marți, 31 decembrie 2013

semne bune anul are....

...cu impozite și taxe pentru anul care vine; trebuie precizat că impozitele și taxele au rămas la nivelul anului trecut, ceea ce ne bucură foarte tare că oricum veniturile au scăzut la nivelul anului 2010 și, dacă, adăugăm și coeficientul de inflație, minus 25% he,he, unde ne sunt veniturile!;

 ne bucură că au rămas taxele ca și anul trecut, că oricum nu avem cu ce le plăti; și de ce să le plătești dacă nu ai transparență din partea administrației în cheltuirea banului public, adică taxe și impozite; chiar dacă anul acesta am fost mai atent la deciziile locale, pe acte, tot mă încearcă un sentiment de neîncredere în administrația locală, în sensul că desele hotărâri locale de rectificare a bugetului local, nu fac decât să inducă ideea că cei care ne conduc actualmente nu știu ce să facă, nu au un plan, sunt lipsiți de viziune administrativă și nu au o ideea de ceea ce înseamnă dezvoltare durabilă a unei comunități, pentru că permanent trebuie să nu uităm că avem de-a face cu oameni care trăiesc împreună, iar rostul administrației este acela de a le face viața mai bună, iar taxele și impozitele pentru asta se colectează; 

viața mea nu s-a îmbunătățit în ultimul an, în ceea ce privește spațiul public, infrastructura, transparența decizională, etc; punct


















miercuri, 25 decembrie 2013

pretul cainilor fara stapani

din cauza unui provizorat ce domina deciziile administrației locale (am în vedere că nu se prea știe când este ședința consililului local, se schimbă data așa cum schimbăm ciorapii și nu este vorba de igienă), am ratat ședința consiliului local de joia trecută;

ordinea de zi a cuprins următoarele: proiect de hotărâre privind modificarea bugetului local, proiect de hotărâre privind taxele și impozitele locale, proiect de hotărâre privind acordarea unui sprijin de 1.000 lei bisericii catolice, proiect de hotărâre privind achiziționarea unui soft pentru primărie (2.100 lei valoare), proiect de hotărâre privind încheierea unui contract de prestări servicii (problema câinilor fără stăpân), un plan de acțiune local privind lupta împotriva poluării cu nitrați și locurile de casă din holm, reglementarea situației lor juridică; președinte de ședință a fost „fostul”, indezirabilul petrică baciu;

cele mai dezbatute probleme au fost o singură problemă (hâc!), cea a câinilor fără stăpân, sfinții noștri maidanezi; chestiunea este în felul următor, în cuvinte puține, baciu nu înțelege o problemă de legalitate (și mai sunt în consiliul local oameni care nu pricep această chestiune simplă), iar administrația nu reușește să-și impună punctul de vedere; așa ca un amănunt amuzant în acest referat al administrației, aceasta recunoaște, implicit, în introducere, că nu a fost interesată de problema câinilor fără stăpân, că este ineficientă și că problema a scăpat de sub control; îmi place acest gen de sinceritate;



într-adevăr ridică câteva semne de întrebare propunerea administrației; în primul rând numărul câinilor prezenți în stradă, 170 de exemplare - care este algoritmul prin care s-a ajuns la acest număr? au fost numărați unul câte unul, s-au utilizat niște statistici mai vechi ale veterinarului local, etc? documentul anexat, formula prin care s-a ajuns la acest număr.... de ce? pentru că fiecare exemplar în plus sau în minus costă, înseamnă bani în plus sau în minus; 



problema banilor - se spune că aceste costuri, estimative, dar care devin definitive în urma hotărârii consiliului local, sunt costuri medii raportate la celelalte costuri propuse de către primăriile din țară, adică s-a ales calea de mijloc; bănuiesc, ca și mijloc de informare s-a folosit goagălul (nu s-au trimis adrese către primăriile amintite și s-au primit scrisori oficiale de răspuns), deci prețul reprezintă o simplă apreciere, care nu este fundamentat economic; 62 de lei (cu tot cu tva) pentru prinderea unei javre mi se pare cam mult, ca să nu mai vorbesc de prețul pentru sterilizarea unui exemplar; dau mai jos un tabel cu prețurile practicate de primăria craiova, din această toamnă;
prețuri primăria craiova, par example
în bucurești pachetul costă 219 lei per câine, craiova 155 (are și microcipare, cu tot cu tva), podu iloaiei 354,68 cu tot cu tva, iese pentru cei 170 de câini 60 288 de lei, cu tot cu tva; ceea ce vreau să argumentez este faptul că acest document, cel puțin poate fi suspectat de inconsistenți logică, ca să nu spun altceva;

în opinia mea consiliul local pe lucrurile astea trebuia să se concentreze, să îmbunătățească propunerea primarului sau s-o refuze  pe considerent că nu este suficient argumentată; bine, lucrul ăsta ar fi trebuit să fie făcut în comisia de specialitate, ai căror membri sunt unanimi în prima fază și se desolidarizează de votul dat în cea de-a doua fază, mai ales când ex-șeful tău este șef de ședință; apare o neconcordanță între ceea ce se discută în ședințe pe comisii (dacă se întrunesc) și plenul consiliului, lucru pe care l-am sesizat și data trecută;

trecând la votul în plen s-au adoptat numai 10.000 lei pentru această acțiune, ceea ce reprezintă o înfrângere politică a actualului primar; după cum s-a văzut lucrurile s-au pus în mișcare și vreo 60 după unii, 20 după alții de sfinți lătrători au fost strânși de pe stradă; sperăm ca acțiunea să continue, iar d-l baciu să-și muște coada de ciudă, pentru că se pare că dânsului îi plac câiinii fără stăpân; poate ar trebui să caute o altă ogradă în care să latre; punct

anexez și procesul verbal al ședinței precedente





ps: prețul capturării unui câine  este mai mare decât alocația unui copil și reprezintă 10% dintr-o pensie minimă și 20% (aprox) din venitul minim garantat;

la 25 de ani

la 25 de ani de la revoluție avem prea multe regrete, încă nu știm să administrăm acest cuvânt „libertate!”; punct




sâmbătă, 21 decembrie 2013

24 de ani

democrația este regimul politic cel mai slab, cel mai fragil; este un regim politic al extremelor, fiind punctul unde se întâlnesc extrema dreaptă și extrema stângă, pentru a da media, din acestă cauză acest punct poate oscila într-o extremă sau alta, dacă nu este ținut într-o marjă de toleranță, numită populism; iar populismul este controlat de către votul popular; ceea ce întărește democrația este cetățeanul; fără un cetățean activ, bățos, intolerant cu populismul, ipocrizia și prostia politicienilor, democrația oscilează în jurul punctului, ca un pendul spre o formă de extremism; 

singurii care au înțeles lucrul ăsta și, anume, fragilitatea regimului politic democratic au fost cetățenii americani; de la fondarea americii cetățenii se află în război cu politicienii, aceștia nu sunt iubiți, nu sunt lăsați să zburde pe câmpiile americii nesupraveghiați, pentru că și la ei, ca și la noi, marea majoritate a politicienilor sunt imbecili, ipocriți, avari, dornici de îmbogățire pe spinarea poporului, iresponsabili, din această cauză politicianul pentru americanul de rând este inamicul din interior, pe care trebuie, este obligat să-l sancționeze oride câte ori este nevoie; „politica este starea de război pe timp de pace”, zicea unul, dar atunci când politicianul este responsabil, demn, inteligent, cetățeanul american știe să-l respecte, fără a-l pierde din ochi;

noi, în cei 24 de ani de democrație, am lăsat clasa politică nesupravegheată crezând că ea se va naște responsabilă din sângele revoluției; din păcate clasa politică și-a spălat sângele de pe mâini, și-a pus costumul lăcomiei și a întors spatele cetățeanului; politicianul român are fălcile și stomacul unei hiene, ferocitatea unui bursuc, șiretenia unui vulpoi, ochi de leu, atacă în haită ca câinele dingo, iar atunci când este încolțit de justiție alerga cu iuțeala unei antilope; punct

duminică, 8 decembrie 2013

madiba

este numele dat de tribul lui mandela; rolihlahla, un alt nume, „cel care aduce necazuri”, aproximativ; khulu, un alt nume de clan, care înseamnă mare; dalibhunga, nume în xhosa înseamnă „cel care inițiază dialogul” sau  modern, am spune noi, spiker al consiliului, care dă cuvântul, etc; da, și mai este tata, care în limba tribului din care provine el în seamnă, surprinzător, tată, figură paternă; prea puține nume pentru a surprinde o personalitate atât de mare, pentru că, spre deosebire de europeni, numele în africa vorbește despre caracterul celui care îl poartă;

MADIBA

alături de gandhi și luther king a marcat secolul în care a trăit; a fost mare cât un secol; impresionant la el nu sunt, aparent, cei 27 de ani detenție și nici angajamentul său pentru libertate și lupta împotriva discriminărilor de orice fel, ci faptul că a avut puterea să-și depășească furia tinereții, când a fondat aripa militară a frontului de eliberare african, și angajamentul său pe lungul drum al non violenței, faptul că a avut puterea să-i strângă mâna dușmanului de-o viață, care i-a răpit cei mai frumoși ani, încarcerându-l: „lucrează împreună cu dușmanul tău și acesta îți va deveni partener”, spunea; 

transformarea sa dintr-o persoană care credea că violența este singura rezolvare a problemei negrilor, în una care celebrează viața, non-violența, ambasador al păcii, un om al timpului său, este un lucru remarcabil, îndeosebi dacă ținem seama de faptul că acest lucru s-a întâmplat în lungii ani de detenție, ca și cum ar fi înțeles că transformarea sa într-un om mai bun se datorează dușmanului său  pentru că a înțeles că pe termen lung violența nu este o soluție, ci, din contra, un generator de probleme: „nimeni nu se naște urând alte persoane pentru culoare pielii lor sau pentru religia lor; oamenii trebuie să învețe să urască, iar dacă pot învăța ura, pot învăța și iubirea, care este un sentiment mai apropiat de inima omului”; a fost un amabasador al toleranței; discriminarea nu are culoare, rasismul nu are etnie - și albi și negri și creștini și musulmani, cu toții pot fi la fel de rasiști, iredentiști, nu numai majoritarii discriminează, ci și minoritarii, diferența e că majoritarii au puterea, dar singurul lucru care-i poate apropia este parteneriatul, să lucreze unul cu celălalt; 

a fost unul dintre liderii morali și politici care a avut simțul istoriei: „ceea ce contează în viață este nu doar că am trăit; felul în care am afectat viețile celorlalți este ceea ce va hotărâ importanța vieții pe care am trăit-o”, parcă vrând să ne demonstreze că intelegența de fi bun și tolerant reprezintă cea mai importantă formă de inteligență, singura care contează; punct

ps: prin gandhi, luthet king jr și mandela a luat sfârșit ideologia imperiilor, din păcate comunismul nu a „beneficiat” de oponenți pe măsură, iar cei care au fost „eroii” morali ai epocii comuniste au fost reduși la tăcere de zgomotul de fond al globalizării și neo-capitalismului;


marți, 26 noiembrie 2013

propaganda locală

propaganda nu are nici o legătură cu adevărul, ea este doar arma cea mai la îndemână și eficientă  în lupta politică; propaganda imită adevărul, dar ea nu prezintă decît adevărul partidului; bătrânii propagandiști din psd știu că propaganda lucrează cu clișee și cu mesaje șocante; „ sărbătorile de iarnă vin cu scumpiri”, este un clișeu de presă, des uzitat și în limbajul comun și este șocant pentru că fiind vorba de sărbători oamenii ar trebui să se bucure, dar nu se bucură pentru că vin scumpirile;




propaganda lucrează cu opacizarea realității; s-a operat o selecție, s-a evitat în mesaj să se menționeze faptul că s-a votat pentru organizarea unei licitații, pentru a se intra în legalitate, iar prețul expus în mesaj reprezintă un preț mediu la care operau societățile în domeniu la nivelul anului 2012, iar acest preț ar putea scădea în urma licitației, la fel de bine cum ar putea crește, dacă nu se prezintă nimeni la licitație; dar această selecție se integrează în cadrul ideologic al pesedeului local; 


prin opacizare evenimentul selectat este transformat într-un exemplu; se creează un vid în jurul evenimetului în felul acesta evenimentul devine o etichetă, o marcă a celui vizat; ilustrare - s-a selectat evenimentul, (posibila) creșterea prețului, acesta devine o marcă a proastei administrații, pentru aceasta se argumentează cu problemele locale „în loc de” - iluminatul din spatele blocurilor, câinii fără stăpân, etc, „în loc de” având rolul de a separa ceea ce este rău, „scumpirea” de ceea ce este bun „iluminatul„, adică pesedeul;

minciuna, reprezintă un instrument grosolan al propagandei, mistificarea adevărului fiind atent regizată; în acest caz „prețul va intra în vigoare începând cu 1.01.2014”, reprezentând o mistificare a adevărului, deoarece dacă acest preț va fi cel final, el va fi posibil undeva prin luna martie, după licitație;

acopul propagandei este acela de câștiga adepți în sprijinul unei idei, a unui partid, chiar a unei persoane; până la urmă adevărul ideologic, al propagandei, este mult mai puternic, decât adevărul logic sau adevărul faptelor; punct 

duminică, 24 noiembrie 2013

o ședință fără zvâc

mi s-a întâmplat joi seară, 21/11/2013, să ajung la ședința de consiliu local; mă simțeam confuz și simțeam nevoia să ies din casă; când te simți rău, confuz și simți nevoia să ieși din casă, unde mergi? la ședința de consiliu local, să te înviorezi, să te luminezi, că acolo sunt aleșii noștri, care asemeni unor faruri călăuzitoare muncesc pentru binele comunității (e drept că unii luminează cu puterea unei flăcări de brichetă, care se stinge la curentul făcut de ușa deschisă, dar, la fel de drept este că, cu o brichetă poți da foc unei păduri de uscături); lume multă, nu prea, consilierii prezenți toți, nu l-am văzut pe fostul primar baciu, președinte de ședință neamul d-lui baciu, consilier și el, baciu florin (este o practică obișnuită în politica noastră ca cei care se nemuresc să facă politică împreună, pentru că în cine să ai încredere dacă nu în veri, nepoți, cumătri, fini);

o atmosferă „politică”, adică toată lumea are câte un interes ascuns, cel puțin acest lucru l-am dedus din afirmațiile opoziției, care în concluzie și ea are un interes ascuns, să schimbe actuala administrație cu una mai tânără și performantă: d-l cojocaru, d-l popovici, d-l baciu și restul; 

de-o parte a mesei stăteau tinerii, oarecum apropiați de actuala administrație, chiar dacă sunt din partide diferite, sunt prieteni între ei, cumătri, prieteni de-o bere și din centru, plictisiți și indiferenți, comentau între ei ironic ce spunea partea cealaltă de masă, „înțelepții”, bătrânii consiliului, suspicioși ca niște cumătre puse pe harță; conciliul local al nostru este ca o geografie a puterii - a foștilor și a potențialilor, din care lipsesc actualii; în capul mesei trona președintele de ședință, iar la stânga sa d-l primar, care, parcă, prea grăbit pentru așa democrație puerilă;


ce am înțeles eu din această ședință (am să încerc să redau fidel ce mi-am notat în agendă): prezintă baciu invitații și se anunță că este ședință ordinară, se votează ordinea de zi;

 pct 1 rectificare buget, retragere 175 lei de la profesori; 

pct 2: 1.000 de lei ajutor financiar pentru un copil, proteză auditivă, secretara duioasă „să audă și el colindele de crăciun”, unanimitate;

 pct. 3:  5. 000 lei pentru parohiile din localitate, pentru fiecare câte 1.000 lei, fără parohia sf. nicolae, care a primit anterior 5. 000 lei, să se depună documente justificative, parohiile sunt sărace, d-l cojocaru „gest creștinesc”, unanimitate; 

pct 4: salubrizare, prblm gunoiului se reaprinde,  cojocaru, popovici vor predemet, se vorbește de prețul mic practicat de către predemet, ipate amintește că problema aceasta apare pentru că nu se încasează banii, opoziția (cojocaru) acuză de jocuri ascunse, zero nervos, se acuză că se vrea mărirea prețului și aducerea salubrisului în zonă, care este firma de casă a pesedeului, se votează pentru organizarea licitației (caietul de sarcini?!) la un preț mediu 18,55 +tva pe gospodărie (vz doc)


prețul este unul mediu, la nivelul anului 2012, el putând să scadă în urma licitației, pentriu că, logic, cel care vrea să câștige trebuie să ofere un preț mai mic, sub cel propus, dar nu mai mare, iar dacă este un singur participant, pe de altă parte, adcesta poate oferi prețul propus de către primărie și în felul acesta asistăm la o mărire de preț, dar și la o licitație trucată (posibil), 11 voturi pentr, 4 împotrivă, din cauza prețului (psd) - am să încerc să revin cu un post separat;

pct 5: scobâlțeni, intrarea în legalitate, case construite, 1 ha, fețe plictisite;

pct 6: oborul, schimbarea regimului juridic, trecerea din domeniul public în cel privat, referat întocmit de către viceprimar, memoriu tehnic pfa ștefaniu cătălin, nu poate fi justificat dreptul de proprietate, toată lumea de acord, primarul fericit, ce se-ntâmplă? oare se pregătește vânzarea iarmarocului?!

pct 7: arsacis, mici săgeți pdl-psd, unanimitate; pct 8 tot ceva de arsacis ?

pct 9: cofinanțare, 30. 000 euro (1% din valoarea proiectului), prezentat referat președinte comisie economică uua (d-l căpățână!), extinderea rețelei cu apă-canal - budăi, scobâlțeni, podu iloaiei, ipate vorbește despre problema alimentării cu apă holm, primarul dă asigurări că va rezolva problema;

pct 10: iluminat, lămpi, din nou, referat întocmit adumitroaiei, prezintă căpățână; se cer 12. 000 lei pentru înlocuit lămpi parc sala de sport, parc central, zona obor, spre vulcanizarea lui baciu, modernizare, zilele trecute am văzut firma de casă a pedeleului, luxten, descărcând lămpi la primărie; se propune de către președintele căpățână suplimentarea acestei sume cu 5. 000 de lei pentru a se ilumina intersecțiile, cred că este vorba de o înțelegere pentru mărirea sumei;

cele mai dese luări de cuvânt - ipate, întreabă ce se-ntâmplă cu canișa și dacă primarul urmărește să rezolve problema câinilor comunitari, propune să se facă plombări în regie proprie a străzilor; 

ședința a durat 1,13 minute; asta am scris în agendă la cald!

ce am realizat la sfârșitul ședinței că există două tabere politice, în mare parte orientate pe criterii de vârstă și că, din păcate, acest consiliu local, per ansamblu, este cel mai slab consiliu pe care l-a avut podu iloaie din 1990 până astăzi; nu există o luptă politică pe problemele cetățeanului, ci avem de-a face cu o luptă a orgolioșilor, o luptă de orgolii, care nu are nimic de-a face cu interesele cetățeanului; punct

ps: sper să mai fiu primit pe acolo; 

mai jos redau procesul verbal al ședinței consiliului local din 24/10/2013:








joi, 21 noiembrie 2013

marea asfaltare

a început marea asfaltare pe henci; acum, în prealabil, se pregătește patul pentru covorul asfaltic, adică se astupă gropile cu zgură, iar mașinile și căruțele care trec vor tasa această zgură (se face economie de bani), ulterior urmând ca  numai să se toarne asfaltul, ușor peste acest pat pregătit în prealabil; am înțeles că urmează să se toarne un asfalt special care se întărește numai pe timp de iarnă, este alb, ușor pufos, dar cu cât gerul este mai mare el devine beton, se numește „asfaltul de iarnă”, o minune!
PREGĂTIREA PATULUI ASFALTIC
soluția aleasă de către edilii locali  este deosebit de curajoasă, chiar dacă această metodă nu este nouă; este curajoasă pentru că nimeni, recent, nu a mai apelat la această metodă, ea fiind o metodă ieftină, durabilă și care nu dă greș decât pe perioada de vară, de unde și faptul că este criticată de către unii cârcotași;  


pe acestă cale țin să felicit autoritățile locale pentru curajul avut și spiritul de inițiativă; punct

luni, 18 noiembrie 2013

prapadul, o cronicuță tarzie

cred că teatrul național ieșean s-a specializat în piese de teatru adaptabile spațiilor mici de care dispune (sala teofil vâlcu, cubul , uzina) și care se vrea să și șocheze sau, dacă textul nu este șocant, atunci regizorul îl îmbracă în haina modernității, unde, neapărat, se trage cu pistolul, cu mitraliera (a se vedea macbeth-ul ieșean, unde se trăgea cu Kalașnicovul), se pune de un viol sau de un incest și, în eventualitatea în care nu sunt posibile toate astea, atunci se dezbracă cineva în „pizda goală”, preiau limbajul din piesă, și tot se găsește ceva să șocheze; 


piesa lui attila bartoș, reprezintă o incursiune în universul obsesiv al unui celebru artist fotograf, care a devenit cunoscut tocmai datorită nudurilor sale; o scriitură curată, cursivă, cel puțin în traducere, pe alocuri însoțită de un umor fin, subtil, autorul fiind el însuși un cunoscut fotograf așa că, găsim în piesă litografiate propriile sale obsesii și orgolii; de fapt, dincolo de obsesiile sale și orgoliul pe care îl are orice mare artist, se întrezărește iluzia nemuririi, acest joc  cu timpul pe care îl joacă fiecare artist, care vede în opera sa un mijloc de a învinge propria sa moarte, finitudinea ființei sale extraordinare; fotografia ca iluzie a nemuririi, tânărul model ca iluzie a tinereții și speranței, căsătoria ca iluzie a familiei; fotograful este cel care prin obiectivul aparatului vrea totul, dar nu opține decât un clișeu;




dacă mi-a atras ceva atenția la acesta piesă a fost suferința trufașă a „d-lui artist” (tot din piesă) - teodor corban, care preferă să moară în loc să ceară ajutorul; apoi, ca să trec la lucruri prozaice, a fost jocul exact, dar fad, făcut de către nevasta artistului (catinca tudose), care nu s-a remarcat decât prin „prezența absenței” d-sale;

în sală deosebit de cald, la un moment dat, am fost nevoit să mai înlătur câteva textile de pe mine, poate pentru a încălzi sânii tineri ai modelului sau poate pentru a transpira veridic d-l artist; regizorul a a bordat piesa sub forma unor secvențe care se succed asemeni unor fotografii dintr-un album, într-o ordine nu neapărat cronologică, cât simbolică;

o piesă agreabilă, scurtă, care din păcate, dincolo de spectacularul ei, te încarcă negativ, pentru că, în fond, este o ședință fotografică a morții și suferinței; punct


joi, 31 octombrie 2013

globe-trotter de podu iloaiei

sfârșitul săptămânii trecute a fost marcat de dispariția unui onorabil consilier local, lucru semnalat chiar de către familia dumnealui la poliție și în presa locală, știre preluată și de către presa centrală; sâmbătă după-amiază lucrurile intraseră pe făgașul normal după o acțiune reușită a poliției române din podu iloaiei, care a acționat preventiv, adică înainte de 48 de ore, prevenind astfel un caz de dispariție, care putea fi dramatic; slavă domnului că nu s-a-ntâmplat nimic!și domnul primar poate răsufla ușurat pentru reușita acțiunii preventive a poliției orășenești, pentru că ar fi fost nevoit să facă deal-uri cu celălalt membru al opoziției uneperiste, d-l cătărău, dacă nu mă înșel; și totodată, această acțiune de tip preventiv a poliției orășenești din podu iloaiei ne arată perfecta colaborare dintre instituțiile locale ale statului, adică primar-șef poliție;

există mai multe variante ale aceleiași povești, voi prezenta doar trei: 

nemulțumit fiind de activitatea din consiliul local, obligat să fie atât în opoziție cât și la putere (a situație schizofrenic de profitabilă), acesta a apucat drumul iașului, pentru o reuniune de urgență cu șeful local de partid, dar a constatat că partidul nu mai există la iași, doar un birouaș pe la psd, în hol, și la 1 noaptea a hotărât, în semn de protest, să ia drumul pe jos al bucureștiului pentru a-i cere cont șefului cel mare, generalul oprescu, el fiind un autentic uneperist, ca toți uneperiștii de altfel;  se pare că protestul a eșuat, n-a găsit un gard suficient de trainic de care să se lege și nici lacăt;

o altă variantă a poveștii este că fiind un împătimit de plaiurile mioritice s-a hotărât, brusc, la îndemnul unor prietenași bruneți,  să-și astâmpere dorul de patrie;  a fost urcat în porbagajul mașinii, care este un spațiu meditativ-transcedental și din când în când prietenașii opreau mașina și-i dădeau noi motive de meditație; au vrut neapărat să ajungă la bucurești pentru a-i prezenta fauna subacvatica a lacului morii; acest obiectiv nu a fost atins, din lipsă de timp; 

eram să închei cu aceste două povești, dar acum două zile mi-a ajuns un zvon la ureche, care chiar merită povestit: se spune că acest tânăr consilier local s-ar fi dus la bucurești să ceară sprijinul dependenților anonimi, un grup de sprijin pentru cei cu probleme de dependență, pentru a înființa un astfel de cerc la podu iloaiei; era proiectul său ascuns, în sprijinul celor care au ajuns dependenți de păcănele și ruletă și pocher; în sprijinul proiectului său, el a și donat vreun miliard jumate de lei, ceea ce spune mult despre firea lui generoasă; era ros pe dinăuntru de această problemă; cât de curând se pare că un astfel de grup va lua ființă la podu iloaiei și, pot să afirm și eu, este mare nevoie de dânsul; locația unde se vor ține ședințele este deocamdată secretă, dar cei care vor și au nevoie de sprijin să apeleze la consilierul în cauză; un astfel de om generos și cerebral merită să ne fie și primar; eu l-aș și sprijini, dacă, pentru moment, pentru a-și dovedi până la capăt buna cuviință s-ar retrage din funcție și să-și dedice tot timpul însănătoșirii morale a comunității; de fapt nici nu-l merită ceilalți consilieri, cei bătrâni și nesimțitori la problemele comunității, cei tineri și roși de ambiții ascunse, nu-l merităm nici noi, cei care nu l-au votat pentru funcția de consilier; o mare pierdere pentru comunitate, un câștig pentru asociația dependenților anonimi; punct 

duminică, 27 octombrie 2013

filit/bookfest

am văzut azi un articol în ziarul de iași în care era rezumat o întâlnire filit între sandie jones (anglia), florina iliș (românia) și nichita danilov (iași), o întâlnire la care am participat și eu în rândul spectatorilor; mi se pare că presa din iași se poartă oarecum neprofesionist față de acest festival, asemeni unei mame care se poartă cu fiul ei cu atenție - vede că este bețiv, curvar, nu are servici, dar vorbește despre dânsul cu tandrețe, căutându-i punctele tari, spunând vecinilor, care nu-l cunosc, ce deștept și bun este el, iar pe vecinele care-l cunosc le ceartă, numindu-le țațe; ața-i și cu acest festival cu care presa locală se poartă cu mănuși, existând, pe de altă parte, și strânse legături între directorul festivalului și principalul ziar local;

dacă n-aș fi fost la acestă întâlnire aș spune că evenimentul a fost superb, dar că i-a lipsit cu desăvârșire strălucirea și rigoarea nemțească de care s-a tot făcut caz la acest festival; în primul rând întâlnirea a început cu o întârziere de 22 de minute, apoi a continuat cu a lectură din opera celor trei autori: sandie jones - proscrisul, folrina iliș - vieți paralel, un roman/dosar despre eminescu, care încearcă să deconstruiască legendele ce înconjoară personajul eminescu, o scriitură interesantă și vie și, în final, nichita danilov - mașa și extraterestrul, un fragment cu o scriitură greoaie, în stilul domniei sale, scriitură bolovănoasă care se împiedică în temele mari pe care le abordează (aici tema străinului), dar cu personaje banale, prăfuite; și a citit, că la un moment dat moderatoarea a încercat să-l oprească, se termina timpul întâlnirii, dar el cu încăpățânare a spus că nu se oprește până nu termină capitolul; 

apoi au urmat trei întrebări, inodore, incolore, insipide, universitare, puse de moderatoare, o tanti de la universitate, emanuela ilie, care încerca să pară interesantă și pe deasupra și europeană, adică mulți intelectuali români încercând să fie la modă copie ideile vehiculate în spațiul european uitând să fie autentici; calitatea unei întâlniri de această factură, în care există un moderator, stă foarte mult în calitatea moderatorului; mie mi s-a părut interesantă ultima întrebare ”la ce bun scriitorii”; intersantă din perspectiva răspunsurilor date de către cei trei actori, pentru că în divagațiile lor intelectualiste nu a fost amintit spectatorul/cititorul,cel care cumpără cartea, căci fără el scriitorul nu există ca și personaj distinct; 

fără cititori nu există scriitori;

dialogul cu publicul a lipsit cu desăvârșire, pentru că cu toate că a început mai târziu, întâlnirea s-a terminat fix la 18,00, probabil protaginiștii grăbindu-se să ajungă la teatru unde se desfășoară adevăratul filit;


bookfest


am așteptat cu nerăbdare prima ediție a bokfestului-iași, un festival de carte care se întâmpla numai prin bucurești de ceva vreme și care anul acesta cu ocazia filit-ului a ajuns și la iași; trebuia să fie un regal de carte dar a sfârșit a fi, din perspectiva cărții, un regal de carte esoterică, motivațională, de roman ieftin; au lipsit edituri importante, humanitas, de exemplu, nu a fost, a lipsit cartea serioasă, grea, cea care face deliciul cititorilor de profesie;



ma trebuie ceva timp, „să curgă multă apă pe bahlui”, ca să folosesc o expresie dragă jurnaliștilor locali, pentru ca cele două manifestări să devină manifestări importante în peisajul cultural autohton și, de ce nu național; potențial există, dar mai trebuie rigoare și moderatori buni; și poate că casa filit, va găzdui și cele mai importante manifestări, că ce casă e aia din care lipsesc oaspeții de vază, iar gazdele se baricadează în vecini; punct

miercuri, 16 octombrie 2013

pretul infatuarii si infantilismului politic

printre lucrurile bune făcute de către fosta administrație se număra și acela că în cea de-a doua parte a mandatului baciu, din raținuni „politice„, a reușit să aducă la primărie un administrator de meserie; pentru că florin perju era administrator de meserie, el ocupând și înainte de revoluție și după, o bună perioadă de timp, această poziție la secția agricolă de pe henci; știa să lucreze cu oamenii, era respectat de către personalul din subordine, cumva avea viziunea a ceea ce trebuie să facă un administrator, etc; cred că a fost un câștig pentru primărie și implicit pentru comunitate; 

după câștigarea alegerilor de către actualul primar, unul dintre obiectivele sale, se pare, a fost acela de  a debaciciza primăria; acest lucru la făcut și baciu la rândul său, care a dat oamenii angajați de către alexa afară din primărie și și-a angajat oamenii săi, de multe ori alegerile nefiind cele mai fericite, foști activiști și copii de colegi/colege de partid, dar, în schimb, o nimerise cu perju;

bineînțeles, așa cum se-ntâmplă în provincie, în localitățile mici, unde primăria devine o afacere a primarului și a câtorva acoliți, nicidecum fiind o instituție în folosul comunității, a venit noul val pedelist și a început să de-a iama prin angajații lui baciu acuzându-i de bacicizare, că sunt oamenii lui baciu și că nu sunt de încredere; un alt fenomen interesant a fost acela că au fost readuși în poziții cheie oamenii pe care administrația lui alexa s-a bazat pentru a spolia terenurile agricole din zonă;
 una dintre persoanele vulnerabile a fost și perju, care, după tergiversări de câteva luni, a fost dat afară cu riscul încălcării legii; prin dispoziția primarului nr 19 din 16/01/2013 i s-a desfăcut contractul de muncă, fiind înlocuit de către doi „tineri administratori” sau care se ocupă cu administrația orașului;

ilegalitatea comisă a fost dovedită în instanță, primarul fiind obligat la plata unor sume, echivalente cu salariul cuvenit, precum și reîncadrarea sa în muncă; hotărârea nu este definitivă, dar peste trei/patru luni va fi, dacă primarul se hotărăște să facă recurs; oricum, pentru perju ar fi un lucru bun , pentru că ar avea de luat mai mulți bani  fără să facă nimic, trebuie doar să-și bea cafeaua dimineața și vinul de după-amiază și să aibă răbdare;

aceast fapt este un simptom pentru o boală mult mai veche și mai grea a administrației locale: toți candidații din 1990 până astăzi, fără deosebire, au văzut în primărie în primul rând o afacere personală (a spori averea repede și fără efort prea mare) și un mod de a se răzbuna pe adversarii politici sau mai puțin politici; al doilea lucru care îl relevă este acela că aleșii locali se cred deasupra legii atunci când au fost aleși, cred că legea este un artificiu care îi privește doar pe cetățeni iar pe ei votul îi absolvă de respectarea legii; nu au nici cea mai vagă noțiune de stat de drept; ei cred că aleșii locali/demnitarii se află, odată cu câștigarea alegerilor , deasupra legii, ce tu formulări de genul „nimeni nu este mai presus de lege„, ce tu stat de drept, legea este pentru boi, dulăii și cățeii trec de  lege, se află deasupra ei; 

la românești a mai existat un caz de acest fel în care primarul s-a purtat abuziv față de un angajat, acesta câștigând în final procesul și primind despăgubirile legale; această hotărâre este îndreptată împotriva primarului, nu a consiliului local sau primăriei, în drept el este cel sancționat și trebuie să dea banii din buzunarul propriu; chiar dacă va da banii din bugetul local, peste un an când va veni curtea de conturi va regla lucrurile;

sunt așa de aspru, poate pentru prima dată cu această administrație, pentru că mi se pare inadmisibil ca o autoritate locală să încalce legea flagrant și să se manifeste în disprețul legii; acum eu ce să mai spun să mă duc în fața primarului cu o chestiune de legalitate, să-mi cer drepturile sau să cer ca acesta să-mi apere drepturile ce mi se cuvin?! punct

joi, 10 octombrie 2013

incendiu scobalteni

dimineață, în jurul orei 7,30, formația de pompieri voluntari din podu iloaiei, a fost anunțată că la școala din scobâlțeni a izbucnit un incendiu; deplasându-se la fața locului aceștia au constatat că nu au de-a face cu un incendiu violent, ci cu un foc mocnit, care ardea de câteva ore; a fost întrerupt curentul, pompierii confruntându-se cu un fum înnecăcios, de plastic, au reușit să localizeze focul, acesta provenind din sala calculatoarelor;

între timp a sosit și iașul, precum și oficialitățile locale; se pare că focul a pornit de la un calculator lăsat sub tensiune; pagubele nu sunt mare, dacă luăm în considerare doar faptul că au fost distruse două calculatoare, că doar trebuie zugrăvit în toată școala, dar în schimb nu a ars acoperișul și alte elemente de structură; punct

luni, 7 octombrie 2013

ajutoare saraci

zilele astea încep împărțirea ajutoarelor pe care europenii le împrăștie săracilor europei; se dau faina (grâu+porumb), zahăr, ulei, paste, zacuscă, miere de albine, orez, conserve, celor care nu au venitul minim pe economie, celor aflați în șomaj, pensionarilor cu pensii sub 400 de lei, celor cu handicap (gr I și II) , câteva sute de persoane în podu iloaiei; s-au descărcat la subsolul primăriei câteva tiruri cu alimente; n-am să spun cui aparțin tirurile, cărei firme, pentru că nu este locul aici, dar va veni și timpul acela să vorbim despre acest lucru;


în acest an ajutoarele europene, concret, vor consta în 17 kg de făină albă, 9 kg făină porumb, jumătate kg paste, 5 l ulei, o cutie de bulion (800g), 2 cutii zacuscă, 4 conserve porc, 250g miere de albine și 3 kg zahăr pe persoană;

ajutoarele vin prin apia (agenția de plăți agricultură) și sunt finanțate prin programul european planul european de ajutoare pentru persoanele cele mai favorizate din români (PEAD) - 2013; punct


duminică, 6 octombrie 2013

cutremur online

dau și eu, ca tot românul ce se vrea informat, să intru pe site-ul institutului de fizica pământului, să aflu ce și cum îi cu cutremurul, că tot am fost trezit cu noaptea în cap, pe la 4,39 zic eu, că m-am uitat la ceas, pe la 4,37 zic ei, că al lor e atomic, și nu te joci cu atomii, zic să mă uit pe site, când colo site-ul blocat - trafic prea mare; asta, da știre, românii trăiesc cutremurul online; 

cred că primul reflex al celor care au simțit cutremurul astăzi a fost, nu să facă cele necesare în caz de cutremur, ci să deschidă calculatorul; 



m-am ridicat din pat și am ieșit în curte; câinii lătrau, găinile cotcodăceau și, pe ici pe colo, câteva becuri pe la blocuri aprinse; în rest, liniște! 

intensitatea cutremurului este pe scara mercalli, valoarea fiind cinci, în cazul nostru, magnitudinea fiind pe scara richter, iar între cele două scale poate să nu existe o corelație directă, uneori,  în sensul că intensitatea poate fi mai mare, dacă cutremurul este mai la suprafață, iar magnitudinea să fie mai mică ; conform scalei mercalli cutremurul a fost slab, adică obiectele în casă s-au mișcat, cei care dorm s-au trezit, a căzut varul pe ici-colo, a căzut o lustră prinsă prost, un pahar cu vin pus pe marginea mesei s-a răsturnat, s-a deschis o ușă care n-a fost închisă cum trebuie, etc; mercalli măsoară ceea ce simțim noi și ce se-ntâmplă în jurul nostru la un cutremur; 

intensitatea cutremurului in zona epicentrala a fost de V-VI grade pe scara Mercalli; seismul   a fost resimtit pe arie larga in Moldova si Muntenia, inclusiv la Bucuresti, unde intensitatea a fost de IV-V grade pe scara Mercalli. Miscarea seismica a fost resimtita la Botosani,Iasi, Galati, Tecuci, Focsani, Barlad, Constanta, Bucuresti, Pitesti, Targoviste, Giurgiu, Brasov, Ploiesti, Buzau, Braila si in alte localitati din sudul si estul tarii; cutremurul a fost resimtit, de asemenea, in Republica Moldova (inclusiv la Chisinau), precum si in nord-estul Bulgariei; continuare pe cutremur.net.....

dar nu aspectul ăsta mă intrigă/îngrijorează, ci mă întreb știe generația aceasta, care nu a prins nici un cutremur devastator, să reacționeze/acționeze în cazul unui cutremur devastator, ca cel din 77? nu există un program național unitar de educare a cetățenilor în acest sens; mi-aduc aminte că în 1977, la cutremurul cel mare, tata m-a scos somnoros în brațe afară din casă (aveam vreo 3 ani), apoi s-a întors și a întrerupt curentul la tv și am stat sub un prun, de care mama se ținea cu frică; la vremea aia nu existau blocuri în podu iloaiei, exceptând monstruozitatea din fața spitalului; mulți ani după aceea discutând despre această întâmplare tata îmi explica că mulți oameni au murit pentru că s-au bulucit pe scări la blocuri sau că nu s-au depărtat de zidurile blocurilor și le-au căzut bucăți de acoperiș precum și alte lucruri utile în caz de cutremur; dar el avea în spate două cutremure mari, precum și un plan național al comuniștilor de informare și educare a cetățenilor, care a fost lăsat de izbeliște

dar în ultimul timp nu vorbim doar de cutremure, ci au apărut fenomene noi, care fac parte din categoria dezastrelor naturale, și pe care nu suntem pregătiți să le întâmpinăm și nici nu suntem educați să le prevenim, unde se poate, sau să acționăm în timpul lor; punct

luni, 16 septembrie 2013

astăzi începe școala

începe un nou an școlar; de mulți ani politicienii ne amenință că educația este o prioritate, dar mi-am dat seama de mulți ani, că politicienii consideră educația o ”amețită”, pe  care și-o pasează unul altuia în funcție de interese și partipriuri; 



educația nu este o prioritate pentru politicieni, de fapt, de multe ori, din cauza stării de degradare morală și economică în care ajuns sistemul, educația nu este o prioritate nici pentru profesioniștii sistemului, profesorii; educația devine o prioritate doar atunci când sunt probleme, dar devine o prioritate de imagine; atunci vezi fel de fel de indivizi care latră ca niște animale turbate despre cum ar trebui să fie educația, fără a ști cu ce se mănâncă educația; 

sistemul este măcinat, distrus, încet, dar sigur, de interese meschine; de exemplu, au venit acum o groază de manuale noi, dar ce păcat că sunt depășite, nu le poți folosi; maculatură, plătită de minister ca și produs de calitate, care ar trebui să reformeze nația; dacă citești autorii și editurile (uneori editurile poartă numele autorilor, cum se întâlnește la primar) poți construi scheme financiare prin care se spoliază banii ministerului, bani care ar trebui să finanțeze calitatea  învățământului, nu să submineze încrederea populației în sistem; 

n-am să vorbesc despre ceea ce s-a-ntâmplat la podu iloaiei, pentru că nu dețin toate informațiile care m-ar ajuta să-mi fac o imagine despre problemă (poate nici n-am să vorbesc), dar mă bucur că s-a terminat cum s-a terminat, nu doar din patriotism local, dar și din faptul că acei butiqari (hâc!) care se ocupă de educația locală au fost trimiși „la loc comanda”; parcă ei nu ar avea copii în școală, copiii lor ar avea bază sportivă, ar fi  spații suficiente, etc; dezinteresându-se de școală, ei lovesc în copiii lor și ca lideri locali lovesc în comunitate; la loc comanda doamnelor și domnilor butiqari! punct


sâmbătă, 7 septembrie 2013

despre problema de a fi om

am citit de mult, sunt vreo 15 nai de-atunci, dacă nu mai mult, o schiță scurtă, fantazi/sf, cred că prin lettre internațional, care se potrivește mănușă la situația de-acum, cea cu câinii bagabonzi/homleși ce trăiesc cerșind mâncare pe sub balcoane, în care oamenii, confortabil, fără responsabilități, arată cât de simțitori sunt și le aruncă câteva resturi de la masa lor cu pui crescuți pe o foaie A4; 

în acea schiță sf absurdă se vorbea despre șobolani; era undeva în viitor, iar șobolanii erau cei care aveau cele mai multe drepturi, drepturi garantate de către lege; deci, ei erau în vârful piramidei drepturilor pozitive; o societate absurdă, în care câinii sau pisicile aveau mai puține drepturi decât șobolanii, dar mai multe decât oamenii; societatea nu mai era condusă de către oamenii politici sau, marile corporații (așa spun teoriile conspiraționiste), ci era condusă de către asociațiile pentru protecția animalelor; și de aici se dezvoltă o serie de situații absurde; 

am mai scris despre această problemă, unul dintre comentarii fiind acela, dacă nu le dăm de mâncare atunci devin mai violenți; eu aș spune că este invers - dându-le mâncare ei se teritorializează, urmând să-și apere locul lor de intruși; ambele opinii aparțin unor persoane care nu se pricep în domeniu; nu am văzut în discuțiile tabloidizate pe la tv sau presă scrisă sau audio părerea unor persoane avizate, etologi (care se pricep la comportamentul animalelor) și ecologi, specialiști în ecosisteme artificiale (antropogene), în care intervenția omului este decisivă; nici nu știu dacă avem de-a face cu un ecosistem propriu-zis, dacă este unul dereglat/deregulat sau unul în formare, în care orașul devine câmpul de vânătoare al câinilor;

cei care apar la tv sin partea asociațiilor sunt niște apostoli culturali, care nu ne vorbesc despre dragostea față de animale, pe care autentic o găsești numai la un țăran bătrân, ci promovează un model cultural, manipulând sensibilitățile celor care-i ascultă; aceștia sunt niște farsori, care consideră că e cool și trendi să-ți declari această opțiune;

undeva în podu iloaiei, în zona aia - liceu, stațiune, s-a construit un padoc, care ar fi trebuit să fie populat cu câinii fără stăpân, dar nu e; nu știm dacă s-au alocat bani pentru sterilizarea câinilor, pentru că n-am văzut nici un „hingher” să prindă câinii, iar pe dr gavril nu l-am văzut cu șorțul pus; singura abordare a fost aceea de a arunca câteva boțuri cu otravă (nu se știe exact cine a făcut acest lucru), care nu au făcut decât să rărească pe termen scurt maidanzii, dar pe la colțurile blocului cățelele/dulăii se puiesc, locatarii îi hrănesc și lanțul acesta se țese mai departe;

problema câinilor bagabonzi nu ține numai de agresivitatea lor, ci și de o anumită estetică acustică și stradală, peste tot întâlnești rahați împrăștiați; la noi avem la școală o ciurdă de câini, pe stradă văd o persoană respectabilă care-și plimbă câinii maronii prin parc sau prin centru pudei duși în lesă, dar n-am văzut pe nimeni cu punguța ca să strângă rahații împrăștiați de aceste patrupede; acest luru l-am observat și în iași deunăzi seara; 

***

este dezgustător ce se-ntâmplă la bucurești pe marginea acelei tragedii; ascultând mărturia doctorului legist, coroborată cu mărturia bunicii reiese că acel copil nu a fost doar ucis, el era o pradă, iar câinii erau la vânătoare; este cutremurătoare și reacția părinților, care au început să apară la televizor (bunica era pe un post, iar părinții pe alt post) pentru a deplânge situația maidanezilor și a plânge moartea micuțului, dar ca orice părinte căruia îi  moare un copil mic, nici aceștia nu știu cum să reacționeze, nu știu cum să se poarte în cazul unui copil mort înainte de a fi adult; nu știi de ce să se lege, nu știu cum să relaționeze cu tragedia, este clar că suferă de stres postraumatic, așa cum este ciudată și afirmația tatălui „moartea lui să nu fi fost în zadar”; bucureștiul este un oraș straniu, care parcă trăiește într-o bulă de săpun, în care realitatea este doar una singură, cea virtuală;

o întrebare nu s-a pus zilele astea (poate a plutit în aer) - ce este mai important omul, câinele sau să fii om? punct

ps: scriu toate astea și din perspectiva că zilele trecute unul dintre consilierii noștri locali a fost țăncușat de către un maidanez; începe școala și sper ca nici un copil să nu fie mușcat;

marți, 3 septembrie 2013

economia gunoiului

astăzi mi-am propus să repun pe tapet problema spinoasă a gunoiului menajer, dar din perspectiva operatorului de servicii - sc predemet sa; discuția avută cu d-l director zero mi-a mai clarificat o parte din problemă, care este departe de a fi rezolvată, oferindu-mi o perspectivă cronologică a evenimentelor cu documentele pe masă; 

prima problemă lămurită de către d-l zero a fost aceea că administrația locală (consiliul local și executivul local) a știut cu ceva timp înainte de intenția sa de a suspenda ridicarea gunoiului; într-un proces verbal din 26/06/2013, apare, la pct 9 (diverse), meționată de către d-l zero această problemă a gunoiului, în care dânsul informează consilierii și primarul despre situația creată, menționând că ”va ridica gunoiul din ce în ce mai rar”, iar pe 15 iulie s-a decis de către sc predemet sa sistarea serviciilor de salubritate către asociațiile 1 și 2; dar, din discuțiile purtate cu d-l zero a reieșit că și în ședințe de dinaintea celei din iunie problema a fost pusă pe ordinea de zi  de către acesta, iar reacția administrației am văzut care a fost;

pe 4/07/2013 este înaintată din nou o adresă către administrația locală în care se prezintă punctul de vedere al firmei sc predemet sa precum și situația datoriilor, iar pe 10/07/2013 sunt înaintate preavize celor două asociații de locatari;
cum reiese din document societatea a practicat prețuri sub cele care se practică în piață, precum și faptul că nu au fost aplicate penalități la sumele restante;

dar, până la urmă, nu acesta este miezul problemei; este alegerea firmei ce prețuri practică, dacă aplică penalități sau nu, în spatele fiecărei decizii aflându-se calcule economice sau, cel puțin, așa mi s-a dat de înțeles; calculele economice și afinitățile elective ale d-lui director zero (pentru că așa se întâmplă în orașele mici în care toată lumea cunoaște pe toată lumea), aceste lucruri au făcut ca acest scandal să explodeze în vară, scandal care a fost exploatat politic de către adversarii politici ai actualului primar, aceasta și pe fondul inabilității sale de a gestiona eficient și cu profesionalism situația creată, care s-ar fi putut întoarce în favoarea sa; 

***

uniunea europeană a impus închiderea tuturor gropilor de gunoi care existau la un moment dat, acestea nefiind conforme cu standardele europene în domeniu, acest lucru întâmplându-se cu anul 2009;  inevitabil închiderea gropilor neconforme a dus la o mărire de preț pe metrul cub de gunoi depozitat de către gropile conforme; până în primăvară sa predemet sa avea contract cu groapa de gunoi de la târgu frumos, unde mc de gunoi depozitat era de 25 de lei fără tva; dar aceasta a fost închisă;
contract salubris - 23/05/2013
forțat de aceste împrejurări sc predemet sa a trebuit să încheie o serie de contracte cu alte locații deținute de diferiți operatori în domeniu: pe 23/05/2013 încheie cu salubrisul iași un contract pentru groapa deținută de către aceștia la iași, unde mc de gunoi depozitat este de 50,5 lei cu tva; pentru a depozita o mașină de gunoi în acea locație firma plătește un preț de 50,5 lei mc X 47 mc per mașină = 2. 373,5 lei; un alt contract este derulat cu o groapă de gunoi de la roman unde mc de gunoi depozitat cu tot cu tva costă 30 de lei, unde rezultă că depozitarea unei mașini costă 1.410 lei; predemetul mai administrează și o groapă de gunoi aflată la săveni, botoșani, dar care se va închide în anul 2016; la momentul acesta predemetul duce gunoiul spre depozitare la roman, care din punct de vedere economic este cea mai rentabilă locație, săveniul fiind nerentabil din cauza distanței, iar iașiul din cauza prețului practicat de către salubris; 

***
pe 30/07/2013 sc predemet sa înaintează administrației locale noile prețuri; acestea au fost aprobate de către consiliul local; din declarațiile d-lui director zero reiese că sc predemet sa practică în general prețuri cu circa 20% mai mici decât contracompetitorul său pe piața gunoiului sc salubris sa; salubrisul practică un preț de 78 lei mc gunoi depozitat, iar predemetul un preț de 50 lei mc; 


prețuri salubris
prețuri predemet aprobate CL

prețurile salubris urcă și sunt diferite pentru 4 persoane sau mai mult de patru persoane, predemetul se oprește cu prețul undeva la 3 persoane sau mai mult de 3 persoane, un alt fapt este acela că la agenții economici salubrisul practică un preț de 74 de lei mc, iar predemetul 50 de lei mc, dar, așa cum remarca și directorul de la predemet din păcate nu se poate face o diferențiere între societăți, pentru că sunt unele care au două sacoșe de gunoi pe săptămână, iar alte societăți câte 3 mc pe lună și astfel se creează o nedreptate  și o discriminare între firmele mici și cele mari, care sunt favorizate de situație; 

***


dar, cum se întâmplă în românica, lucrurile nu au niciodată o finalitate, ci sunt un proces, care nu se sfârșește niciodată; în ședința extraordinară din 9/08/2013 s-a înființat o taxă specială de salubrizare, în valoare de 8 lei pe apartament, care se plătește la primărie și va fi inclusă în taxele și impozitele locale; la rândul său, din ce am înțeles din declarațiile d-lui director zero, sc predemet sa are un contract cu primăria încheiat cu 15/08/2013 prin care va ridica gunoiul contra unui preț de 50 de lei mc; și acum calcule (dacă greșesc, greșesc prin eroare): în podu iloaiei sunt 683 apartamente (asociația 1/319 ap + asociația 2/364 ap) X 8 lei/apartament = 5. 464 lei lunar ar trebui să încaseze lunar primăria de la proprietarii de apartamente; lunar primăria va trebui să deconteze sc predemet sa câte 50 lei mc; 

din pdv al predemet acesta a făcut o afacere bună, proprietarii de apartamente au făcut o afacere bună, primarul a făcut o afacere bună (de imagine mai ales), numai comunitatea per ansamblu nu a făcut o afacere bună, pentru că ea a preluat datoriile rău platnicilor pe spinarea sa; eu sunt sigur că vor fi sub 10% proprietari de apartamente care să-și achite lunar cei 8 lei la fisc, de unde tragem concluzia că datoriile vor crește ale asociației de proprietari către primărie de data aceasta; 

lunar din podu iloaiei se ridică (la blocuri) aprox 140 mc de gunoi X 50 lei mc (contract) = 7. 000 lei încasați de societatea care prestează servicii; 5 000 de lei reprezintă factura de la blocuri, iar 2 000 de lei factura societăți, după spusele d-lui director zero; factura achitată de către cele două asociații pe preț vechi, de dinainte de a izbucni acest scandal era lunar de 4 700 de lei; apare o diferența de 764 de lei, care va fi achitată de către primărie, adică din bugetul local existând riscul ca anumiți contribuabili să plătească de două ori pentru același serviciu; 

***

contractul actual cu prețul de 50 lei mc, intrat în vigoare pe data de 15/08/2013 se va încheia pe data de 31/12/2013, când va fi organizată o licitație pentru a găsi o firmă care să opereze pe piața locală; există zvonul că administrația locală ar dori să lucreze cu salubrisul, care am văzut că are prețuri mai mari; între tim se pregătesc caietul de sarcini și celelalte hârțoage care vor trebui pentru licitație; 

aprobare caiet sarcini pentru licitație
o anomalie este aceea că există o hotărâre de consiliu local care a validat niște prețurile și există un contract care operează cu alte prețuri; 

***

am încercat să prezint situația din pdv economic, dincolo de patimile politice; în primul episod am căutat să prezint dimensiunea socială a problemei, mai există o fațetă, cel puțin, dimensiunea administrativă, care nu poate fi prezentată decât de administrația locală, de primar; este clar că aici calculele din perspectiva predemet sunt doar de natură economică și nimic altceva sau dacă o fi și altceva eu nu am sesizat; oricum la prețul actual, așa cum a ținut să sublinieze d-l director zero, societatea nu merge nici pe pierdere, nici pe profit;


chiar dacă licitația aduce pe plan local un alt operator sau rămâne tot acesta, problema va exploda undeva prin vara viitoare iarăși, pentru că nu se rezolvă problema ” răi platnicilor”; o soluție ar fi, așa cum a reieșit din diferite discuții și cum s-a conturat, ca primăria să-și înființeze propria societate de salubrizare, să înființeze spații de colectare a gunoiului pe întreg teritoriul orașului, unde să ducă gunoiul tot melteanul, să se instituie o taxă de salubritate permanentă pentru susținerea parțială/totală a acestei societăți, pentru că ea ar putea opera și în alte localități, etc: sau s-ar putea înființa o societatea în parteneriat public - privat: închiriat mașini de la predemet, etc; de asta sunt atâtea capete luminate acolo, la primărie, să găsească soluții, nu să genereze probleme, că de astea ne este cocoșit spatele; punct


miercuri, 28 august 2013

anonymous - măștile multimii

anonimatul este o sursă de putere și de curaj pentru unii; cel fără nume are puterea sentinței morale, pentru că el se situează în afara scalei morale, iese din conveniențe; anonimul nu face parte din categoria celuilalt, el face parte din „categoria” nimicului, a „nifilistului”, cum ironiza caragiale pe nihiliștii autohtoni, și, tocmai , prin această raportare la nimic este dinamitată scara valorilor; nimicul nu are o scară de valori, el are măști, pe care și le pune în funcție de context, care este o singură mască, masca anonimului; nu-l distingi din mulțime pentru că el este mulțimea, este unul și multiplul în același timp; anonimul este cel care nu poate fi numit, pentru că nu are nume, ei își ia numele prin raportare la mască, la subiectul măștii;

am întâlnit pe acest blog multe măști; din 2007 s-au adunat câteva sute de comentarii; comentarii au fost și în real-life, unele nu tocmai amiabile; web-ul este împânzit de măști, de identități fictive, de măști fără identitate, dar care au identitatea urii, a ticăloșiei, a bufonului, a nebunului, a activistului ranchiunos, anonimi în mulțimea ce-l sărbătorește pe dionysius/dionysus/dionysos, zeul bețivilor și al comedianților;



am selectat  scena din „o scrisoare pierdută”, în care farfuride și brânzovenescu vor să scrie o depeșă pentru a reclama „trădarea” și pe care hotărăsc să o semneze... anonimă - „o dăm anonimă”; 
***
când am inițiat acest blog în podu iloaiei se vorbea doar pe la colțuri despre problemele comunității; dacă ar fi să mă laud un pic am fost primul care a făcut un astfel de demers în podu iloaiei, iar la timpul respectiv și în iași erau vreo 20/30 de bloggeri; odată cu apropierea alegerilor locale din 2008 blogosfera explodează și în iași (peste 150 de bloguri recenzate în 2008), pe de o parte politicienii văzând utilitatea acestui mijloc de comunicare în lupta politică, pe de altă parte cei interesați de viața comunității găsind un mod de a-și exprima nemulțumirile, pentru că, nu-i așa?!, partidele sunt confiscate de găști și interesele acestora; în primăvara anului 2008 (s-ar putea să mă înșel, nu am verificat cu acribie) apare al doilea blog în podu iloaiei; la vremea aia nu era facebook-ul/twitter-ul în floare, care au ușurat/democratizat/banalizat extrem de mult comunicarea, fie ea publică sau privată; asistăm la un proces de supraîncălzire a acestor rețele sociale, comunicarea prin intermediul lor devenind monotonă, greu de urmărit tocmai datorită procesului inflaționist - toată lumea are, toată lumea vrea, toată lumea știe;
***
între timp, lucrurile au evoluat în direcția în care am sperat, odată  cu acest blog, să evolueze; a apărut o nouă generație, care, în parte, este și generația mea, care nu se sfiește să-și facă auzită vocea, chiar dacă, de multe ori, aceste voci ale spațiului public sunt vopsite în culorile partidelor; acest lucru nu este neapărat rău, ceea ce este supărător este că aceste voci sunt singurele sau aproape singurele care dau glas nemulțumirilor, aceste voci sunt puternic ideologizate, implicate în lupta politică, iar la noi (dacă nu peste tot?) politica nu reprezintă realitatea socială, ci doar realitatea din interiorul partidelor (cine cu cine e cumătru, cine e cuplat cu cine, a cui fiică/fiu e aia/ăla, cine-i nașu lui ăla/aia, cine cu cine face afaceri - numai dacă te uiți în consiliul nostru local și te apucă durerea de cap: cumătri, cumnați, fini, nepoți, fii, parteneri de afaceri, etc.); meritocrația s-a transformat în cumetrocrație, puterea cumetrilor;
***
am pornit discuția de la comentariile anonime, care animă blogul meu și nu numai, pentru că întreg internetul este animat, bruscat, violentat, axiologizat de astfel de comentarii, de anonimi care nu fac altceva decât să dea viață acestui mediu virtual; la un moment dat am fost ofuscat pe acești anonimi, îmi doream să aflu nume, să aflu povestea din spatele fiecărui comentariu, să pot contextualiza comentariul, să mi-l apropii ca pe ceva cunoscut de dinainte, să dau un chip cuvintelor, dar mi-am dat seama că internetul înseamnă o sumă de anonimi care se reunesc într-un loc/moment/eveniment și apoi se despart, fără a fi datori unul altuia; internetul reprezintă o sumă de locuri pe care le vizitezi ca și individualitate, ce nu este obligată să-și dezvăluie identitatea; 

anonimii sunt o putere a internetului, pentru că, până la urmă internetul este adresat acestei mulțimi anonime, care a făcut din internet cea mai mare putere a acestui început de secol; într-adevăr vorba ”dacă nu exiști pe internet înseamnă că nu exiști” are oarece acoperire în acest context; la mijlocul sec trecut regretatul profesor ieșean, petre botezatu, a formulat printre altele următoarea butadă logică (apoximez cu mare larghețe) - este posibil să câștigi ceva pe de o parte, dar este imposibil să nu pierzi pe de cealaltă parte, adică sistemul se echilibrează cumva; cei care câștigă  în web-life, vor pierde în real-life (discuțiile pot fi nuanțate); 

ps: știu că formularul de comenturi este greoi și unii renunță să mai comenteze sau se încurcă în acele cifre, dar numai în felul acesta mă pot feri de spamuri; mulțumesc de înțelegeri și .... insistați!

sâmbătă, 17 august 2013

regulament de scărpinare (a) co...lor, în public si privat

iau linqul de la un  coment; m-am dus și eu pe material, dar din păcate nu dispun de documentul în cauză, așa că am unele rezerve, pentru că în ultimul timp s-au aruncat multe petarde/fumigene, iar „informația” a curs numai dinspre o anumită parte;

documentul se numește „Regulamentul privind reglementarea activităţii economice pe raza oraşului Podu Iloaiei și, dacă înțeleg bine din articol, el nu a fost adoptat de către consiliul local, consilierii opunându-se proiectului; n-aș fi comentat acest fapt dar mi se pare bizar, bizar nu în sensul că ar ilegal, consiliul local are abilități în această direcție, bizar în sensul că mai tot consiliul local ar fi fost afectat de un astfel de regulament (mă gândesc de ex că mini-marketul lui munteanu din capătul trăianului ar fi zburat) sau chiar primarul ar fi fost afectat de regulament a cărui fațadă la market nu este finisată/finalizată; asta seamănă foarte mult cu acea glumă cu țiganul ajuns primar, care primul lucru pe care l-a făcut a fost să-și amendeze tatăl; de unde și nedumerirea mea cu acest exces de autoritate; 

aduce puțin și a conflict de interese, pentru că o bună parte dintre consilieri ar fi trebuit să se abțină de la vot, ei fiind părți direct implicate în regulament; o altă suspiciune fiind aceea că în felul acesta d-l primar, fiind cel mai important agent comercial local, încearcă în felul acesta să limiteze libertățile economice ale concurenței;

eu aș propune, dacă tot autoritățile locale, executive și legislative, au terminat cu infrastructura, apa la holm, drumul spre acel sat amărât, au consolidat drumul spre cosițeni, au finalizat retrocedările, problema gunoiului este rezolvată, lămpile au fost schimbate, fântânile arteziene vopsite, mahalaua este asfaltată și problema autorizațiilor de construcție rezolvată, la fel și problemele sociale, școala are bază sportivă, iar școala evreiască a fost dată în uz, etc., așadar, când oamenii nu mai au ce face și au închis agenda electorală (aaaa, să nu uităm de echipa de fotbal, mândria consilierilor tineri), deci când nu mai ai ce face te ocupi de regulamente; este și normal ca să menții toate lucrurile astea pe care le-ai făcut în viață îți trebuie ordine și disciplină, că, na, ce mama dracului!, fără disciplină nu există civilizație;


propun și eu un regulament - „Regulament privind scărpinatul coaielor  pe raza orașului Podu Iloaiei, în public și privat”;

notă de fundamentare: deoarece s-a constatat în ultimul timp că bărbații, mai ales cei onorabili, stâlpii puterii, își ocupă foarte mult timpul cu scărpinatul ouțelor și, deoarece, acest lucru se realizează în public sub ochii mirați ai cetățenilor, parte femeiască, decredibilizând foarte mult specia numită mascul, ne-am propus să redactăm prezentul regulament, care are ca scop recredibilizarea instituțiilor publice;

pct 1, al 1: tuturor persoaneler de sex masculin, care au vârsta de peste 10 ani, le este interzis să se scarpine la co..e în public, inclusiv persoanelor onorabile din oraș (profesorii, fețele bisericești, consilierii locali, primar, vice-primar, polițiștii (n.m.-ăștia-s co..și), funcționarii din primărie, doctorii); 

al 2: dacă o persoană simte o nevoie imperioasă (adică îl doare dacă nu se scarpină și nu se mai poate concentra) să facă lucrul acesta discret strângându-și picioarele unul lângă altul și masându-și ușor între ele zona care-l mănâncă sau, eventual, să caute un loc mai retras, „un grup social”, adică un grup de oameni care protestează, un partid, eventual, și să se scarpine discret;

pct2: scărpinatul pe domeniul privat este permis, dar în limitele bunului simț - persoana să nu fie văzută de vecini, copii sau femei și se execută cu două degete, opozabilul și  degetul mijlociu.
notă: aveți grijă să nu vă răniți
pct 3: eventualele nereguli constatate de către inspectorii primăriei pe probleme de calitate a vieții  și civilizație în spațiu public se pedepsește cu amendă de la 500 la 5.000 de lei

este foarte simplu să faci un regulament și, dacă strâng puțin din dinți, reușesc să-i anexez și o bază legală; problema nu este legalitatea, ci este vorba de necesitate - este nevoie de un astfel de regulament? a degenerat atât de mult comerțul în podu iloaiei încât se cere un regulament, ținând cont că legislația în domeniu este destulă/multă/ a dracului de multă? s-a discutat cu deținătorii de afaceri în domeniu? punct