badbedstories

am fost la chestia asta, aseară; mi-am spus şi spun că eu nu sînt un intelectual, ci sînt un om de cultură, adică un individ care participă la acte culturale şi, atunci cînd îi este în stare, produce cultură; spectacolul a fost ţinut la uzină; este prima dată cînd calc pe acolo; totul poartă amprenta improvizaţiei şi este tare insomod să urmăreşti un spectacol acolo; îţi lipseşte spaţiul pe care trebuie să-l aibă un spectator, pentru că la fel ca şi scena, care pentru actor este locul său, şi locul spectatorului este la fel de preţios;

acum revenind la spectacol, spectacolul e slab; el se vrea o prezentare, asemeni unui sex-show "despre frustrările sexuale ale cuplului contemporan, despre cât de uşor reuşesc oamenii să îşi rateze viaţa, despre singurătatea în doi, despre lipsa de comunicare între parteneri, despre neglijenţă, neatenţie, ignoranţă, egoism, laşitate, complexe, fetişuri, neîmpliniri ... şi multe altele", citez de pe prezentare de pe siteul teatrului ieşean; este pus în scenă de către chris simion, o tipă care tot s-a ocupat de către "neconvenţional", deci face parte din categoria regizorilor deştepţi care vor "să rupă gura tîrgului"; ea a mai pus bazele şi unui grup teatral care s-a dat la premii, în rest e tăcere; este ceea ce se numeşte un regizor de fiţe, de aici şi prezenţa vizuală a răduleascăi, care nu prea am înţeles ce caută în schemă;

piesa aparţine fraţilor presniakov, celebri în lumea lor slavă şi nu numai, dar prost puşi în senă aici la iaşi; pentru că aici e paradoxul - piesa are potenţial, dar acesta este ucis, prost exploatat de către un regizor stîngaci; pentru că din toată această punere în scenă transpiră lipsa de vigoare a unui spirit liber, ca şi bunul simţ românesc, care nu vrea să meargă prea departe, care nu vrea să spargă barierele, care nu vrea să supere pe nimeni; din punerea în scenă transpiră ipocrizia unei femei care ştie, dar care nu are curajul să spună, ca şi a unui bărbat care a văzut multe la viaţa lui, dar care a experimentat numai un singur lucru;

este o piesă care mie mi-a trezit interesul prin prisma a trei scene: cea cu pedofilia, cea cu femeia bogată care închiriază un soldat şi cea cu "elvişii preslei"; sînt trei ipostaze ale micilor secrete sexuale; asta vrea să ne spună şi piesa fraţilor din urali: cu toţii posedăm micile noastre trucuri sexuale care ne fac fericiţi pe întuneric, dar aceste trucuri, cînd le conştientizăm, ne produc şi multă nefericire, pentru a ieşi din această situaţie trebuie să ne exteriorizăm, să comunicăm, pentru că numai astfel ne dăm seama că nu sîntem mai răi decît alţii; cu toţii purtăm pecetea şi povara instinctului sexual, numai calea diferă; punct

ps: nu am înţeles de ce are bulina roşie pentru că nimic din ceea ce ne-au prezentat acolo nu necesita această pecete;