cine schimbă românia? - continuare

trei sînt factorii care pot schimba "ţărişoara noastră": ue, criza financiară şi noul val de violenţă infracţională;

personal numi pun mari speranţe în ue, că aceasta va reuşi să schimbe ceva în românia; am un singur argument valabil: schimbările ue sînt la nivel instituţional, iar la noi instituţiile sînt controlate de anumiţi oameni, care folosesc aceste structuri pentru a-şi atinge scopurile personale; tocmai am descris un cerc vicios, din care greu se poate ieşi;

din raportul pentru justiţie al comisiei europene aflăm că sistemul juridic al ţării trebuie să se modernizeze şi să se profesionalizeze pînă în vară; intenţia ue este lădabilă, dar va trece prin instituţiile noastre fără să lase vreo urmă, ca un cuţit prin apă;

oricum, bănuiesc că beţe în roate efortului ue de a schimba optica şi mentalitatea românului va primi şi din partea crizei financiare; aceasta, care se pare că nu va lovi decît greu în românul îndatorat, dar va lovi tare în fondurile europene; citesc undeva că băncile nu mai sar cu mare entuziasm în ajutorul românilor care doresc să acceseze fonduri europene, iar cei care au reuşit acest lucru se află în mare dificultate să plătească rata la bancă, pentru că au împrumutat cu 36,000 euro şi plătesc ratele cu 43,000 euro;

şi încă ceva despre criză şi ue, citindu-l pe bogdan chirieac, care spune că uniunea a fost creată pentru a preveni crizele, nu pentru a le rezolva; el se gîndeşte la posibilitatea ca moneda unică să dispară sub presiunea crizei şi să se revină la monedele naţionale, dar, spune el acest lucru nu i-ar conveni decît germaniei, restul statelor avînd de plătit bani grei pentru a se reveni la situaţia de dinainte de euro; dar acest lucru nu ar garanta rezolvarea problemelor economice, pentru că euro a fost posibil tocmai datorită creşteriii economice pe care a cunoscut-o uniunea, creştere pe care a încercat să o conserve astfel, dar nu a reuşit;

constatam mai demult că românul nu are curajul de a merge pînă la capăt; nu are curajul să-şi asume eşecurile ca şi greşelile; românul avînd o înclinaţie naturală spre micile codoşii, nici într-un caz pentru marile lovituri, pentru că balcanismul nostru, celebru, dicta, negocierea în locul parului şi banul în locul pistolului;

noul val de violenţă, nefericit ce-i drept, relevă un fapt: schimbarea de atitudine, chiar de mentalitate, a românilor; plecat prin ţări străine la furat şi la jefuit infractorul român şi-a însuşit şi modul de gîndire al occidentalului, întors în ţară el pune acest mod de a vedea lucrurile la treabă; şi ca orice lucru nou el se manifestă violent, destabilizează şi creează noi perspective asupra societăţii noastre; printre primele lucruri observate va fi presiunea mai mare pusă pe autorităţi care vor fi nevoite să reacţioneze şi altfel, decît prin non-combat şi complicitate cu infractorii; de fapt, organele descoperă acum cu surprindere că în loc să-i controleze ei pe infractori aceştia îi controlează pe ei şi le dictează acţiunile; punct