poveste nereuşită cu poliţişti de adormit infractorii

a.s., adică ante scriptum: aceasta este o poveste, orice asemănare cu realitatea este reavoitoare şi aparţine celor care o fac;

în unele dimineţi de luni the big vasea, cum îi spuneau prietenii, vasile sau marili vasîli cum mai era cunoscut de către cei care intrau în contact cu el, vasile deci, nume comun printre organe, era trezit de nevăsta-sa;

i se spunea mare pentru că era cunoscut pentru relaţiile lui în sistem şi modul cum rezolva el problemele complicate;

"hai, mă vasîli, cî-i tîrzîu!", îl îndemnă nevăsta-sa;

el căscă lung, se frecă la ochi şi-şi băgă mîna sub plapumă, vrînd să se scarpine la ouţe, obicei de organ plictisit; constată surprins că îi lipseau chiloţii; îşi aduse aminte că-i lăsase în baie şi cum în sertar se terminaseră chiloţii noi îşi trase pe el o pereche de pijamale şi adormise cu gîndul la afacerile sale;

nevăsta-sa călca înaintea sa apăsat; tarabele comercianţilor se înşirau de o parte şi de alta cărării de piatră; uneori trebuia să te fereşti să nu calci prin vreo baltă de urină de vită; fumul de mici învăluia totul într-o perdea cu miros de tendon de cal ars, iar el, marele vasile, cu sacoşa într-o mînă mergea în urma femeii; tarabagiii îl salutau încruntat şi-şi întorceau capul într-o parte, alţii, mai şmecheri şi iuţi de minte ascundeau sub tarabă lucrurile scumpe, lăsînd la vedere doar ţigăniile ieftine; de aceştia femeia poliţistului trecea repede, doar aruncînd o privire rapidă de cunoscătoare; îşi alegea ciorapi, prosoape, chiloţi, chiloţi noi, boxeri, de damă, tanga, să fie acolo, chiloţei de copii, avea familie numeroasă marele vasile, hîrtie igienică, că tot era pe gratis, din aia moale, aşa-i plăcea femeii lu' vasile, apoi un sutien, ba, nu...chiar patru, că e mai simplu decît ...

"da' ce faceţi doamnă?", întrebă contrariat un tarabagiu... "nu plătiţi!?"; ceilalţi comercianţi ridicară capul repede, miraţi de curajul omului..."e nou", mormăi unul dintre ei, hîrşit în treburi din astea... "vasileeee!", urlă femeia poliţistului; "taş', fă!", îi spuse marele vasile cu vocea joasă, ameninţătoare, împingînd-o mai departe; cîţiva metri mai încolo îl întîlni pe costică, colegul său de serviciu; dînd mîna îl întrebă ce face ..."fa şî eu piaţa", răspunse acesta serios;

marele vasile scoase telefonul formă un număr şi spuse scurt + " vezi că e unul nou aişi care m-a calcat pi bătături... vinî şî-i bagă minţîli în cap...mai creştii taxa..."; punct