vineri, 29 iulie 2011

tezaur viu - "élő emberi kincsek"

 pe siteul ministerului culturii a aparut o oferta de programe prin care sint invitati, pina pe data de 31 iulie, toti cei care se considera tezaure neingropate inca sa-si depuna dosarele pentru selectie si obtinerea titlului de "tezaur uman viu";

adica ministerul te intreaba "care te simti, ba, tezaur viu?", cu subtitrare: "úgy érzi, valóban, az élet kincs?"; adica viu viu, nu viu mort, sa fii imaterial si sa nu fi urmat o scoala vocationala; iar tu raspunzi "io!", subtitrarea "Én!"; 

cica programul asta a fost initiat de catre coreea, nu se specifica care dintre ele, pentru ca daca e cea de nord am pus-o, ion iliescu sigur intra in categoria tezaurelor vii si inca neingropate; programul vrea sa scoata in evidenta acele valori culturale "imateriale", imi place tare partea asta; 

adica se duce tiganul gogu, care cinta admirabil de lalait din acordeon si-i cere ungurului hunor, completind un formular, un titlu prin care este recunoscut ca tezaur uman viu, adica el reprezinta o valoare a natiunii romane, a comunitatii locale si cine poate sa-l contrazica; partea trista pentru gogu este aceea ca acest titlu nu este remunerat; sau se poate duce vadim tudor si-i poate cere ungurului kelemen titlul de tezaur viu si liber, nu inchis la balaceanca; punct

joi, 28 iulie 2011

festivalul berii

sa va dau un motiv sa injurati, la subsol sa vad insirate injuraturile.....si mai tare eu, pentru ca sint direct afectat de aceasta noua paranghelie;

deci, in perioada 29-31 iulie va avea loc un festival al berii in parcul cu sala de sport; cei care vor sa se antreneze la o bere sint invitati de catre organizatori la o bere si un mic...pe bani, nu moca;

doua nopti si trei zile va trebui sa-mi antifonez geamurile sau sa-mi caut o gazda; mai bine, ma gindesc, sa cer o compensatie pentru cite trebuie sa suport; astept sugestii! punct

vineri, 22 iulie 2011

asigurarea obligatorie

asigurarea obligatorie pentru casa este din start sortita esecului; in primul rind sint acoperite numai trei tipuri de riscuri - cutremur, inundatii si alunecari de teren; din start eu platesc pentru ceva care nu reprezinta un risc pentru mine: inundatii si alunecari de teren, pentru ca acolo unde locuiesc eu nu voi fi luat de catre bahlui, ar insemna sa fie potopul, iar terenul nu aluneca, asta pe studii facute de inginerii lui ceausescu, cind s-au construit blocurile comuniste; mai ramine cutremurul lui marmureanu care reprezinta un risc, ca pentru trei sferturi din tara asta; accept sa platesc pentru acest tip de risc;

daca s-a mers pe acelasi principiu ca si cel de la asigurarile de masina acesta este viciat din start, pentru ca daca in cazul masinilor conditiile de risc sint acelasi pentru fiecare conducator auto si pentru cel cu loganul si pentru cel cu suv-ul, pentru ca toti evolueaza in acelasi mediu, in ceea ce priveste asigurarile obligatorii pentru case mediul este diferit, de la proprietate la proprietate, astfel o proprietate aflata pe malul dunarii, unde exista risc de inundatii, nu prezinta aceiasi evolutie de risc ca o proprietate aflata in copou, unde nu exista risc de inundatii, dar exista risc de incendiu si de furtuni;

se prezinta ca o  taxa de solidaritate mascata, dar si o forma de profit pentru companii le de asigurari care incalca orice reguli ale economiei de piata, pentru ca ei incaseaza niste bani pentru care nu vor oferi niciodata ceva in schimb;

solutia ar fi flexibilizarea acestor polite; adica sa existe o lista mai extinsa de evntuale riscurei din care sa-ti alegi trei, iar daca vrei mai multe poti plati suplimentar, dar minim trei sa fie; astfel fiecare si-ar alege acele riscurile care il preseaza pe el ca si proprietar de imobil; in felul acesta nu te-ai mai simti inselat de catre companiile de asigurari;

cea de-a doua problema, ce subrezeste aceasta initiativa,  este ca aceasta chestiune a fost politizata inca din start; a transformat primarii in politia asigurarilor, iar acestia la rindul lor s-au transformat in agenti de asigurari, simtind aici o sursa de venit, cum este cazul vicelui la noi care trebuie sa dea si amenzi si totodata incheie si polite de asigurari ca agent, luind comisionul care i se cuvine; si-apoi cine credea ca primarii chiar vor aplica acele amenzi? in prag de alegeri sa spuna  - "ti-am adus o amenda, vezi sa ma votezi!";

ea a fost politizata si prin faptul ca este o lege cu dedicatie, pentru ca in romania sint mai multi proprietari de imobile decit de masini si cred ca un calcul simplu ne-ar arata profitul pe care l-ar fi cistigat acompaniile de asigurari de pe urma politelor, fara a oferi nimic in schimb, pentru ca riscul este preluat de catre numarul asigurarilor incheiate, care ar fi acoperit fara bataie de cap eventualele plati facute pe ici si colo in romania; riscul pentru companii exista cu adevarat doar in cazul unui cutremur devastator;

in rest, cine face afaceri cu statul se numeste om de afaceri de succes! punct


duminică, 17 iulie 2011

asa era lumea

am pornit de la o scara  veche de lemn, care mi-a nadusit copilaria atunci cind trebuia sa o car prin curte, de 4m de lunga, ce cintareste vreo 50-60 de kg....

" inainte gopodarii aveau lemne prin ograda", mi-a spus tata; "acum au gaz", am replicat eu;

si-a adus aminte ca in sat ferastrau avea numai timplarul si, cind aveai nevoie sa tai ceva, te rugai de el sa ti-l imprumute, iar acesta ti-l imprumuta, dar nu pe cel mai bun, si-l imprumuta numai cui considera el ca-i de incredere;  exista in sat numai o masina de tocat carnea si o leica de umplut cirnatii si trebuia cu citeva zile inainte de craciun sa o avornesti; bineinteles cel care avea masina de tocat se ocupa si de taiat porcii, iar o baba avea o piua de pisat saminta de cinepa, singura care se plimba de la gospodina la gospodina in ajun de craciun prin tot satul; dar toata lumea avea sapa si coasa si topor in curte, pentru ca nu era rusine mai mare sa-ti taie altul lemnele pentru iarna, numai cele fara barbat aduceau cite un mosneag schiop, cu toporul trecut pe sub o ata, sa le taie lemnele;

"asa era lumea atunci", a spus tata; si avea noima, pentru timpurile  alea;

satul functiona ca un organism, ca un intreg, exista o specializare a fiecaruia in sat, iar locuitorii satului erau obligati sa colaboreze, sa-si rezolva problemele comunicind, colaborind, satul era functional pentru ca-i constringea pe oameni sa colaboreze intre ei;

astazi oricine are prin magazie un ferastrau, poate cite o drujba, ca sa nu mai vorbesc despre fai, bormasina etc., iar gospodinele isi toaca carnea prin masini electrice, daca mai fac acest lucru; este victoria consumismului, in care individualismul este sprijinit de catre capitalism, iar independenta a devenit sinonima cu libertatea; asa este lumea acum! punct

marți, 12 iulie 2011

angajat-angajator

am vazut la alexa un text, agatat pe zidul morii, care mi-a placut teribil, dar care mi-a ridicat si o serie de intrebari;
"nici un angajat nu paraseste locul de munca fara permisiunea sefului"
sint aici trei termeni care definesc foarte bine o gindire cimentata in etica comunista de munca, altoita pe un capitalism periferic;

adica, tu esti angajat, acesta-i locul tau de munca iar eu sint seful tau, in capitalism suna astfel: tu esti angajatul meu, eu iti asigur un loc de munca, tot ce este aici este al meu si din cauza aceasta eu sint seful tau, iar daca nu-ti convine poti pleca;

numitorul comun celor doua tipuri de gindire fiind disciplina de fier, lipsa oricaror drepturi, care daca ar fi respectate ar dauna productivitatii si neputinta de a alege, pentru ca in comunism era constringerea ideologica si pentru plan si idealurile partidului munceai pinaiti statea inima inloc, iar in capitalism apare constringerea locului de munca, a datoriilor angajatului, crizei, deci constringeri de tip economic; bine nu este un secret pentru nimeni ca cei care detin capitalul si mijloacele de productie, cei care folosesc posesivul "al meu", adica patronii au inasprit conditiile de munca, acest lucru fiind vizibil si la intreprinzatorii locali, care folosesc fel de fel de tertipuri pentru a maximiza productivitatea angajatilor lor; punct

vineri, 8 iulie 2011

Deine Lakaien - The Game

declaratii de avere, test de transparenta

am cautat si eu declaratii de avere de pe la demnitarii nostri locali, adica primar, viceprimar, consilieri locali, precum si de la functionarii de frunte de prin primarie;  daca la functionari imi cam este indiferent, poate doar declaratia de interese ar fi de vazut, la demnitari aceste lucruri ma cam intereseaza, nu din curiozitate, ci din interes civic, i-as spune, sau ca sa realizez o parte din feedback-ul electoral; trec acum peste hotarirea curtii constitutionale, din 2010, mi se pare, care spune ca publicarea ei pe un site ar fi o intruziune in viata privata a demnitarului, ca si cum atunci cind acesta isi rotunjeste veniturile din banii mei n-ar fi o intruziune in viata mea privata, numai pentru faptul ca ma priveaza de multe lucruri vitale; oricum mi se parea de bun simt sa para asa ceva....

pe site-ul creat in 2007 apare urmatorul mesaj :     

dau pe la anaf, pe la cj, pe la prefectura, pe la ministerul de interne, vreau sa caut si politistii locali, nimic, atunci, intr-o strafulgerare caut pe site-ul primariei, daca nu stiati primaria podu iloaiei are asa ceva, nimic; am cautat si pe la organizatiile astea negurvernamentale care se ocupa cu asa ceva, tot nimic;

da!, daca nu stiati, primaria podu iloaiei are site....si la ce-i foloseste? este o suma de bani cheltuita de catre oficialitatile locale pentru a crea acel efect de fard, cosmetic, prin care mimeaza comunicarea, transparenta, deschiderea;

si tot este bine pentru ca mimeaza, imita comunicarea, pentru ca ceea ce astazi poate fi un simulacru, miine poate deveni o practica, asemeni acelor papagali care invata sa vorbeasca imitind sunetele scoase de stapinii lor;

acum sa nu fiu circotas, niciodata primaria din podu iloaiei, ca orice institutie din romania, nu a fost o mecca a transparentei; aici ce primeaza este lipsa de transparenta, este pozitia testoasei pe care o iau cei din institutii, in care baga capul sub carapace si-si rod unghiile la fereala de ochii alegatorilor;

cladirea unei relatii corecte cu electoratul se realizeaza in timp, iar printre ingrediente gasim si transparenta; transparenta fiind antidotul ideal pentru suspiciune, altfel domnii demnitari sa nu se astepte ca electoratul sa-i respecte, sa-i urmeze sau sa le plateasca impozitele; pentru ca la fel de bine pe acel sait ar trebui sa apara si un exercitiu bugetar; 

rationamentul suspiciunii este urmatorul, fiind barbar de simplu: daca nu-si publica declaratia de avere si interese inseamna ca sigur are ceva de ascuns, poate ca in timpul mandatului a primit  o mostenire pe care nu o poate justifica, poate ca si-a luat un ferrari din salariul modest de consilier local, fiul a devenit prosper om de afaceri cu licitatii de la primarie etc;  rationamentul suspiciunii submineaza relatia corecta dintre cetatean si autoritati; punct

ps: fac si eu interogatie in final cum se mai procedeaza pe la alte case - publicati-va dracului pe sait declaratiile de avere!