s-a vorbit mult în ultimul timp despre duplicitatea termenului choice care se poate traduce şi prin alegere cît şi prin risc; dacă românia este o ţară a riscului şi marele merit pe care îl au trăitorii în acestă ţărişoară este de a fenta aceste riscuri, totodată românica este şi o ţară mereu surprinzătoare, vorba fătucilor de la televizor;
deunăzi mă aflam pe strada păcurari şi-mi aşteptam rîndul la semafor; era în jur de 8 prin dreptul staţiei de autobuz, acolo unde printre ruine trăieşte o colonie de ţigani , pe care o ştiu de mult timp; pe ţiganul bătrîn îl ştiu din vedere de ceva ani ,pe acolo urcînd scările spre universitate şi-l vedeam trebăluind aproape în fiecare zi prin bătătura sărăcăcioasă înconjurat de gloata sa; acum este bunic şi ieşise la sorit în stradă cu cîţiva purandei de doi-trei ani, în puţa goală, pe care-i supraveghea atent; la un momentdat unul dintre puşti se lase pe vine şi dă drumul unui rahat, rapid, sare la loc în picioare şi zburdă vesel pe strada inundată de soare, chicotind vesel; ţiganul, fără pic de emoţie, scoate o pungă din buzunar se apleacă culege rahatul de pe jos şi-l aruncă lîngă un gard, aşa cum am văzut că fac doamnele prin parc după căţeii lor;
mi-am adus aminte de întîmplare pentru că după cîteva zile trecînd cu maşina pe acolo de data aceasta seara tîrziu l-am văzut pe ţiganul bătrîn de data înconjurat de vreo 15-20 de persoane mici şi mari, în jurul unui chirosteu pe care fierbea un ceaun mare cu mămăligă; m-am gîndit că sînt o familie fericită, iar ţiganul un cap de familie responsabil şi de succes - familia este numeroasă, gena merge mai departe, ai lui nu flămînzesc, iar el îşi iubeşte nepoţii, pentru că nu văd mulţi bunici care cu aceeaşi dragoste şi responsabilitate curăţă rahatul nepoţilor lor, fără a strîmba din nas; punct
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu