"atîtea zile a avut!"

astea au fost cuvintele unui medic implicat în scandalul de la slatina; dacă vorbele astea ar fi fost spuse de vreo bătrînă mîncată de bătrîneţe, ar fi fost ca şi cum d-na banalitate şi-ar fi luat haine de le butiqul d-nei înţelepciune, dar din gura unui doctor cuvintele astea sună macabru; un doctor care vorbeşte astfel mă îngrozeşte;

citez din jurămînt:"atât cât mă ajută forţele şi raţiunea, prescripţiunile mele să fie făcute numai spre folosul şi buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violenţă."

adică tipul ăla s-a gîndit că sacrificiul său merge pînă acolo încît este obligat de nobila profesie pe care şi-a ales-o să-şi dea viaţa pentru bolnavul său dacă astfel îl însănătoşeşte; pe de altă parte un doctor pe lîngă pricepere, talent, sacrificiu este condus în exercitarea profesiei sale de către raţiune;

doctorii sînt exponenţii prin excelenţă ai raţiunii, sînt cei care au luptat cu armele logicii şi curiozităţii împotriva superstiţiilor, prejudecăţilor şi lipsei de speranţă; doctorii sînt preoţii raţiunii, sînt cei care nu capitulează în lupta cu boala şi suferinţa umană;

eu n-aş vrea să am de-a face cu un doctor care în sinea lui, în momentele de cumpănă sau în viaţa de zi cu zi se conduce după principiul "atîtea zile a avut de trăit"; eu n-aş vrea să am de-a face cu un doctor resemnat şi fatalist, pentru că un astfel de doctor renunţînd la principiul raţiunii nu-şi mai justifică astfel statutul de doctor, pentru că vorbele astea mi le poate spune şi vecina mea care crede în vrăji, însă ea mi-ar putea găsi o explicaţie mult mai raţională pentru necazurile mele medicale - "mi-a fost făcut", în felul acesta fiind mai doctor decît farsorul care şi-a luat titlul de doctor; punct