cercul de film

cercul de film, care e mai degrabă un club privilegiat, se află la a doua ediţie şi se întîmplă; locul desfăşurării - clubul copiilor, din podu iloaiei; pentru podu iloaiei este un eveniment organizarea unei chestii culturale, aici unde cultura vibrează pe notele lui guţă şi miros de mici, de-aceea nu m-ar mira ca în corul şcolii să se fredoneze "valoarea mea, valoarea mea....";

ce vreau să spun este că avem un oraş căruia îi lipseşte dimensiunea culturală autentică; încă instituţia culturală etalon din podu iloaiei este castelana; avem o bibliotecă comunală în care, bănuiesc, bibliotecara are serioase îndoieli în ceea ce priveşte identitatea culturală a patronului său spiritual, dan laurenţiu; dar ceea ce este mai grav avem un oraş fără o identitate culturală clară, pentru că la noi singurele chestii culturale sînt "ţîganii muzîcanţ", care s-au împuţinat şi s-au transformat în "ţiganii cămătari" sau "ţiganii proxeneţi" sau "ţiganii hoţi", care sînt tot chestii culturale ce ţin de cultura locului; o altă chestie culturală este trecutul evreiesc al locului, care a dispărut sub cazmaua legionară şi secera comunismului, puţin exploatat de autorităţile locale şi mai avem chestia din creangă pe care o tot recită profesorii la şcoală cu "podul leloaiei", dacă îmi aduc aminte bine; acestea sînt brandurile locale;

printre certitudini putem enumera următoarele: sîntem oraş şi nu avem un cămin cultural, sîntem oraş şi nu avem cinematograf, sîntem oraş şi nu avem manifestări culturale, sîntem oraş şi nu avem o trupă de teatru de amatori, cu toate că am avut nu demult, sîntem oraş cu circa 20% ţigani sau rromi şi nu avem un taraf local al comunităţii;

incertitudinea ar fi că nu putea şti cît va dura acestă chestie culturală; punct