sâmbătă, 23 ianuarie 2010

marea unire la podu iloaiei

se distreaza lumea, ceva de speriat! se dau artificii, se dau spectacole, cinta muzica de petrecere si...la noi nu e criza!!! la podu iloaiei, toata lumea cinta, ride si danseaza; ma gindesc ca poate s-a fi descoperit gaina cu oua de aur pe timp de criza;
ma gindesc ca seamana mai mult cu-n parastas, tot si-or pierde unii profesori locurile de munca la scoala din tirg din toamna si s-a gindit cineva sa le ureze "somerie usoara" iar preotii, ca tot au participat si ei la chermeza, le-au transmis"dumnezeu fie cu voi"; pe profesori ii inteleg de ce-au partcipat, mai capata si ei ceva moca, scutesc o masa, deci fac niste economii si apoi, pentru ca sint oameni orgoliosi, li se da cu pana pe la subtiori sa se simta si ei importanti; si-apoi cu cine poate bea si minca stafful localitatii, ca doar n-o bea cu amarastenii, trebuie sa bea cu intelectualii, pe de-o parte ii umilesc, ca, na, le arunca niste ciovirste, ajung la mila lor, pe de alta parte numai ei i-ar putea intelege si aprecia latura sensibila si abisala care iese la iveala la fiecare dintre noi atunci cind sintem la un chef; cine i-ar putea intelege pe consilierii nostri locali, acesti stilpi ai administratiei locale, sau pe preoti, stilpii bunei cuviinte si modestiei, care iti vor explica ei cum e cu cumpatarea la un pahar de vin, sau pe .... nu, ca pe domn primar il inteleg, profita si el de ceea ce i se-ntimpla; sint cele 15 minute de glorie;
dar eu nu inteleg urmatorul lucru: la sfirsitul anului trecut am primit o scrisoare de la fiscul local prin care eram somat ca trebuie sa-mi platesc impozitul, citeva sute de lei, in total familia mea plateste vreo mie juma de lei impozit, plus sau minus citeva sute; boon, eu am ales sa nu platesc, pentru ca nu sint de-acord cum sint cheltuiti banii de catre administratia locala; de la mine si pina in europeana sint vreo noua gropi, pe care sa le ocolesti cu masina si nu poti, mai afacem noi improvizatii, dar tot nu reusim sa rezolvam definitiv problema; am mai scris eu despre asta si acum sitiva ani cind vecinul meu, fostul primar, dadea cu jepul primariei prin gropile de pe strada lui, acum da cu al lui; cu banii cheltuiti pe chermeza de-aseara s-ar fi rezolvat problema gropilor de pe strada mea si domnul primar ar fi avut, aaa, stai sa vad, vreo 32-35 de cetateni multumiti de administratia locala; da' n-a fost sa fie, unirea este mai importanta, unirea intre cei putini si privilegiati; inteleg, doamnei directoare ii plac evenimentele exclusiviste, dar poate ar fi fost mai indicat sa insiste ca administratia locala sa repare gardul ce imprejmuieste terenul de sport, sa amenajeze terenul, modern, cu citeva piste de atletism, etc;
nu este vorba despre suma sau sume este vorba despre semnalul transmis platitorilor de taxe: adica daca e criza si nu sint bani in casa mea, inseamna ca e criza si nu sint bani nici in administratia locala, nici la bugetul de stat, ca daca eu nu am bani nici ei nu au bani si-atunci ecuatia e simpla; cind eu ca platitor de taxe vad spectacole, petreceri, ineficienta in actul administrativ, atunci de ce as mai plati taxe, ca sa-si moaie ei barbile gusate in sosuri scumpe? iarasi ma intorc, nu primarul este vinovat ci consiliul local, care este anemic , nu ia pozitie si le este lipsit de initiativa; sint citeva familii in stafful local, strecurate in consiliu sau prin administratie pe listele diferitelor partide, fie de stinga, fie de dreapta, incit te intrebi daca oamenii astia mai fac sex, asa de radicale sint opiniile lor politice sau poate si-au schimbat si orientarea sexuala odata cu ideologia; punct
ps:dar asta este alta discutie, cu care voi reveni cind voi avea timp si chef, poate dupa ce-mi platesc impozitele, sa finantez cu dobitocia mea cinstita urmatoarea chermeza;

luni, 11 ianuarie 2010

negustorul de timp

piesa lui matei visniec, pusa inscena de catre nationalul iesean intr-un spatiu claustrofobic, incomod, mai ales scaunele alea, care pe parcursul celor doua ore si jumatate cit esti tintuit pe ele iti rup spatele, supunindu-te unei experiente yoghinice nedorite; teatrul iesean spune ca avem de-a face cu o premiera absoluta a primei piese lungi scrisa de catre visniec in limba franceza, insa se pare ca aceasta piesa a mai fost montata de catre teatrul alexandru davila, din pitesti, in stagiunea 2008-2009; oricum nu aceste mici inexactitati ma intereseaza pe mine;
am vazut cum un text poate ridica prestatia actorilor, fortindu-le limitele, motivindu-i si obligandu-i sa se produca dincolo de limita mediocra pe care ti-o impun textele mici; pentru ca un text mare poate face ca actorii mici sa fie comparati cu actorii mari, asa cum actorii mari pot salva de la innec textele mediocre; efortul actorilor este remarcabil, mai ales cel al lui doru aftanasiu, care pe intreaga durata a reprezentatiei nu paraseste scena, efortul sau dind masura talentului, dar si a rezistentei fizice
miza acestui spectacol este textul, dupa cum recunoaste si regizorul spectacolului ovidiu lazar: "mi-am asumat acest text ca pe o atitudine personală; nu pot monta dacă nu am o gîlceavă cu textul, iar acesta este unul luxuriant." ; este un text care te scoate din titini, te obliga sa-ti intorci privirea pe dos, sa privesti catre tine si sa te intrebi "ce se-ntimpla cu viata ta?"; daca esti cinstit cu tine insuti cind iti pui aceasta intrebare vei obtine un raspuns pe masura; si fiecare dintre noi isi pune aceasta intrebare cel putin odata in viata, dar asta nu-i o regula, pentru ca sint persoane care-si fac o cariera din a-si pune aceasta intrebare, dar pentru ca nu-si pun aceasta intrebare sincer sfirsesc prin a obtine un raspuns gresit; fiecare are propriul sau raspuns la aceasta intrebare, pentru ca fiecare duce in spate propria sa istorie personala care il apasa sau il indumnezeieste; punct