unde sînt foştii colegi.......

am citit un post al colegului meu de facultate adrian care se numea chiar aşa "unde sînt foştii colegi?"; în esenţă el susţinea acolo că legăturile existente în perioada de colegiat s-au pierdut şi că, foştii colegi, pur şi simplu au dispărut din cîmpul său vizual, s-au evaporat, ei neapărînd nici pe motoarele de căutare celebre sau pe reţelele de socializare;

trecînd peste partea tehnică a chestiunii, discuţia că o generaţie dispare dacă nu este indexată de nu-ştiu-ce-chestie internaută mi se pare oarecum deplasată, pe de altă parte atitudinea lui adi este pesimistă, ceea ce-mi aduce aminte despre un curs al profesorului afloroaei, care urmîndu-l pe granier, numea pesimismul ca fiind forma premergătoare nihilismului (iau de aici o transpunere a celor din curs, nu la fel de strălucită);

ceea ce m-a făcut să tresar a fost expresia de "nemurire culturală a viitorului"; asta e ca în acele descoperire arheologice importante în care specialistul descoperă o tăbliţă ceramică a cuiva în care sînt enumerate cumpărăturile pe care le-a făcut prin tîrg, iar această tăbliţă este importantă pentru că nu mai există alta din acea perioadă, ea nefiind valoroasă în sine, deci nu există termen de comparaţie, aşa şi cu indexările motoarelor de căutare internautice, în care faptul că noi apărem acolo nu înseamnă că reprezentăm şi ceva; netul reprezintă o "nemurire culturală prezentă", ca să mă exprim oximoronic, nu reprezintă o valoare în sine; netul este superficial, nivelator, îi lipseşte o scară a valorilor, iar posibilităţile sale de a oferi "nemurire culturală viitoare" este nul, ca să nu spun aproape inexistent; netul nu beneficiază de intensitatea axiologică, el posedă doar extensiunea infinitului; netul nu te structurează, ci, el prin excelenţă, te destructurează;

unde sînt foştii colegi? sînt înlocuiţi de noi colegi; punct