duminică, 24 februarie 2013

declaratie de interese

de când îmi dau cu părerea pe ici pe colo despre problemele locale, întotdeauna am avut o problemă să intru   în posesia declarațiilor de avere, de interese și celelalte declarații conexe pe propria răspundere pe care le fac aleșii noștri atunci când își depun candidatura; și nu am în vedere doar primarul și vicele, ci îi am în vedere și pe consilierii locali; apoi mai este o problemă și cu declarațiile funcționarilor de prin instituții, care la fel sunt ascunse pe la diferite instituții, cât mai ascunse, ca și cum aceste persoane, fie primari, vice sau consilieri, funcționari sau simpli trepăduși ar avea ceva de ascuns; oare au?! din declarația actualului primar văd că nu-i nimic neclar.....



nu spun doar că această lipsă de transparență încalcă o serie de texte legale printre care și cel din constituție al suveranității poporului, dar și pe cel al controlului activității instituțiilor de către societatea civilă, al transparenței decizionale, pentru cî până la urmă aceste documente sunt niște instrumente de control, dar în cele din urmă distrug încrederea cetățenilor în intituții; a guverba în interesul cetățenilor înseamnî sî guvernezi transparent și cu aceștia, adică să le ceri părerea; transparența administrației nu înseamnă doar că eu cetățean turmentat de aburii democrației, atunci când am nevoie de o informație să depun o cerere și să primesc un răspuns în decurs de 30 de zile; 




transparența trebuie, în primul rând, să vină dinspre administrație, să facă accesul la acele informații de interes public cât mai facil, să democratizeze accesul la informația publică; a pune hotărârile de consiliu local într-un cui pe holul primăriei cu întârziere nu înseamnă că ai facilitat accesul la informație, ci, din contra, că ai o gândire comunistoidă, gregară, obtuză și în dispreț față de spiritul legii, ca să nu mai amintesc de litera ei;

 tipul acesta de „transparență” nu face decât să accentueze ideea că autoritățile locale (centrale) îi consideră pe cetățeni niște proști, la care apelezi din patru în patru ani, pentru o simplă formalitate care se numește procesul democratic al votului; punct


joi, 21 februarie 2013

cnsas - !

este drept că este cam veche, din 2008, dar în continuare mi se pare relevant, nu din alte  motive, ci doar pentru faptul că vorbim de-un primar în funcție și de transparență; 





relevant nu este  documentul în sine, care nu ne spune nimic nou, relevant este faptul că acest document ne arată că atunci când instituțiile funcționează nu fac altceva decât să crească încrederea în sistem; și mai vorbim despre ceva, despre efectul legii și de legalitate, lucruri pe care puțini demnitari, din păcate, le înțeleg; punct

luni, 18 februarie 2013

palaria florentina

în seara aceasta m-am dus la teatru, nu ca la prima întâlnire, căci știam cum e, dar ca la o întâlnire pe care o așteptam de mult timp să se producă; cu câteva ore înainte mi-am pregătit hainele, m-am bărbierit, am făcut un duș, apoi cu o oră înainte am început să-mi pun hainele pe mine, pentru că am citit undeva că teatrul sau mersul la teatru, reprezintă un eveniment social deosebit, unde oamenii se întâlnesc pentru a socializa și pentru a stabili locul fiecăruia pe scara socială; și eu nu mergeam la cub sau la sala teofil vâlcu, ci mergeam la sala mare, proaspăt renovată;








în ultimul timp mi s-au întâmplat multe lucruri urâte, dar acest lucru, să merg la teatru într-o sală absolut spectaculoasă, reprezintă lucrul cel mai frumos ce mi s-a întâmplat în ultimul timp (este pentru prima dată când văd sala mare); m-am simțit nu bine, m-am simțit civilizat, am simțit umanitatea din noi și dacă lucrul acesta se realizează alături de prieteni, capătă o valoare dublă, dacă nu triplă, pentru că simți solidaritatea unei comunități pe cale de dispariție, adică nu numai că nu te simți singur, dar simți că specia are șanse de supraviețuire, că există speranță și pentru această ocazie mulțumesc prietenilor;

n-am simțit cum trece timpul; piesa este agreabilă, chiar și pentru spectatorul neavizat; dan puric (sic!), de fapt silviu purcărete, ca regizor ce manipulează mase mari de actori este foarte bun; se vede specializarea sa pentru mișcarea scenică și mișcarea programată, atent regizată a trupurilor;










am mai avut șansa să văd aproape întreaga trupă a naționalului ieșean; l-am văzut pe maxim într-un rol care mi-a dat satisfacție după episodul în care a dat afară spectatorii; tatăl socru face un rol foarte bun, intră foarte bine în rolul provincialului care vede pentru prima dată parisul, sufocat de dorința sa a-și căsători fiica cu un parizian; unchiul surd al mirelui, cel care rezolvă problema pălăriei joacă magistral; alte roluri foarte bine realizate este cel al soției adulterine, de la care pornește daravela cu pălăria și al militarului, amantul dânsei; mai este bine realizat rolul pălăriesei și al marchizei; apoi corul nobililor mi s-a părut magistral realizat; a apărut și d-l vitcu pe undeva în piesă, ajutor al pălăriesei, dar apariția sa este ștearsă, din păcate, pentru un actor așa de mare, aflat pe finalul carierei; un rol mic, pe care d-sa încearcă să  îl salvează cu câteva trucuri la fel de mici;







a fost o seară de vis, cum mi-aș dori să fie....; pentru două ore m-am simțit plutind în lumea thaliei, dar și-n lumea fără de păcat a fanteziei; punct




duminică, 17 februarie 2013

incendiu

aseară, în jurul orei 9, 30, serviciul voluntar de pompieri a fost anunțat prin 112 că are loc un incendiu pe vlad tepes; ne-am deplasat la locul cu pricina, gândindu-ne că iarăși avem de-a face cu un eveniment de sezon, adică un incendiu declanșat de către o sobă; acolo am constatat că intervenția se anunța destul de dificilă, deoarece incendiul se manifesta la un atelier de reparații auto, lipit de casa de locuit; vântul favoriza propagarea incendiului și la casa de locuit;

am întins două linii de bătaie, ceea ce ne-a permis să atacăm focul încrucișat, concomitent o echipă a evacuat vecinii, precum și persoanele care nu aveau legătură cu incidentul, am constatat că nu sunt persoane a căror viață să fie pusă în pericol de incendiu; materialele izolatoare cu care erau căptușiți pereții atelierului, precum și faptul că în structură se găsea și mult material lemnos ne-a dat mult de furcă; focul s-a propagat și în podul casei, amenințând să cuprindă acoperișul, însă am reușit să oprim înaintarea lui astfel încât am salvat casa de locuit precum și casele vecinilor

după localizarea și stabilizarea incendiului am trecut la lichidarea lui, moment în care a sosit și iașiul, acesta nemairămându-i altceva de făcut decât să constate pagubele și faptul că ne-am făcut treaba; incendiul se pare că a fost eclanșat de către improvizațiile la instalația electrică; 

nu scriam de acest lucru, pentru că eu nu mă ocup cu știrile, dar m-a impresionat în mod deosebit solidaritatea vecinilor și nu numai, care au reacționat exemplar, schimbându-mi oarecum judecata despre membrii comunității, care de multe ori îmi apar individualiști și egoiști;

serviciul voluntar de pompieri local tocmai pe principiul solidarității funcționează, membrii activi nu sunt plătiți pentru participarea la intervenții și, poate, o atenție mai mare din partea consiliului local, în ceea ce privește alocarea de fonduri pentru dotarea cu echipamentul corespunzător, ar fi binevenită; punct

ps: n-am scris niciodată un post de acest tip, care seamănă cu un advertorial, dar simt că acest serviciu se află în pericol și este păcat să strici ceva ce funcționează bine; 




vineri, 15 februarie 2013

subcarpatii

mi-a reținut atenția următorul vers - „ folclorul O pentru un popor asmatic”, dar și videoclipul este bun; folclor underground, adică folclor vechi cântat pe ritmuri, care mie mi-au sunat apropiate de prodigy; dar e o muzică „tare șmecheră”, cu ar spune un prieten de-al meu;

luni, 11 februarie 2013

oameni de nimic

suntem o țară minunată cu oameni politici de tot rahatul; oamenii noștri politici sunt impotenți din punct de vedere ideatic, sunt incompetenți, sunt indolenți și inculți; cum să-i catologhezi altfel pe acești farisei care bântuie scena noastră politică de 23 de ani, locală și națională, și care pompos își spun clasă politică?

niște oameni de nimic!

sunt doar niște oameni care clempănesc ca niște cai ce bat toată ziua în zăbală, care de 23 de ani tot ne aburesc cu interesul național, când de fapt ei nici nu-și văd vârful pantofului, atâta viziune au; mai mult ca niciodată văd administrația, fie ea locală sau centrală, ca pe un lucru inutil, contraproductiv și care nu produce plusvaloare, iar clasa politică autohtonă nu-mi apare decât ca o molimă care roade sufletul și caracterul acestui popor, ce a răpit orice speranță oamenilor obișnuiți și cumsecade din această țară; 

nu se poate fără politică, dar mai bine ne lipsim de așa politicieni și angajăm manageri privați în locul primarilor, o dată la doi ani facem un referendum local angajăm un manager privat îi fixăm indici de performanță și terminăm cu acești oameni politici (poate și cu democrația așa cum o știm); 

de 23 de ani s-au perindat ceva primari prin podu iloaiei și nici unul nu a mișcat ceva dincolo de lungimea propriului interes; mai știu un primar, printr-o comună învecinată, care de 3-4 mandate stă cu mâna în buzunar și-și mângâie ouăle ca pe niște bile antistres chinezești;

dacă iei drumul podu iloaiei - românești vezi incompetența și indolența edililor care s-au perindat la conducerea celor două administrații; de la iarmaroc la trecerea cu calea ferată, spre henci, este o zonă mlăștinoasă, în care o roată îți intră în nămol și cealaltă iese dintr-o groapă cu nămol; știu nu-i drumul nostru!  este al județului! și dacă ar fi fost, ce-ar fi fost!? să luăm zecimea, unde-s drumurile noastre?....să luăm drumul ce înconjoară în centru blocurile și iese la vechea poliție?..... să luăm mahalaua, care-i o zonă parașutată din afganistan? toate arată măsura competenței celor ce s-au perindat la cârma primăriei;

pe henci parcă acum s-a terminat cel de-al doilea război mondial, craterele se succed unele după altele, încât nici nu mai are rost să ocolești, treci de-a dreptul și te rogi să nu-ți cadă roata, cel puțin acum; dar asta  nu-i nimic! la ieșirea de pe henci începe adevărata încercare; azi dimineață n-am putut să urc dealul, m-am poticnit vreo juma de oră în nămolul de acolo amestecat cu zăpadă apoasă tasată, care pe alocuri s-a transformat cu nămolul în permafrost (sol arctic) și cu cât se învârtea roata mai nervos cu atât se afunda mașina mai tare; și sunt numeroase porțiuni asemănătoare pe cei 10 km de drum; 10 km care par blestemați; 

23 de ani de incompetență, lăcomie, prostie, corupție și 23 de cm de zăpadă m-au despărțit astăzi de standardele de viață ale unui cetățean normal, mândru de ceea ce face și de locul unde se află; 

scriu aceste rânduri pentru că astăzi m-am simțit înfrânt și-n ultimul timp mi se-ntâmplă din ce în ce mai des să fiu înfrânt, să simt că din ce în ce mai des mi se înfinge un piron în piept și mi se spune că o să fie bine, că oameni suntem și ne înțelegem....o să fie bine; punct


update: ps - m-am gândit să fac un update........


vineri, 8 februarie 2013

solidaritatea colectivista

sunt unele lucruri pe care nu le înțeleg sau, poate, sunt într-o logică care mă depășește, de exemplu să oprești apa la un bloc, doar pentru că se întâmplă ca unul sau doi  locatari să fie rău platnici, din diverse motive; 

tipul acesta de solidaritate primitivă, un fel de egalitarism primitiv, în care toți suntem în aceeași oală, pentru că toți suntem egali și stăm pe aceeași parte a scării de bloc, seamănă un pic cu colectiva comunistă, în care eram forțați de către partid să fim solidari și cu badea gheorghe și cu badea ion, în care doctorul era solidar cu mecanicul de intretinere, iar eu eram solidar cu saveta; o solidaritate colectivistă, fără clase sociale, un egalitarism forțat, în care cei din colectivă sunt împinși să rezolve problema apei în ședințele ad-hoc de pe scara blocului, ședințe publice de incriminare a vinovatului, în care saveta ascultă de după ușă cum câte o vecină mai aprigă îi spune agripinei, cea cu factura neplătită, cu care până mai ieri împărțea frățește același litru de borș: „- fă, proasto, de ce nu plătești apa la timp?! fă, toanto, știi că barbatu-miu zace la pat vrei să-și aduc căcatul și să ți-l împrăștii pe ușă?”; așa se rezolvă problemele la colectivă, în ședințe publice;




la colectivă nimeni nu are drepturi, chiar și în situația în care și-a plătit facturile, pentru că, la colectivă, toți sunt egali și această egalitate, pe lângă faptul că desființează clasele, face ca eu, cel care-mi plătesc facturile să nu fiu cu nimic mai cinstit ca cel care nu plătește facturile; dar la colectivă noi suntem solidari, așa că de ce să-mi mai plătesc eu facturile, ne facem rezerve de apă, adică cu toții; poate că asta este și soluția să nu mai plătească nimeni facturile, că tot aia-i; 

nu cred că în țările occidentale compania de apă de acolo debranșează toți locatarii unui bloc dacă unul nu-și plătește datoriile; este împotriva principiilor acestei societății; cred că branșamentele, ca și debranșările, sunt individuale; în 20 de ani nimeni nu a încercat să realizeze branșamente individuale, care să-i scoată pe locatari din colectivă; 

solidaritatea colectivistă funcționează perfect și șeful de colectivă este mulțumit, atunci când oamenii nu fură cu picătura, când toți își plătesc facturile la timp și atunci când toți membrii colectivei pot fi controlați; pentru că până la urmă de asta este vorba, de putere, de limitarea libertății de alegere la care sunt supuși membrii asociației; 

poate nu mi-ar fi atras atenția această problemă sau, oricum, n-aș fi discutat-o, dar ultima frază din comunicatul asociației reprezintă un model de gândire colectivistă, iar prima frază un model de gândire capitalistă; pentru mine este absolut uluitor cum pot să coeziste cele două tipuri de gândire în interiorul aceluiași sistem; punct

ps: sintagma „solidaritate colectivistă„ am găsit-o și la onorabilul domn adrian severin; un studiu de prin 2007 dezvăluie tocmai faptul că suntem o societate colectivistă și că, atunci când vrem să rezolvăm o problemă, apelăm la „capitalul social„, adică la p.c.r. (pile, cunoscuți și relații)

luni, 4 februarie 2013

corazon, multa dragoste

se pare că într-o ședință kosher consiliul local a crescut taxele și impozitele locale cu 16,05%, cum anticipam de altfel;

 nimic nu face mai bine sănătății noastre decât o creștere de taxe și impozite, este ca o palmă după ceafă pe care o primim și, în felul acesta, mai avem ocazia să scăpăm de frustrări; îți mai aduci aminte că ai noștri aleși au rude de parte femeiască (cum se spune în biblie), le mai oferi niște carne ca să aibă frigiderul plin, uneori într-un exces de zel, secătuit de emoție, îți aduci aminte unde ai pus barda și o ascuți.... ca să despici lemnele mai bine, că tot se anunță un nou val de frig; 

acum eu îi înțeleg, că trebuiau să intre în legalitate, de unde trag concluzia că avem ceva datorii care ne macină bugetul; așa cum îi înțeleg eu să ne înțeleagă și ei, că doar sunt aleșii noștri și, ca o paranteză, intră în fișa postului până la urmă, să ne înțeleagă că nu-l putem înjura pe ponta, că-i departe, pe băsescu ne-am săturat să-l înjurăm, pdl-istii nu-și mai încap de atâtea înjurături, zic să-i înjurăm pe-ai noștri că sunt aici lângă noi, ne întâlnim pe stradă, îi vedem cum își conduc mașinile, să-i înjurăm așa din inimă, cu tandrețe, că sunt ai noștri și nu putem să-i urâm; să-i înjurăm pentru sănătatea noastră, măcar cu atâta să ne alegem și noi;              

din discuții, ”pă surse”, este vorba în plus la buget de căteva zeci de mii de lei; mare brânză, că oricum n-o să-i pupe nimeni! vor scădea și mai mult încasările; eu de câțiva ani încerc să țin pasul cu impozitele și nu reușesc, tot rămâne câte ceva de pe an pe an, care se adună și dacă n-o să câștig la loto că nici nu joc, vor rămâne și anul ăsta câte sute de lei neplătite; bine, nici nu mă trage inima să le plătesc, că nu prea știu ce se-ntâmplă cu banii;

și așa înțeleg că încasările din impozite sunt la cifre mici, sub 50%, poate ar trebui să le recomandăm două măsuri, gratis recomandările; prima măsură ar fi transparența decizională, iar cea de-a doua măsură ar fi un program de reabilitare a administrației locale și de credibilizare a actului administrativ; ca o primă acțiune, poate ar trebui să-i vedem pe consilierii locali , și primarul, ca în campania electorală, că bat străzile orașului și ale satelor, din poartă în poartă, și le explică cetățenilor cum e treaba cu bugetul, cu taxele, cu impozitele, pe ce se cheltuie banii, cât ici, cât colo și într-un an-doi se va clădi o relație de încredere între cetățeni și administrație; și-apoi mersul pe jos face piciorul frumos, inclusiv la doamnele din consiliu; punct

ps: așa că ne gândim la voi.... cu dragoste...

ps la ps: ca să nu se creeze confuzii și să nu se inflameze inutil onorabilii stâlpi ai cetății, postul acesta face trimitere la postul acesta;