vineri, 14 octombrie 2011

timpul calculatoarelor inteligente - advertorial

nu stiu de ce dar se intimpla un lucru tare interesant atunci cind te deplasezi in timp in interes de serviciu, chiar si cind deplasarile se fac intr-un mod traditional, ti se face sete; poatre o fi de vina aceasta recompunere moleculara, din anul 2011 in anul......

"scuzati-ma, in ce an sintem?", dar nu-mi raspunde doamna aceasta amabila; 

aaa, uite o incapere in care oamenii stau la mese; seamana cu ceva cunoscut; am sa intru putin, inainte sa caut reprezentanta noastra oktal; deci, ce spuneam...asa, poate o fi de vina recompunerea aceasta moleculara, pentru ca dupa cum stiti...sper ca ma asculta cineva, acolo, acasa....dupa cum stiti aproximativ 72% sintem compusi din apa si poate ca atunci cind sintem recompusi se pierd citeva sutimi din cantitatea de apa; vad o masa libera; ma asez acum; uau! s-a luminat tablia; ma gindesc ca trebuie sa pornesc ceva si dintr-odata din tablie tisneste o holograma, o fetiscana bruneta, care imi zimbeste si imi spune ceva despre dezhidratarea mea, cit la suta, parca imi citeste gindurile si imi spune ca acesta este un bar de apa...nefericit viitor...apa cu menta, cu zmeura, apa de izvor de munte, apa cu saruri, apa...gindesc doar un pahar de apa...instantaneu imi apare un pahar cu apa si holograma dispare; incolora, inodora, doar rece si hidratanta;

se apropie de mine o roscata...mie imi plac roscatele....se aseaza linga mine... are o imagine perfecta, ca si cum ar fi scoasa din mintea mea; imi vine sa o string de mina; atingerea ei este rece, impersonala, si-mi dau seama...e o holograma, dar care ma atinge "eu voi fi ghidul dumneavoastra; va voi ajuta sa gasiti oktal"; holograma ma ia de brat si ma conduce pe strazi, descriind cu cuvinte exacte viitorul in care ma aflu;

oktal, aici este viitorul, asa lumina reclama;

ma lasa la usa; usile nu se deschid ci trec prin ele si aici sint proiectii virtuale am spune noi, dar e doar realitatea care s-a virtualizat; este un magazin virtual dar in care poti pasi in mod fizic, real, printre exponante; ma intimpina o vinzatoare;

ma gindesc calculatoare, calculatoare si dintr-o data tot magazinul prinde viata, iar eu ma trezesc in fata unui raft cu niste foite subtiri, in diferite culori; ating o chestie din asta si se aprinde, apoi rulez imaginile pe ea doar cu o simpla atingere, intreb ce-i asta, mi se spune ca asta-i calculatorul si ca-i dintr-un material numit grafen...auziti grafen; apoi se intimpla un lucru fantastic ceea ce gindesc eu apare pe ecranul acela subtire cit o foita subtire de aluminiu; apar imagini din secolul meu, din timpul meu, cu mine in fata laptopului meu, din secolul cind tehnologia era abia la inceput; punct

ps: pentru superblog 2011

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

atitudinea naște altitudinea.......



nu răspund pentru comentarii!