joi, 31 ianuarie 2013

un job part time - amatorul

n-am să spun că este genial, dar trebuie apreciată creativitatea oamenilor:

sâmbătă, 26 ianuarie 2013

primăria pune jandarmii pe noi

din câte se spune pe ici pe colo, dar cred că s-a și-ntâmplat, primăria pune jandarmii pe noi; 6 sau 8 jandarmi își vor stabili un punct de lucru în podu iloaiei și vor veghea la liniștea orășelului nostru; nu știu dacă este bine sau rău că s-a luat această decizie, nu am toate datele ca să mă pronunț în această direcție, dar ca cetățean pot să-mi dau cu părerea asupra unor chestiuni;

nu știu dacă este un contract comercial, adică cele două părți au încheiat un contract în care jandarmii își oferă serviciile în schimbul unei sume de bani, la fel de bine cum nu știu dacă este un acord în baza l 550/2004 (legea jandarmeriei), pentru că nu am văzut o dispoziție  a ministrului, așa cum cere art. 4, pct. 2 coroborat cu art 10, pct. 4, dar, bănuiesc că, dacă s-a luat această decizie, ceva este putred în danemarca, vorba nebunului lucid;

orice decizie de acest gen se ia în urma unei analize pe cifre, pe oportunitatea soluției la probema identificată și pe lege; bănuiesc că în urma analizei la nivel local s-a constatat o creștere a infracționalității stradale (pentru că jandarmii , în principal cu acest lucru se ocupă - cu paza și ordinea publică, patrulare prin zone periculoase, etc.), a spargerilor, a furturilor de animale prin satele din jur, iar poliția locală s-a declarat depășită :)... sau a fost declarată depășită de situație;

dar, dacă ar fi să confruntăm câteva date cu această ipoteză, reiese că această ipoteză nu stă în picioare; așa cum reiese din analiza pe 2011, pe care o am la dispoziție, analiză a poliției ieșene pe județ privind activitatea poliției, în ceea ce privește tălhăriile, care sunt infracțiuni stradale grave, se înregistreazăî o scădere a cestora cu 36%;
























acum eu am rezervele mele față de aceste analize - în primul rând pentru că nu sunt independente, în al doilea rând pentru că și-n poliție sunt „băieți deștepți” care știu să manipuleze cifrele și, în al treilea rând, aceste analize, cel puțin pe segmentul podu iloaiei, nu urmăresc aceiași indici, pentru a putea face o analiză comparativă; de ex. pe analiza din 2010, apare indicele de situație a infracțiunilor, indice care a fost scos  în 2011, pentru că, bănuiesc eu, dădea rău la imagine; în podu iloaiei erau înregistrate 885 de infracțiuni la o populație de 9 750 de locuitori, ceea ce înseamnă, aproximativ, că unul din 12 locuitori era infractor (potențial);

chiar dacă cifrele par înspăimântătoare, totuși ne situăm, după câte se pare, sub media europeană, asta și din cauză că toți băieții iuți de mână operează pe afară; în 2009 cifrele arătau că ne situam pe penultimul loc la infracțiuni în europa;

























ca să revin la discuția inițială, pentru că nu cunoaștem cifrele din acest an nu putem trage o concluzie fermă, oricum podu iloaiei este, în general, o localitate liniștită, sigură, în cea mai mare parte a timpului și în cea mai mare parte a spațiului ei, dar există momente din cele 24 de ore ale zilei în care nu este bine să te afli în anumite locuri;

ceea ce s-a observat în ultimii ani cu ochiul liber a fost o creștere a comerțului stradal cu țigări, s-a auzit despre camătă și despre traficul cu ființe umane; în rest micile furtișaguri cu care noi cei din podu iloaiei suntem obișnuiți și o anumită lipsă de respect față de liniștea și ordinea publică, pe care o manifestă anumiți cetățeni; poate că unul din cele trei elemente enumerate mai sus au condus la decizia de aduce jandarmii;

sau poate că poliția comunitară este depășită de situație, acei localnici transformați peste noapte în polițiști și fără siguranța locului de muncă, pentru că ei depind de umorile primarului, nu vor fi eficienți; nimeni nu este nebun să-și pună în pericol siguranța proprie, când mâine este posibil să fie dat afară și își va pierde protecția hainei;

această decizie, dacă va fi pusă în practică, va întări autoritatea primarului pe termen scurt și, poate că, va avea un efect și la nivelul infracționalității stradale, dar pe termen mediu și lung, dacă nu este ajustată cu alte măsuri complementare - o mai bună colaborare între poliție și comunitate, o prezență mai vie acesteia în comunitate și în locurile sensibile, o prezență credibilă și, nu în ultimul rând o credibilizare a acesteia, apoi programe educative reale, în școală și în afara școlii, etc., această măsură se va întoarce ca un bumerang împotriva autorității locale, pentru că nu este totul să prinzi infractorii, important este să scazi incidența actelor  infracționale prin educație, nu prin puterea bastonului; punct



vineri, 18 ianuarie 2013

limba si literatura romana

mi-a plăcut foarte tare acestă interpretare a lui florian pittiș:

duminică, 13 ianuarie 2013

cainii cu stapani indoielnici

tot să fie vreo luna jumate de când am urmărit îngrijorat, aflăndu-mă în curte, cum doi copii, ce veneau de la școală, se luptau cu o haită de câini fără stăpâni sau cu stăpâni de pe la blocuri; era prin spate pe la magazinul de pâine a lui alexa, pe unde se află tomberoanele alea; a apărut un adult, n-are importanță numele lui și a alungat fiarele;

zilele trecute, între crăciun și anul nou, m-a mârâit o javră din asta prin fața magazinului de piese auto a onorabilului consilier local ipate; nu sunt nici două zile de când, în același loc în care au fost atacați copiii aceia, un cuplu a fost înconjurat de o haită de câini;




alte haite s-au format și păzesc locurile unde se aruncă gunoiul menajer; mai nou am văzut că a apărut o nouă generație de maidanezi, se încălzesc prin gangurile de bloc și sunt hrăniți de către locatari; am văzut și câțiva maidanezi crotaliați, ceea ce mă face să cred că nu sunt de-ai noștri, ci sunt aduși cu mașinile de prin alte părți;

dacă mă enervează ceva la situația aceasta este că ne facem că nu există o problemă, ne ștergem de rahat și mergem mai departe, strâmbând puțin din nas, că doar rahatul pute;

unii din podu, ca și din țară de-altfel, au înțeles să aibă grijă de aceste patrupede fără stăpân; miloși din fire sau doar ca un moft cultural ce a cuprins țara odată cu venirea lui brigitte bardot la bucurești, aceștia le aruncă mâncare de la balcon, pe geamul de la bucătărie, cumpără pâine și le aruncă în ușa magazinului, de stau bieții câini de se închină cu orele pe la geamuri sau pe la uși așteptând ceva de mâncare; aceștia nu sunt iubitori de animale, ci sunt oameni prinși de un moft cultural - „dragostea de animale”, care-și mângâie în felul acesta orgoliul așa cum își ling câinii locul dintre picioare; ei de fapt n-au avut în viața lor vreo treabă cu animalele;

să le amintesc ceva acestor „iubitori de animale”: câinii sunt animale de pază, în primul rând, și dacă îi vedeți că se pișă des pe la colțuri, pe boscheți sau pe stâlpi,  să nu credeți că o fac că au vezica mică, ei, în felul acesta, își marchează teritoriul, cartografiază un spațiu, iar mirosul urinii anunță celorlalte patrupede că acolo ei sunt stăpâni; în consecință ei vor ataca pe oricine le invadează spațiul, inclusiv oamenii; dacă ar fi să-mi duc raționamentul mai departe pentru atacul copiilor, de care făcusem vorbire la început, nu sunt vinovate patrupedele în cauză ci cetățenii care le hrănesc sau extra largo primăria, care nu asigură condiții optime de depozitare a deșeurilor menajere;




 cei care hrănesc patrupedele ar trebui împiedicați să facă acest lucru, pentru că indirect săvârșesc un abuz, o agresiune; poate că ar trebui o hotărâre de consiliu local prin care toți cei care hrănesc animalele prin geamul bucătăriei să fie sancționați; dacă vor să continue acest lucru să-și ia câte un patruped în pat și să-i mângâie coada; o hotărâre de consiliu local ar sta foarte bine și n-ar fi nici o invenție locală pentru că se poartă la bucurești; în felul acesta s-ar responsabiliza cetățenii, să nu mai transforme niște câini fără stăpân în câini cu stăpâni îndoielnici, câini agresivi



bineînțeles niciodată nu s-au numărat câte patrupede își fac veacul prin urbe, nu s-a făcut un recesământ și o crotaliere a acestora,  cele bolnave să fie eliminate, iar cele rămase să fie sterilizate, niciodată nu s-a făcut ceva bine, definitiv, să spui că nu mai ai de-a face cu acea chestiune pentru că-i rezolvată, trăim într-un provizorat permanent;

este clar că nu putem aplica soluția fostului primar baciu, care nu este kocher și nici soluția ciubotaru, de pe vremea când eram eu puștan - în această perioadă, noi copiii, îl vedeam cum coboară pe la căpățână la vale cu căruța plină de câini împușcați prin târg; cobora la vale spre mahala și apoi auzeam cum trosnea pușca lui; era spaima câinilor și toți aveau grijă ca atunci când umbla el cu pușca prin târg să-și lege câinele; singura soluție este cea legală și, dacă nu se pune în mișcare repede putem asista la evenimente neplăcute, mult mai grave decât un mârâit de patruped ce-și apără bucata de asfalt; punct

vineri, 4 ianuarie 2013

un patinoar...

aflându-mă prin cimitir în această după-amiază, l-am zărit prin czonă pe consilierul local (psd-usl), d-l prof.  cojocaru; îl știți cu toții! acesta călca cu atenție pe podul de gheață, ce s-a format pe aleia principală; era să și alunece la un moment dat și, din acestă cauză, a părăsit aleea, continuîndu-și drumul pe dâmburile  de zăpadă  de pe marginea aleiii; la vârsta domniei sale o căzătură nu i-ar veni bine;

vă dați seama că nu-mi prea fac griji pentru d-l profesor, decât ca și concetățean și ca fost elev al dânsului; ca fost profesor de sport acesta va ști să eschiveze o căzătură, mai ales că își arată talentul de eschivator în funcția de consilier și ne arată cum știe să eschiveze chiar problemele comunității cu care se confruntă în calitate de membru al comunității; 



m-am gândit că poate gavril, cel care este plătit să îngrijească de cimitir este ocupat în acestă perioadă și nu are timp să arunce niște nisip; ajunul crăciunului, crăciunul, anul nou, sf. vasile, ajunul bobotezei, bobotează, sf. ioan reprezintă o perioadă ocupată pentru slujitorii bisericii, foarte ocupată și grea! 

dacă nu este plătit, poate acționa și ca om care stă pe gratis într-o casă a parohiei, care trage foloase cuvenite și necuvenite din cimitir, care și-a construit o afacere acolo, poate că ar fi găsit o roabă de nisip de pe la lucrările de peste an din cimitir și o pungă de sare să arunce pe acea alee;

ieșind pe poarta cimitirului, ce să vezi, altă mare de gheață; apropindu-mă eu ușurel de centru, cu grijă ferindu-mi curul de contactul cu gheața, altă constatare, am dat de nisip; mi-am stabilizat uimirea odată cu verticalitatea mersului și m-am simțit respectat, ca și cetățean - „uite, mă, ăștia își fac treaba!”; 

dar  pe străzile secundare, acolo unde de obicei locuiesc oamenii nevoiași,  va intra cineva să arunce o lopată de nisip? sau avem de-a face același complex al centrului de care suferă toate administrațiile din românia?! punct



ps: ce-l mai mult îmi place pe această mare de gheață, cum răsar de sub gheață, ca niște artefacte, rahații maidanezilor;