cool&trendy=metro

în ultimii ani s-au înmulţit evenimentele care încearcă să ne responsabilizeze şi să ne dezvolte un alt tip de sensibilitate, o sensibilitate metro, adică a sensibilitate preocupată mai mult de ceea ce simt ceilalţi despre tine, o sensibilitate reflectată în ochii celor care te privesc;

individul metro este mai mult preocupat de imaginea sa, de cum arată, de cum se vede în ochii celorlalţi; el este un tip educat, preocupat de carieră, singur, care nu se sfieşte să-şi arate latura sensibilă; el îşi confecţionează o imagine cool, care nu urmăreşte să intre în conflict deschis cu ceilalţi, ci doar să-i confere o aură trendy, pentru că ceea ce urăşte individul metro cel mai mult este să fie considerat învechit, dar îi place să fie considerat retro, pentru că e cool ; el are o mare problemă în ceea ce priveşte identitatea sa culturală, jucîndu-şi multiplele feţe ale personalităţii sale în funcţie de ceea ce este cool sau trendy; tipul metro este un tip superficial, instabil emoţional, oportunist, egoist, frustrat, care se vrea dezinhibat, să aparţină unei comunităţi, pentru că el, în fond, este un singuratic, care se hrăneşte din legături pasagere, care nu-l angajează emoţional; tipul metro urăşte angajamentele şi promisiunile, pentru că el îşi doreşte să fie liber, să experimenteze libertatea;

evenimentele actuale care ne fac să fim trendy sau cool sînt cele care ne asociază sub o formă sau alta curentului ecologist, celui vegetarian, organic, caritabil etc;

sîmbătă seara am avut ziua pămîntului, avem numeroase campanii de plantare de copaci sau de curăţire a rîurilor de peturi, avem ambasadori ai bunăvoinţei, ai păcii, teledonuri şi alte bazaconii inventate de minţi odihnite care vor să se erijeze în modele demne de urmat; avem evenimente, la care aderăm pentru că nu ne angajează, ci doar ne oferă posibilitate să socializăm şi să fim cool şi în trend; sînt experimente sociale sau de imagine care ne fac să ne simţim bine, dar care nu ne pun rutina la încercare, pentru că aceste evenimente sînt construite de aşa natură de către iniţiatori încît nu ne solicită prea mult;punct ps: m-am întrebat de cînd au apărut şi pe la iaşi campaniile astea de plantat copacii, cine mama naibii păzeşte acei puieţi şi dacă se va face o campanie şi pentru a se prăşi acei puieţi;

cînd doamnele nu mai sînt doamne

cam aşa s-ar traduce ultima directivă europeană care spune că nu mai ai voie să te adresezi doamnelor cu apelativul doamnă, iar domnişoarele bătrîne vor rămîne numai bătrîne; în opinia europenilor cu papion care au dospit această directivă, apelativul de "doamnă" şi "domnişoară" este discriminatoriu şi sexist; dacă doamnele nu mai sînt doamne iar domnişoarele nu se mai nasc domnişoare, mă gîndesc cum te vei mai adresa ... femeilor atunci cînd vrei să le gîdili orgoliul pentru a obţine o mică favoare, iar idealul bărbaţilor acela cu doamnă pe stradă, gospodină în casă şi ... în pat nu mai este correctly political, a devenit subversiv şi un atac direct la politica uniunii europene; păcat!

tot cu noile norme nu mai ai voie să te adresezi poliţistului cu "domnule poliţist", ci trebuie să-i spui "domnule ofiţer de poliţie", chiar dacă e un organ amărît şi se comportă ca un miliţian; iar "oamenilor de stat", cum le place celor de pe la noi să se numească nu mai trebuie să le spunem aşa, ci trebuie să ne adresăm lor cu "lidere politic boc....sau... baciu";

asta îmi aduce aminte de o nuvelă scrisă de un englez care descria absurdul militanţilor pentru protecţia animalelor, care într-un viitor îndepărtat vor ajunge să militeze pentru protecţia rozătoarelor de prin subsolurile pline de igrasie ale blocurilor, dar vor privi cu indiferenţă moartea unui homless; aşa şi acum funcţionarii din uniune se scarpină după ureche iar uniunea se destramă încet, nereuşind să găsească un punct de vedere comun; punct

glumiţele oamenilor politici

în dex-ul online politicianului sau omului politic îi este atribuită o definiţie negativă, acesta fiind în concepţia autorilor o persoană care "activează în politică urmărind interese personale", adică un "afacerist politic"; nu vreau să judec poziţia dex-ului online, care ideologic e un marxism altoit cu ceva capitalism degradat;

pentru a-şi atinge aceste scopuri personale politicienii trebuie să fie nişte buni oameni de afaceri, îndeosebi nişte buni agenţi comerciali; şi ca orice agent comercial reuşit şi fără coloană vertebrală, principalele sale arme sînt minciunelele şi ipocrizoarele; politicianul român face glumiţe în timpul campaniei pentru a accede la putere şi a ocupa cuţitul cu care împarte prada;

cîteva glumiri din campanie şi nu numai:

- creşterea salariilor profesorilor, legea lui 50% - PSD&PD-L;

- punctul de pensie să ajungă la 45% din salariul mediu brut de la 1 ianuarie 2009- PSD;

- a 13 pensie - PSD;

- creşterea salariilor cu 25% în sistemul sanitar - PNL&PSD;

- deficit bugetar de 3% - PNL;

- deficit bugetar de 5,2%, după unii specialişti care au studiat bugetul boc, dacă s-ar pune în execuţie actualul buget s-ar ajunge la 12% deficit- PD-L;

- creştere economică de 7%-8%- PNL;

- creştere economică de 2,5% (deja se vorbeşte despre recesiune, adică avem două trimestre fără creştere)- PD-L&PSD;

- 20.000 de euro oferiţi de către statul român cu titlu gratuit românilor întorşi în ţară - PSD;

- subvenţionarea cu 60% a creditelor bancare luate de către românii întorşi în ţară, precum şi , dacă aceştia îşi vor înfiinţa firme, să fie scutiţi de orice taxe şi impozite timp de 3 ani- PSD;

- trimiterea în spaţiu a unui român (necesar 2,5 miliarde dolari)- PSD;

- 700 de KM de autostradă în 2 ani: "Va garantez ca peste 2 ani, Romania va avea 700 de kilometri de autostrada" - traian băsescu; punct

- nepotismul - PD-l & traian băsescu;

- salariu minim pe economie de 900 de euro- PD-L;

ps: probabil mai sînt şi altele;

un om normal

meserii de criză

recunosc, acest post îl scriu din frustrare, trebuia să o ascult pe mama şi să mă fac preot; nu că aş fi avut mari probleme cu cartea şi mergeam şi pe la biserică regulat, le-aveam şi cu posturile, nici cu rugăciunile nu stăteam rău, însă, ceea ce m-a împiedicat să devin un bun slujitor al domnului erau înmormîntările; nici acum nu-mi sînt dragi, dar cel puţin m-am mai obişnuit cu ideea;

ca să nu divaghez prea mult şi să nu pierd şirul poveştii ceea ce vreau să spun este faptul că la biserică se poartă un preţ de 300 mii lei vechi pentru un pomelnic citit de preot spre odihna strămoşilor noştri; prin parohiile vecine am auzit că se poartă şi preţuri de 400 de mii per pomelnic morţi; la o estimare simplă şi păcătoasă în podu iloaiei se primesc, aproximativ, între 300 şi 500 de pomelnice, dar s-ar putea să ma înşel, s-ar putea să fie mai multe sau mai puţine; deci asta înseamnă între 100 şi 150 de milioane de lei dintr-un foc, bani de început de post;

nu vreau să judec pe nimeni, pînă la urmă funcţionează şi aici legea cererii şi a ofertei, adică preoţii cer iar credincioşii dau; bănuiesc că dacă preţul este aşa de piperat, înseamnă că cererea este pe măsură; pînă la urmă aceasta le este meseria, că nu cred că avem de-a face cu o vocaţie; dar mi-a fulgerat aşa prin căpuşorul cenuşiu că a fi preot reprezintă o bună meserie pe vremuri de criză; cinic gîndind oamenii se nasc şi mor şi pe timp de criză, se roagă pentru mîntuirea lor şi pentru liniştea morţilor lor şi toate astea se fac în schimbul unei sume de bani; văduvele sînt buni contribuabili pe timp de criză; punct

becali, criza şi restul

dacă vreau să aflu cum merge criza în românica mă uit la jiji şi-mi dau seama cum merge piaţa imobiliară, cît de grave sînt lucrurile, dacă economia intră în recesiune sau doar avem o criză financiară

asemeni lui obama şi jijel a albit în cele cîteva luni de pre-criză; bineînţeles că nu-i plîng de milă, pentru că e se poate întîmpla cu cei bogaţi pe timp de criză, decît să devină mai puţini bogaţi, dar mă bucur pentru cura asta de igienă financiară şi ego public pe care o execută criza; mă bucur că nu-l mai văd aşa des pe ecrane pe jijel, sper să nu mai fie luat drept model de poolimea de la ţară şi sper ca fotbalul românesc să dea faliment, în felul acesta nu voi mai auzi de-al de borcea, turcu, iancu, copos, becali, meliţianul ăla de la argeş... sper ca într-o sfîntă zi criza să lovească şi în televiziuni, să cureţe emisiunile de divertisment, să nu mai aud de prigoană şi bahmuţeanca, de chestiile alea de pe la antene, de tîmpitele emisiuni de ştiri de pe la realitatea, făcute cu informaţii de pe net....sper ca criza să reaşeze lucrurile şi să nu mai auzim de clasa aceasta păolitică declasată şi ipocrită; punct

de 8 martie

de 8 martie urez, la mulţi ani tuturor femeilor din lume, femei de carieră sau nu, profesioniste sau doar amatoare, lipsite de educaţie sau prea-educate, femeilor frumoase ca şi celor mai puţin frumoase, celor ciudoase sau doar stresate, femeilor cu coc sau tunse scurt, femeilor din basarabia ca şi d-nei clinton, femeilor din educaţie ca şi celor din construcţii, celor care au lucrat la ceape ca şi celor care au fost activiste de partid, femeilor poliţist ca şi celor interlope, femeilor cu guşă ca şi celor anorexice sau grase, femeilor cu barbă ca şi celor fără casă, femeilor ieşite la pensie, bunici respectabile sau domnişoare bătrîne, aşadar, femeilor, fără de care ar fi mai puţini bărbaţi pe planetă; punct

ps: urez la mulţi ani şi transexualilor, cu toate că aici pot să o fac doar în spirit, pentru că, nelămurit sînt, ceva tot le atîrnă...

64 de ani-românia eternă

azi se împlinesc 64 de ani de cînd ruşii şi-au tras guvern în românia în persoana lui petru groza; oficial este începutul comunismului în românia; n-aş fi scris, că oricum nu prea mai interesează pe mulţi, dar un cîntecel a lui jean moscopol, despre acea perioadă, m-a făcut să-mi dau seama că prostia şi servilismul celor care ne conduc este singura constantă a politicii româneşti; excepţiile, după cum se ştie, întăresc regula:

şi una de criză de acelaşi jean moscopol:

update - poliţişti exemplari

se pare că adomniţei şi-a pierdut carnetul de şofer pe drumurile din vaslui, unde circula cu circa 155 de km la oră; poliţia a acţionat exemplar şi i-a suspendat dreptul de aconduce pe o perioadă de 90 de zile;

eh, cînd era ministru, avea şi şofer şi nici honda nu conducea cu 150 de km la oră, atunci avea şi mercedes iar poliţia, cine ştie, mai închidea radarul cînd se anunţa ministrul; ceea ce-mi este neclar în ceea ce-l priveşte pe domn ministru este în ce direcţie mergea acesta venea înspre iaşi sau se îndrepta către vaslui; se grăbea să ajungă la nevastă - chiar dacă nu mai este în luna de miere bănuiesc că încă se mai grăbeşte să ajungă la nevastă, sau poate se grăbea să ajungă la cabinetul de parlamentar de la podu iloaiei că-l aşteaptau alegătorii? şi dacă se grăbea să ajungă la nevastă, ceea ce-i de înţeles, cu tot respectul domn ministru, mă gîndesc să facem apel la vreun mogul sau la domn fenechiu, că are vînă, să-i pună dom'le la dispoziţie un elicopter ...punct

case de 7000 de dolari

am auzit o ştire care m-a cam pus pe gînduri, despre cum lucrează criza acolo unde economia funcţionează după legi clare şi distincte; în detroit, oraşul care gravitează în jurul industriei auto, o casă cu trei dormitoare şi spaţiu de locuit de aproximativ de 125 de metri pătraţi, a ajuns să coste în medie cam 7.000 de dolari; aceasta este media, pentru că sînt preţuri mult mai mici, ajungîndu-se şi la 3000-4000 de dolari; casele se află în suburbii şi sînt proaspăt renovate;

chiar dacă aceste case se află într-o zonă calamitată economic şi într-o zonă cu criminalitate mare, totuşi mi se pare ciudat ca o casă să coste mai puţin decît o maşină nouă; informaţia, pare iniţial în chicago tribune, şi este preluată şi de o serie de bloguri din america;

ideea este următoarea: cu programul rabla, plus diferenţa pentru o dacie nouă îţi iei casă în america; oricum detroitul, un oraş cu 800 de mii de locuitori, cu trei industrii auto în faliment, cu primarul arestat pentru sperjur şi cu o infracţionalitate în scădere cu 14%, situaţie comentată de către unul dintre cei cinsprezece candidaţi la primărie: "I don’t mean to be sarcastic, but there just isn’t anyone left to kill" (candidate Stanley Christmas), pare mai degrabă o destinaţie pentru masochişti, dar aşa loveşte criza în america, pînă şi pe infractori îi lasă fără job;

însă, noi cei din micuţa londră, ne-am simţi în detroit ca acasă - sărăcia, criza, infracţionalitatea, primari corupţi şi mincinoşi, fac parte din viaţă nostră de zi cu zi, e aerul pe care-l respirăm cu fiecare înghiţitură, aşa că nu ne-ar şoca prea mult lucrurile de pe acolo ; dacă hotărîm să ne mutăm pe meleaguri americăneşti, să mai ţinem cont de cum vede un american ieşirea din criză :"Everything is cyclical. Start bulldozing the houses and return the land to agriculture and nature"; aşa că decît să ne mutăm în america ne cultivăm landul aici la noi, ne luăm cîteva găini şi un purcel şi trecem prin criză ca cuţitul prin brînză; punct