joi, 13 octombrie 2011

autonom prin romania - advertorial

daca ar fi prietenul meu, inseamna ca nu ar fi un tip pretentios, nu pretentios in sensul ca-i place prea mult confortul, actipildurile civilizatiei, ci ar fi pretentios numai in ceea ce priveste inteligenta sa si autenticitatea mea; mi-am propus de aceasta data sa-i ofer o portie de romania cit mai aproape de real si cit mai pe gustul meu;

pentru aceasta trebuie sa ma misc repede de la bucuresti pina pe transfagarasan, la balea lac, de acolo sa ma intorc si sa intru in moldova prin oituz si de-acolo sa trag o fuga pina la putna si voronet, in drum trec pe la cetatea neamtului si in final aeroport; pentru aceasta trebuie sa fiu autonom, adica sa nu depind de nimeni;

pentru a-i oferi o experienta cit mai autentic romaneasca, sa-i aduc aminte de originile sale (a, am uitat sa spun! prietenul meu este roman, de la mine, de-aici, am copilarit cu el) ma hotarasc sa inchiriez o masina de-astea, duster, ii zice; il ridic pe prieten de la aeroport din bucuresti si pornesc catre transfagarasan; 213 km imi spune gps, vreo 2,30 de minute, daca totul e k; sunam la cabana sa ne rezervam camerele, prietenul meu este obosit de zbor eu sigur voi fi obosit de condus;


in spate, nu v-am spus , am pus echipamentul pentru o tura; chiar daca e pretentios prietenului meu ii place muntele; eu ii povestesc cum am innoptat odata la caltun, cu alti prieteni, iar buna-dimineata ne-au dat doua capre negre care pasteau nepasatoare in dosul refugiului; dimineata am urcat prin strunga dracului si-am atins varful negoiu (2535m); dusterul s-a comportat bine pe transfagarasan, de-aia si-l alesesem, ajunsi sus la balea lac, cabana, ne-am cazat, si pe terasa din spate am depanat amintiri din copilarie; venisem mai mult pentru transfagarasan aici, pe care prietenul meu voia sa-l calce de mult, dar a doua zi nu am putut rata prilejul sa facem o plimbare pina pe platou, unde am facut citeva poze, si ne-am intors revigorati de aerul sanatos de munte; ne-am imbarcat in dusterul nostru si ne-am continuat calatoria;

inapoi spre brasov, am trecut muntii si ne-am trezit in moldova noastra draga; am intins masina catre tg neamt unde voiam sa innoptam prin zona; espre seara ne-am atins tinta; ne-am cazat la o pensiune de trei margarete; a doua zi am alimentat si ne-am indreptata catre putna - 2 ore de mers pe o sosea aglomerata de carute si alte vehicule lente; dar ne doream amindoi sa vedem aceasta ctitorie a lui stefan cel mare pentru a intelege spiritului moldovei, unde credinta este mai importanta decit prosperitatea; la intoarcere ne-am abatut si pe la voronet, seara cazindu-ne la aceeasi pensiune urmind ca doua zi sa vizitam agapia si sa ne apropiem de locurile copilariei noastre, prietenul meu rezervindu-si cea de-a patra zi pentru vizite la rude; 

eu nu am stat degeaba, numai ca aveam o problema am sunat la firma, de asta, cum ii spune, rent a car, si am mai prelungit contractul pentru inca o zi la masina; pentru ca o vacanta romaneasca nu se poate fara o masa copioasa in stil romanesc, pentru ultima zi i-am pregatit prietenului meu o masa la iarba verde; cunosc eu cioban destoinic, care imi este si oleaca de prieten, si l-am rugat sa-mi pregateasca o oaie la cazan, cum stie el cu un sos de maninci piinea cu tot cu coaja; l-am luat pe prietenul meu si.....

a doua zi am lasat masina la firma de inchirieri, undeva in iasi; punct

ps: pentru superblog 2011;

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

atitudinea naște altitudinea.......



nu răspund pentru comentarii!