cu poliţişti, despre organe

nu mi-am propus niciodată să vorbesc pe acest site despre poliţie şi poliţişti; am considerat că nu merită să-ţi răceşti supa suflînd în borşul de organe de la interne; am trăit cu impresia, care acum îmi dau seama că este falsă, că timpul va rezolva de la sine tarele sistemului, că vor veni cei tineri în sistem care îl vor regla cu timpul, că sînt şi ei oameni cărora le-ar conveni ca familia lor să se plimbe în siguranţă pe stradă, fără a trăi cu teama permanentă că fiica cea mare îi este răpită de pe stradă şi dusă să se prostitueze prin europa sau că o rudă cinstită este împuşcată în plină stradă pentru că mai are ceva simţ civic pe undeva, prin organe;

fiecare dintre noi a avut sau are contacte cu organele, cu toţii avem micile noastre întîmplări care îi împlică în mod direct sau indirect pe poliţişti, întîmplări pe care din prudenţă sau comoditate le povestim la un pahar de vin prietenilor sau le ţinem pentru noi, pentru că aşa e bine; aşa auzim pe la colţuri de masă sau pe stradă, fugar, de complicităţile create între poliţişti şi infractori, de micile furtişaguri la care se dedau subofiţerii, de suta de lei strecurată celui care te-a oprit în trafic şi vrea să-ţi ridice carnetul; e bine să nu vorbeşti despre lucrurile astea, pentru că organele te urmăresc, pentru că aşa e prudent;

spuneam că m-am înşelat că timpul va rezolva tarele sistemului; am urmărit cu oarece atenţie cazul acesta, care a scos în evidenţă lipsa de comunicare între instituţiile statului, lipsa de profesionalism a poliţiştilor, judecătorilor, procurorilor şi a celor din penitenciare; a scos în evidenţă complicitatea dintre poliţişti şi infractori, dintre procurori şi persoanele certate cu legea; lucrurile erau evidente şi pînă acum, dar acum ele sînt dovedite cu acte; lipsa aceasta de interes pentru siguranţa publică manifestată de organele statului este echivalentă cu crima, ceea ce s-a şi-ntîmplat la braşov;

sistemul nu mai este dominat de bătrîni miliţieni, ci acum, chiar şi-n funcţiile importante se află poliţişti tineri, care probabil, cîndva, au fost mînaţi de idealuri frumoase; din păcate în loc să schimbe ei sistemul i-a schimbat sistemul pe ei, transformîndu-i în ticăloşi notorii; sistemul le-a insuflat practicile miliţieneşti în activitatea de zi cu zi, dispreţul cetăţeanului, complicitatea vinovată între infractori şi poliţişti, dar şi ideea că "o mînă spală pe alta"; avem în sistem tineri de 25 de ani care sînt hîrşiţi în rele şi în proceduri de favorizare a infractorilor; aşadar nu un sistem ticăloşit, ci un sistem pervers care îi ticăloşeşte pe cei oneşti;

ce vreau să spun este că mergem pe stradă şi putem muri vegheaţi de indiferenţa unor organe iresponsabile; timpul nu va rezolva problema sistemului judiciar din românia ci intervenţia hotărîta a statului în sistem, a unor echipe speciale care să scuture din temelii sistemul şi să-i ejecteze pe cei pătaţi; nu reforma sistemului, ci reformarea oamenilor care populează sistemul; o altă concluzie este aceea că noi îi plătim pe poliţişti nu pentru a ne ocroti pe noi, nu pentru a ne asigura nouă liniştea şi siguranţa zilnică, noi îi plătim pentru ca aceştia, poliţiştii, să le asigure infractorilor liniştea şi succesul în afaceri;

ce rămîne de făcut: fie să falimentăm sistemul judiciar şi să plătim taxă de protecţie infractorilor, fie să ne rugăm ca familiile poliţiştilor să fie călcate de către persoanele ocrotite de ei, pentru a simţi pe pielea lor nesiguranţa şi groaza care ne macină pe noi zilnic; punct