duminică, 31 mai 2009

măsura culturală a administraţiei

este bine ştiut că pe lîngă treburile specifice pe care le desfăşoară o administraţie, publică locală adică strîngerea gunoaielor, drumurile, bordurile, câinii vagabonzi, reţeaua de iluminat public, suguranţă publică şi altele, orice administraţie mai desfăşoară şi o serie de acţiuni care ţin de pr sau care au rolul de a expune cetăţenilor latura creativă a administraţiei;
fiecare administraţie duce în spate propria sa povară ontologică, propria sa memorie, pe care este nevoită s-o ducă mai departe, s-o promoveze deoarece aceasta face parte din identitatea sa culturală; din această masă culturală fac parte şi manifestările festive, zilele care omagiază comunitatea, titlurile care se acordă unor persoane, etc.; şi fiecare administraţie are în frunte un şef, care este ales prin vot şi care influenţează şi administrează această moştenire;
de exemplu, una dintre moştenirile culturale ale administraţiei oprescu la primăria bucureştilor va fi şi cele trei recorduri guiness book, prin care a vrut astfel să coboare primăria în strada; bineînţeles că n-a fost el cel care a inventat roata, alţi primari şi primării fiind iniţiatorii acestui curent cultural de manelizare a actului administrativ; tot în această categorie a coborîrii actului administrativ în mahala fac parte şi diferitele zile festive organizate de autorităţile locale, la care micii şi berea sînt invitaţi de marcă alături de politicienii agreaţi şi manelele de sezon; în această categorie intră şi tunsul oilor de către băsescu şi faptul că flutur a scris bucovina cu cîteva oiţe blonde; la fel de bine, din aceeaşi moştenire culturală fac parte şi manifestările culturale ale administraţiei sibiene sau iaşi 600, chiar dacă această manifestare a administraţiei ieşene a fost un semi eşec;
ideea ar fi că limitele intelectuale şi culturale ale unei administraţii locale sau centrale sînt stabilite de acţiunile pe care le pune în act acea administraţie.... şi nimic mai mult; punct
ps.: să nu uităm de oul lui flutur....

luni, 18 mai 2009

europarlamentare

pînă în prezent este o campanie fără candidaţi, o campanie care se poartă doar pe sticlă, care nu contează în teritoriu; este o campanie la care participă cei frustraţi, gen norica nicolai sau care are rolul de a-i recompensa pe trepăduşii de partid; este o campanie umbrită de alegerile pentru preşedinţie, o campanie pe liste în care numele candidaţilor şi expertiza lor europeană contează prea puţin, contează doar forţa oraganizatorică, financiară a partidului şi faptul ,dacă eşti la putere sau nu;
mă uit în jurul meu şi văd că această campanie se poartă asemeni crizelor unui epileptic - partidele dau declaraţii scurte şi violente apoi sînt muşcate de deget şi se trezesc în faţa unei realităţi bulversante: sîntem adversari dar totuşi guvernăm împreună, şi se cuminţesc cu cîteva hapuri anticriză;
încă nu m-a hotărît dacă votul meu va fi alb sau dacă voi acorda unui partid votul meu de om ce fac parte din mulţimea p;
uitîndu-mă la pnl văd că doar trei persoane ar avea ceva cunoştinţe despre cum merg treburile europene: vălean, weber şi buşoi; în rest pnl a aplicat tactica clasică a umplut lista cu de-al de popescu, orban - fie nu mai au personal de serviciu, fie au rămas fără bani, de n-au reuşit ei să găsească persoane de umplutură;
la pd-l lucrurile stau cam la fel: exceptîndu-l pe stolojan, preda, care ştie cu ce, chiar dacă e nesuferit şi unul alungat pe locul 12, david, în rest sînt activiştii cu diplome, dar fără cunoştinţele necesare, sau adulatorii preînaltului, macovei şi ungureanu....
despre prm nu merită să vorbim; pnţ-cd se chinuie cu acelaşi miluţ, iar cît despre independenţi putem doar afirma e ba;
la udmr îl avem pe winkler, cît despre tokes putem spune că e nervos şi ne-ar vrea fripţi la foc mic;
psd se prezintă cu severin, pe departe cel mai bun în chestiuni europene dintre toţi candidaţii, apoi bătrînul ticălos paşcu şi specialista în resuscitarea pensionarilor - are un brevet în gerovital, plumb; în rest linişte şi pace, au multe diplome....
deci dacă facem o medie generoasă fiecare candidat şi-a ales o garnitură de către trei persoane cunoscute şi competente ca capi de listă iar în rest folosesc europarlamentarele pentru a-şi achita datoriile de partid sau pentru a mîngîia pentru bună purtare cîte vreo secretară mofturoasă; punct

duminică, 17 mai 2009

poveste nereuşită cu poliţişti de adormit infractorii

a.s., adică ante scriptum: aceasta este o poveste, orice asemănare cu realitatea este reavoitoare şi aparţine celor care o fac;
în unele dimineţi de luni the big vasea, cum îi spuneau prietenii, vasile sau marili vasîli cum mai era cunoscut de către cei care intrau în contact cu el, vasile deci, nume comun printre organe, era trezit de nevăsta-sa;
i se spunea mare pentru că era cunoscut pentru relaţiile lui în sistem şi modul cum rezolva el problemele complicate;
"hai, mă vasîli, cî-i tîrzîu!", îl îndemnă nevăsta-sa;
el căscă lung, se frecă la ochi şi-şi băgă mîna sub plapumă, vrînd să se scarpine la ouţe, obicei de organ plictisit; constată surprins că îi lipseau chiloţii; îşi aduse aminte că-i lăsase în baie şi cum în sertar se terminaseră chiloţii noi îşi trase pe el o pereche de pijamale şi adormise cu gîndul la afacerile sale;
nevăsta-sa călca înaintea sa apăsat; tarabele comercianţilor se înşirau de o parte şi de alta cărării de piatră; uneori trebuia să te fereşti să nu calci prin vreo baltă de urină de vită; fumul de mici învăluia totul într-o perdea cu miros de tendon de cal ars, iar el, marele vasile, cu sacoşa într-o mînă mergea în urma femeii; tarabagiii îl salutau încruntat şi-şi întorceau capul într-o parte, alţii, mai şmecheri şi iuţi de minte ascundeau sub tarabă lucrurile scumpe, lăsînd la vedere doar ţigăniile ieftine; de aceştia femeia poliţistului trecea repede, doar aruncînd o privire rapidă de cunoscătoare; îşi alegea ciorapi, prosoape, chiloţi, chiloţi noi, boxeri, de damă, tanga, să fie acolo, chiloţei de copii, avea familie numeroasă marele vasile, hîrtie igienică, că tot era pe gratis, din aia moale, aşa-i plăcea femeii lu' vasile, apoi un sutien, ba, nu...chiar patru, că e mai simplu decît ...
"da' ce faceţi doamnă?", întrebă contrariat un tarabagiu... "nu plătiţi!?"; ceilalţi comercianţi ridicară capul repede, miraţi de curajul omului..."e nou", mormăi unul dintre ei, hîrşit în treburi din astea... "vasileeee!", urlă femeia poliţistului; "taş', fă!", îi spuse marele vasile cu vocea joasă, ameninţătoare, împingînd-o mai departe; cîţiva metri mai încolo îl întîlni pe costică, colegul său de serviciu; dînd mîna îl întrebă ce face ..."fa şî eu piaţa", răspunse acesta serios;
marele vasile scoase telefonul formă un număr şi spuse scurt + " vezi că e unul nou aişi care m-a calcat pi bătături... vinî şî-i bagă minţîli în cap...mai creştii taxa..."; punct

miercuri, 6 mai 2009

sărbătorile oraşului podu iloaiei

la sfîrşitul lunii mai prin grija consiliului local al oraşului podu iloaiei vom serba zilele oraşului podu iloaiei; adică avem o zi să bem şi să mîncăm pe gratis, aviz prăznicarilor şi pomanagiilor, deoarece pentru acestă minunată zi minunată s-ar fi alocat aproximativ 500 de milioane de lei, 50 de mii ron sau 12.000 de euroi din impozitele noastre;
întrebarea care şi-o pune fiecare individ de bun simţ este de ce 28 mai? ce mama dracului s-a întîmplat atît de important pe 28 mai pentru destinul acestui micuţ tîrg înfiinţat de cîţiva evrei întreprinzători în fruntea cu mama leia, care a devenit leloaia, de merită să sărbătorim cu fast, muzică şi hîrjoneală manelistică? adică ce sărbătorim noi pe 28 mai: prima atestare documentară a localităţii, vreun personaj celebru născut pe-aici sau poate că sărbătorim ziua cînd a fost creată organizaţia pentru eliberarea palestinei sau naşterea lui ian fleming, creatorul super spionului bond sau poate comemorăm pe eduard al VIII- lea al angliei? cine ştie!? poate doar mintea încîlcită a celor care au luat această decizie;
următoarea întrebare care se pune este care este rolul unei astfel de sărbători? eu aş zice să stimuleze mîndria locală şi să satisfacă orgoliul localnicilor, adică să dezvolte şi să consolideze identitatea locală; cred că pentru a stabili o astfel de sărbătoare ar fi trebuit consultaţi cîţiva amărîţi de istorici locali şi ar fi trebuit să se găsească ceva semnificativ; aşa ce avem - înălţarea domnului, ziua eroilor (ispasul) şi cuv. nichita mărturisitorul şi încă un cuvios şi sfînt; dacă biserica are rolul ei în comunitate, nu totul se reduce la un praznic în cadrul unei comunităţi; praznicile sînt importante în comunităţile mici, acolo unde hramul bisericii este sărbătoarea alfa şi omega, dar comunităţile puţin mai mari, mai dezvoltate, încearcă să-şi dezvolte o identitate mai extinsă, în care biserica este parte a acelei identităţi şi nu este acea identitate;
oricum dacă mirosul nu mă înşeală şi urechile n-au surzit de tot avem de-a face cu o sărbătoare cu iz electoral, adică cu o strategie stabilită încă de la facerea bugetului local care le-a fost băgată pe gît pedeleilor şi pesedeilor locali cu multă dibăcie; ce mai, au fost fraieri! şi-acum, cînd banii noştri vor dispărea în miros de grătar pe muzică de sofia vicoveanca şi condurache, ar trebui amintit acelor consilieri burtoşi cum urlau ei în megafoane că vor aduce bani de acasă să ne facă drumurile şi podeţele şi cum ne vor spăla ei rufele şi vor schimba scutecele pruncilor din mahala;
acum să nu fiu cîrcotaş, nu sînt mulţi bani, nu sînt mulţi bani, de exemplu, pentru primăria iaşi, sînt foarte mulţi bani pentru primarul mădîrjacului, dar sînt bani serioşi pentru podu iloaiei, bani care se scurg uşor din bugetul local către nicăieri, pentru că aceste fonduri ar fi fost suficiente pentru amenajarea a două parcări simple şi a unor locuri de joacă pentru copiii de pe la blocuri; punct, că mă enervez!
ps. cu iz de erată - este vorba despre laura lavric, al cărui fiu se însoară luni;

marți, 5 mai 2009

un stîlp, un preot şi oboseala rugăciunii

preotul paroh sârbu a dărîmat un stîlp în centrul podu iloaiei cu maşina personală; ieşind de pe strada poştei, dinspre cimitir, a intrat pe drumul european pe prima bandă şi accelerînd brusc a pierdut controlul volanului, izbindu-se cu putere în stîlpul cu pricina; gurile rele spun că s-ar fi aflat sub influenţa oarecăror licori folosite la împărtăşanie, dar eu nu cred; eu cred că era obosit şi a adormit la volan; rugăciunile grele de peste noapte şi grijile construcţiei noului prăznicar l-au doborît într-un moment nefericit;
din cîte se pare, din fericire, nimeni nu a fost rănit, poate doar orgoliul domnului părinte, deoarece acesta nu se află la prima abatere rutieră de acest gen, el mai avînd pe răboj un accident soldat, din nefericire, cu victime omeneşti; oricum, imediat s-a deplasat la faţa locului echipa de intervenţie nervoasă a poliţiei locale, care în frunte cu onorabilul cezărică l-a îndepărtat pe preotul sârbu de la locul faptei şi, în eventualitate, să şteargă urmele de praf care se aşternuseră de la airbeguri în barba preotului;
dumnezeu îşi iubeşte slujitorii şi îi avertizează!

vineri, 1 mai 2009

unde sînt foştii colegi.......

am citit un post al colegului meu de facultate adrian care se numea chiar aşa "unde sînt foştii colegi?"; în esenţă el susţinea acolo că legăturile existente în perioada de colegiat s-au pierdut şi că, foştii colegi, pur şi simplu au dispărut din cîmpul său vizual, s-au evaporat, ei neapărînd nici pe motoarele de căutare celebre sau pe reţelele de socializare;
trecînd peste partea tehnică a chestiunii, discuţia că o generaţie dispare dacă nu este indexată de nu-ştiu-ce-chestie internaută mi se pare oarecum deplasată, pe de altă parte atitudinea lui adi este pesimistă, ceea ce-mi aduce aminte despre un curs al profesorului afloroaei, care urmîndu-l pe granier, numea pesimismul ca fiind forma premergătoare nihilismului (iau de aici o transpunere a celor din curs, nu la fel de strălucită);
ceea ce m-a făcut să tresar a fost expresia de "nemurire culturală a viitorului"; asta e ca în acele descoperire arheologice importante în care specialistul descoperă o tăbliţă ceramică a cuiva în care sînt enumerate cumpărăturile pe care le-a făcut prin tîrg, iar această tăbliţă este importantă pentru că nu mai există alta din acea perioadă, ea nefiind valoroasă în sine, deci nu există termen de comparaţie, aşa şi cu indexările motoarelor de căutare internautice, în care faptul că noi apărem acolo nu înseamnă că reprezentăm şi ceva; netul reprezintă o "nemurire culturală prezentă", ca să mă exprim oximoronic, nu reprezintă o valoare în sine; netul este superficial, nivelator, îi lipseşte o scară a valorilor, iar posibilităţile sale de a oferi "nemurire culturală viitoare" este nul, ca să nu spun aproape inexistent; netul nu beneficiază de intensitatea axiologică, el posedă doar extensiunea infinitului; netul nu te structurează, ci, el prin excelenţă, te destructurează;
unde sînt foştii colegi? sînt înlocuiţi de noi colegi; punct