pamintul pe care traiesc - advertorial

sa-mi amintesc de mincarea din copilarie - prima gura de lapte nu de la mama, ci de la vaca noastra din curte, era o vaca, daca-mi aduc aminte galbena cu alb, ba nu uite ca gresesc, aia a fost urmatoarea, era una de culoarea cafelei cu lapte, mica si sfrijita, dar productiva "buna de lapte", obisnuia mama sa spuna...si facea si vitei frumosi; era o vaca vrednica; avea un lapte gras, care dupa ce-l fierbeai straluceau petalele de grasime si prindea o spuma groasa si catifelata, care numai ea singura imi facea inima sa salte de bucurie; 

eu, fiind cel mai mic, eram cel care mi se cuvenea ceaunul sa-l rad; pentru cei care au trait la tara stiu ce inseamna acest lucru, iar cei care traiti la oras nu stiu ce-ati pierdut; erau zile in care, avind ca baza acelasi delicios lapte de la vacuta din curte, imi preparam atunci cind ma intorceam de la scoala o reteta destul de gretoasa dar care mie imi placea destul demult; lapte fiert si fierbinte, coaja de la mamaliga de pe ceaun, piine neagra si zahar, doua sau trei linguri mari; mai tirziu mi-am dat seama ca aceea era prajitura  de care ma priva regimul; dar cam atit cu amintirile... 

trebuie sa recunoscut ca nu sint un client fervent al supermarketurilor, in afara de produsele pentru igiena , zahar si ulei vrac, nu prea le vad rostul; ciuperci cumpar de la producator, pui de la abatorul local, tot de la producator, dar rar, pentru ca de cele mai multe ori prefer, pentru o ciorba buna, gaina de curte, pentru ca "gaina batrina face zeama buna"; fac parte din acea jumatatea  a populatiei care traieste din ce produce, adica am dezvoltat o economie de rezistenta si din cauza aceasta banuiesc ca nu sint prea iubit de catre supermarketisti; 

dar nu sint eu vinovat ca nu am fost inclus intr-o forma sau alta in circuitul lor; nu sint eu vinovat ca dintr-o eroare de calcul, prefer sa-i spun, supermarketurile au dat cu piciorul la un circuit economic care a exclus 50% din populatie, preferind sa-l distruga decit sa-l incurajeze sa se dezvolta si sa le aduca profit atit lor cit si micilor producatori; nu sint eu vinovat ca au dat cu piciorul la alimentele sanatoase din curtea tarnului, ca au ignorat acele retete traditionale, ca au trecut cu vederea mincarea cu personalitatea preparata in bucataria de la tara; si nu sint eu vinovat ca in loc sa se gaseasca pe rafturile din supermarhet mierea mea sanatoasa, care are un buchet specific florilor noastre, gasesc in rafturi miere din china, iar eu sint nevoit sa o vind in germania, vrac, la preturi mult mai mici;

de-aceea consider ca ceea ce face real reprezinta in primul rind un demers economic pe termen lung, pentru ca in felul acesta sprijina producatorii locali sa se dezvolte, sa prospere, prosperitate, care intr-un fel sau altul sa va regasi intr-o cota si in profitul celor de la real; nimic nu este mai sanatos decit sa ai grija de cei care traiesc pe pamintul pe care tu calci; 

special pentru real ca sa inteleaga ca fac un lucru bun, nu pentru puncte ca si asa sunt varza:

imi aduc aminte ca imi doream intr-un an, vara, sa maninc o sunca  adevarata de porc, pe care sa o agat pe un bat si sa fac frigarui la focul din padure unde ma aflam cu stupii; mergea cu o tuica de cazan; am cautat si n-am gasit ceea ce cautam, am luat ceva ce se numea ceafa de porc; seara la foc am infipt intr-o creanga de alun citeva bucatele de ceafa, care mai intii s-au desfacut, s-au facut ca un carton muiat in apa, apoi s-au strins si s-au transformat in ceva gumant, care mirosea a ciorapi transpirati; probabil de la e-uri; 

si atunci mi-am amintit ca in mai desfunda maica-mea borcanul cu jumari de la craciun; erau acolo topite fel de fel de bucati din porc era ca o cutie cu surprize, pentru  ca seara nu stiai ce-ti nimereste in farfurie, ce bucata gustoasa, alaturi de o mamaliguta calda, doua ochiuri ochioase de gaina de casa, si un pumn de brinza de la oile tate, aceste bunataturi as vrea sa le gaseasca clientii in rafturile real - chiupul cu tochitura de la craciun, putina cu brinza taraneasca, oul de tara, vinul rosu, capsunica care-ti imblinzeste ochiul incrincenat de peste zi si, linga toate astea, zimbetulu taranului, tihna lui; punct

ps: pentru superblog 2011