidentului; ar trebuie ca şi primarul să fie incriminat ca şi complice la infracţiunea de vătămare corporală gravă sau ucidere din culpă, pentru că dacă el ar fi curăţit trotuarul de gheaţă, acel sărman bătrîn n-ar fi pătruns pe carosabil; avînd trotuarul în condiţii corespunzătoare acel bătrîn n-ar fi avut ce căuta pe asfalt; punct

marți, 13 ianuarie 2009

cele cinci faze ale durerii

astăzi, prin leţcani cu maşina, am fost pus în dificultate de pietonii care circulau pe marginea carosabilului (sună aproape ca un comunicat al poliţiei rutiere, dar ăştia de la rutieră sînt ocupaţi acum să-şi scape pielea);
mi-am zis, ce mama dracului umblă ăştia pe asfalt ocolind trotuarul? apoi am realizat că bătrîneii care circulau pe marginea drumului preferau să fie călcaţi de maşini, decît să-şi rupă oasele pe pelicula de gheaţă care s-a format pe trotuarele localităţii; mi-am adus aminte că zilele trecute cineva drag mie şi, din păcate în vîrstă, a căzut, lunecînd pe gheaţa formată pe trotuarele din tîrgul nostru prăpădit;
coincidenţă sau nu cei doi edili sînt pnl-işti şi au fost aleşi pe un vot negativ, dar cu oarece speranţe din partea alegătorilor pentru schimbare; mă gîndesc că poate i-a lovit depresia "bugetului gol" sau "cele cinci faze ale durerii pierderii banilor": după prima fază, cea a negării, în care îşi spuneau "nu se poate, nu este corect, vezi ce se-ntîmplă", urmează cea de-a doua, a mîniei, în care ne aflăm noi acum, îşi spun "dacă nu i-au votat pentru ca ai noştri să persiste la guvernare, să stea aşa în mizerie să-şi rupă picioarele, nenorociţii!"; va urma faza tîrguielii, în care vom auzi că "au căutat fonduri", că "ei vreau, dar banii se dau pe culori şi ei au culoarea necorespunzătoare", apoi lipsa de speranţă îi va cuprinde, depresia va pune stăpînire pe edilii noştri, lipsiţi de energie vor luneca pe holurile cj, ca nişte zombi, vor acorda audienţe şi, în final, loviţi de realitatea crudă şi nemiloasă a puterii vor accepta, cel puţin în sinea lor, că n-au putere, că sînt incapabili, că poartă o pălărie prea mare şi, eliberaţi de povara ontologică a responsabilităţii, ne vor lăsa în pace şi vor pleca....fly, fly little bird;
acum, lăsînd gluma la o parte, nu ştiu cine se ocupă de acestă treabă, că o fi sarcina vicelui, că o fi a primarului, nu cunosc, dar pentru a curăţi străzile de gheaţă nu-ţi trebuie bani de la uniunea europeană, nu-ţi trebuie specialişti interplanetari sau boc sau simirad să vină să facă el treaba, îţi trebuie bună voinţă şi bun simţ; trebuie doar să-ţi aduci aminte ce-ai promis în campanie; lucrurile mici, mişcă lumea; acele lucruri mici, care ne-ar schimba simţitor viaţa şi ne-ar face mai buni; punct
ps: oricum, încălzirea globală de va scăpa de aceste mici neplăceri; bănuiesc că se vor descurca mai bine cu dunele de nisip;

duminică, 11 ianuarie 2009

badbedstories

am fost la chestia asta, aseară; mi-am spus şi spun că eu nu sînt un intelectual, ci sînt un om de cultură, adică un individ care participă la acte culturale şi, atunci cînd îi este în stare, produce cultură; spectacolul a fost ţinut la uzină; este prima dată cînd calc pe acolo; totul poartă amprenta improvizaţiei şi este tare insomod să urmăreşti un spectacol acolo; îţi lipseşte spaţiul pe care trebuie să-l aibă un spectator, pentru că la fel ca şi scena, care pentru actor este locul său, şi locul spectatorului este la fel de preţios;
acum revenind la spectacol, spectacolul e slab; el se vrea o prezentare, asemeni unui sex-show "despre frustrările sexuale ale cuplului contemporan, despre cât de uşor reuşesc oamenii să îşi rateze viaţa, despre singurătatea în doi, despre lipsa de comunicare între parteneri, despre neglijenţă, neatenţie, ignoranţă, egoism, laşitate, complexe, fetişuri, neîmpliniri ... şi multe altele", citez de pe prezentare de pe siteul teatrului ieşean; este pus în scenă de către chris simion, o tipă care tot s-a ocupat de către "neconvenţional", deci face parte din categoria regizorilor deştepţi care vor "să rupă gura tîrgului"; ea a mai pus bazele şi unui grup teatral care s-a dat la premii, în rest e tăcere; este ceea ce se numeşte un regizor de fiţe, de aici şi prezenţa vizuală a răduleascăi, care nu prea am înţeles ce caută în schemă;
piesa aparţine fraţilor presniakov, celebri în lumea lor slavă şi nu numai, dar prost puşi în senă aici la iaşi; pentru că aici e paradoxul - piesa are potenţial, dar acesta este ucis, prost exploatat de către un regizor stîngaci; pentru că din toată această punere în scenă transpiră lipsa de vigoare a unui spirit liber, ca şi bunul simţ românesc, care nu vrea să meargă prea departe, care nu vrea să spargă barierele, care nu vrea să supere pe nimeni; din punerea în scenă transpiră ipocrizia unei femei care ştie, dar care nu are curajul să spună, ca şi a unui bărbat care a văzut multe la viaţa lui, dar care a experimentat numai un singur lucru;
este o piesă care mie mi-a trezit interesul prin prisma a trei scene: cea cu pedofilia, cea cu femeia bogată care închiriază un soldat şi cea cu "elvişii preslei"; sînt trei ipostaze ale micilor secrete sexuale; asta vrea să ne spună şi piesa fraţilor din urali: cu toţii posedăm micile noastre trucuri sexuale care ne fac fericiţi pe întuneric, dar aceste trucuri, cînd le conştientizăm, ne produc şi multă nefericire, pentru a ieşi din această situaţie trebuie să ne exteriorizăm, să comunicăm, pentru că numai astfel ne dăm seama că nu sîntem mai răi decît alţii; cu toţii purtăm pecetea şi povara instinctului sexual, numai calea diferă; punct
ps: nu am înţeles de ce are bulina roşie pentru că nimic din ceea ce ne-au prezentat acolo nu necesita această pecete;

declaratii de avere 2

nu-l puteam eluda pe preaiubitul şi tînărul nostru deputat, speranţa politicii româneşti şi locale, lumina noastră de la răsărit de râul suceava, cel care a făcut ca "visurile=visele" noastre să devină realitate, cel care a repurtat numeroase "succesuri" pe scena noastră politică, atît de exigentă cu noii veniţi şi permisivă cu cei care nu vor să plece, fostul ministru al învăţămîntului şi, de ce nu, virtual ministru într-un virtual guvern pnl; acum în pnl totul este virtual, dar posibil; d-l ministru adomniţei are următoarea declaraţie de avere:

sâmbătă, 10 ianuarie 2009

declaratii de avere

m-am gîndit, din proprie iniţiativă şi nesilit de nimeni, cum mi se reproşează în ultimul timp, să pun de site declaraţiile de avere şi de interese ale ultimilor aleşi locali, senatorul lazăr sorin-constantin; fost primar de strunga, ales prin graţia legii uninominalului şi voinţa altora, da' nu a noastră, în funcţia de demnitate publică şi anume aceea de senator; el este cel care ne reprezintă în senatul româniei interesele locale;

luni, 5 ianuarie 2009

în numele crizei

criza a devenit subiect de deiscuţii mondene: te-ntîlneşti c-un prieten, cu care n te-ai vpzut de mult timp, îl întrebi de sănătate, carieră, bani... "şi, te-a lovit criza?", inevitabil intervine întrebarea care stă pe buzele românilor; pentru că vrei să cunoşti un român pe care l-a lovit criza, pentru că vrei să cunoşti cum loveşte criza, ce-i aia criză, cum se manifestă, ce culoare are, cum miroase, criza există şi nu există, e ca un miraj în deşert, pentru că noi o vedem înainte de a se produce sau poate e doar în mintea perversă a politicienilor noştri; oricum, cu toţii vrem să avem un cunoscut lovit de criză, ne dorim acest lucru cu înverşunare, care să ne spună cum e, ce l-a lovit, îl doare, nu-l doare, cum se resimte, cum contraatacă, pentru ca noi să avem ce povesti altor prieteni, rude, necunoscuţi, vecini, oricui vrea să ne asculte; un prieten lovit de criză îţi dă putere în discuţiile mondene, din pauza de ţigară, discuţiile din taxi altfel se leagă, la piaţă poţi cumpăra cu cîţiva bănuţi mai ieftin, pentru că, nu-i aşa, tu ştii pe cineva, care a întîlnit criza, pe care l-a lovit în vintre, ştii cu ce se mănîncă criza, chiar dacă ţi-a trecut numai mirosul ei puternic pe la nas - să mă ierte prietenul lovit de criză!
aud fel de fel de lume, mai avizată sau mai puţin avizată vorbind despre deficit bugetar, deficit comercial, rată de schimb, comisioane secrete practicate de bănci, prăbuşirea pieţei imobiliare, toate astea se plimbă prin gura femeilor frumoase cu aceeaşi nonşalanţă cu care alunecă rujul pe buzele lor; fătucile de pe la tv apar pe sticlă şi întreţin discuţii complicate despre efectele neîntîrziate ale crizei care trebuie neapărat să vină pentru că aşa ne spune guvernul, politicienii, sfinţia sa patriarhul româniei şi preşedintele nostru; în bucătării, oamenii virtuoşi ai patriei se pregătesc pentru criză, merg în market să se aprovizioneze, că nu se ştie dacă vor mai putea face acest lucru cînd va veni criza, lungesc porcul tăiat de crăciun cu cartoafe pentru a ţine mai mult, iar ruşii ţin cu noi, ne taie gazul ca să avem mai puţin de plătit, că vine criza; punct
ps: am doi prieteni loviţi de criză, aşa că stau bine, am ce povesti;

vineri, 2 ianuarie 2009

a fost k

timp de o oră asta s-a putut vedea şi auzi la iaşi în noaptea de revelion 2008-2009; "succesurile" formaţiei ub40 au răsunat pe scena ridicată în faţa palatului din iaşi, beneficiind de o sonorizare excepţională şi de prezenţa fostului solist al formaţiei, ali campbell; în rest atmosferă deosebită, jocuri de lumini, vreo cîteva mii de ieşeni dansînd în stradă şi un joc de artificii mizerabil, căruia i-a lipsit perspectiva, îţi rupeai gîtul uitîndu-te la pocnitori; şi cînd am plecat "atmosfera europeană" a fost buşită de gunoaiele lăsate de "cetăţenii europeni" ai moldovei; punct