miercuri, 22 aprilie 2009

cultura, şcoala şi învăţătorii

din ciclul cultura este acolo unde se-ntîmplă un act cultural:
reţeta unui act cultural de succes se compune din prezentificarea unei întîlniri instituţional-formale, care are la bază o idee consistentă, ce premerge un plan de bătaie dezinteresat şi un colectiv motivat informal de posibilitatea unei întîlniri revelatoare, cum ar spune adrian;
pe de altă parte 120 de oameni strînşi la un loc de ideea generoasă a ministerului învăţămîntului, aceea a perfecţionării continue, gazde amabile şi creative, amabilitatea unor personalităţi naţionale de a răspunde pozitiv invitaţiei şi, bineînţeles, starea sufletească necesară pentru a cuprinde cu mintea această întîlnire de gradul zero, pentru mulţi invitaţi unică în viaţă, sînt condiţii necesare, dar nu şi suficiente pentru o reţetă de succes; dacă îi
punînd la un loc pe marele actor dionisie vitcu şi pe scriitorul nichita danilov am presupus că sigur va ieşi ceva interesant, asta dacă punem la socoteală şi cele cîteva cadre didactice plictisite din sală, că, deh, altfel nu se poate;
mai jos un filmuleţ cu produsul cultural al maestrului dionisie vitcu, să spun din biblioteca video personală:
ps: va urma şi manifestarea d-lui nichita danilov

duminică, 19 aprilie 2009

veniţi de luaţi lumină de la...

nu ştiu cum se face dar am avut impresia că aseară am luat lumină de la gheorghe flutur şi, implicit, de la pd-l; a fost un moment de expunere mediatică maximă din partea lui flutur, să-l văd dîndu-se jos din avion, înconjurat de preacucernici preoţi, cu lampa lui merlin într-o mînă, de 880 de euro, banii partidului, transpirat şi suflînd greu, ca şi cum el ar fi împins avionul prin aer, încins cu o traistă bucovineană, peste cămaşa scumpă cu butoni de aur, deci dîndu-se jos din avion şi spunîndu-ne că este grăbit să împartă lumina în toată moldova;

în acestă poveste intervine şi primarul baciu, care ca un adevărat erou antic s-a suit în jeepul primăriei alături de părintele sârbu şi asemeni lui prometeu a furat focul sacru, holy smoke, de la flutur, focul pd-leului şi l-a oferit celor mulţi şi fericiţi din podu iloaiei; acum să vedem cum îl vor pedepsi zeii;

şi uite aşa ne-am trezit că şi cel mai sacru simbol al învierii, lumina sfîntă, a reuşit să fie confiscat de către politicieni în scopuri propagandistice; pentru că dacă celelalte simboluri pascale oul roşu, pasca, mielul erau mai uşor abordabile de către politicieni şi transformate, ca într-un film horror, în cel mai mare ou roşu sau cea mai mare pască acest simbol era inabordabil, pentru că pentru a te apropia de lumina învierii îţi trebuia harul preoţiei;
în cîteva cicluri electorale vom asista la ceremonia sfintei lumini de la sfîntul mormînt cu d-l flutur pe post de patriarh otordox coborîtor în sfîntul mormînt, pentru a ne aduce bucuria luminii învierii, iar baciu la coasta lui pe post de lustruitor de fitile de lămpi; punct

sâmbătă, 18 aprilie 2009

hristos a înviat!

cum în ultimul timp am fost extrem, extrem de ocupat şi n-am mai avut timp să scriu şi pe aici, ceea ce nu înseamnă că nu am avut ce scrie sau mi-am pierdut atitudinea pe undeva pe drumul crizei, cu ocazia sărbătorilor pascale amintesc şi eu că HRISTOS A ÎNVIAT!
aici găsiţi pastorala PF Daniel, iar aici pastorala PF Teofan , mitropolitul moldovei şi bucovinei; punct

sâmbătă, 4 aprilie 2009

cercul de film

cercul de film, care e mai degrabă un club privilegiat, se află la a doua ediţie şi se întîmplă; locul desfăşurării - clubul copiilor, din podu iloaiei; pentru podu iloaiei este un eveniment organizarea unei chestii culturale, aici unde cultura vibrează pe notele lui guţă şi miros de mici, de-aceea nu m-ar mira ca în corul şcolii să se fredoneze "valoarea mea, valoarea mea....";
ce vreau să spun este că avem un oraş căruia îi lipseşte dimensiunea culturală autentică; încă instituţia culturală etalon din podu iloaiei este castelana; avem o bibliotecă comunală în care, bănuiesc, bibliotecara are serioase îndoieli în ceea ce priveşte identitatea culturală a patronului său spiritual, dan laurenţiu; dar ceea ce este mai grav avem un oraş fără o identitate culturală clară, pentru că la noi singurele chestii culturale sînt "ţîganii muzîcanţ", care s-au împuţinat şi s-au transformat în "ţiganii cămătari" sau "ţiganii proxeneţi" sau "ţiganii hoţi", care sînt tot chestii culturale ce ţin de cultura locului; o altă chestie culturală este trecutul evreiesc al locului, care a dispărut sub cazmaua legionară şi secera comunismului, puţin exploatat de autorităţile locale şi mai avem chestia din creangă pe care o tot recită profesorii la şcoală cu "podul leloaiei", dacă îmi aduc aminte bine; acestea sînt brandurile locale;
printre certitudini putem enumera următoarele: sîntem oraş şi nu avem un cămin cultural, sîntem oraş şi nu avem cinematograf, sîntem oraş şi nu avem manifestări culturale, sîntem oraş şi nu avem o trupă de teatru de amatori, cu toate că am avut nu demult, sîntem oraş cu circa 20% ţigani sau rromi şi nu avem un taraf local al comunităţii;
incertitudinea ar fi că nu putea şti cît va dura acestă chestie culturală; punct

joi, 2 aprilie 2009

greva profesorilor şi laţul crizei

nu este un secret pentru nimeni că profesorii se pregătesc de grevă; ieri mi-am dat seama că cel mai mare duşman al protestelor pe care le pregătesc şefii sindicatului din învăţămînt e criza aceasta nenorocită;
mi-a căzut sub ochi un chestionar în care profesorii erau întrebaţi ce formă de protest doresc să urmeze; răspunsurile majoritare erau spre o formă de protest ce nu le umblă la venituri prea mult, adică fie grevă japoneză, fie grevă de avertisment, fie blocarea examenelor naţionale - se ştie că acestea nu aduc prea mulţi bani în buzunarele profesorilor şi, printre altele, mai sînt şi o bătaie de cap suplimentară, sînt ineficiente şi nerealiste; explicaţia pentru această situaţie, de ce nu doresc profesorii o grevă generală, este simplă şi clară, precum cristalul: profesorii au de plătit rate;
poate acum, mai mult decît altă dată, profesorii sînt îndreptăţiţi moral să declanşeze aceaste acţiuni de protest, care ar trebui să culmineze cu blocarea anului şcolar - fie să plece politicienii acasă care i-au minţit şi să se declanşeze alegeri anticipate, la care aceşti mincinoşi ordinari să nu mai participe, fie să se aplice legea şi să crească salariul; nu există cale de mijloc;
însă criza va atenua sau chiar va stinge protestele profesorilor, pentru că nu ieie bani dacă faci grevă, dacă nu ai bani nu poţi plăti ratele, dacă nu plăteşti ratele vine banca peste tine şi poţi rămîne fără casă; lanţul acesta al crizei s-a transformat într-un laţ, care va gîtui orice formă de protest onestă şi îndreptăţită, iar, pe de altă parte, dezvăluie slăbiciunea sistemului sindical din românia;
pentru sindicat fiecărui profesor i se opreşte 2% din salariu, fie că vrei, fie că nu vrei, aceşti bani pleacă în conturile sindicatului; teoretic aceşti bani ar trebui să sprijine luptele sindicaliştilor; dar nimeni nu ştie ce se-ntîmplă cu aceşti bani, unde merg, pe ce se cheltuie, sau cum se distribuie; bineînţeles, ca de fiecare dată, se va găsi vreun deştept care să-ţi explice cu acte şi ton ridicat, cum banii sînt cheltuiţi legal, onorabil şi-n beneficiul sindicaliştilor;
cei 2% ar trebui să se întoarcă la sindicalişti sub forma unui procent din salariu, ca suport pe timp de grevă, pentru ca aceştia să-şi poată plăti daravelele; numai astfel protestul va fi real şi ferm, altfel vom auzi permanent scheunatul lung şi prefăcut al liderilor de sindicat, care are oarece succes în prejma alegerilor, cînd politicienii sînt şantajabili; punct