vineri, 29 martie 2013

andrei plesu - conferinta, popii si magarul sau parabola rabinului eisik

aseară am fost martorul unui eveniment cultural important, conferința ținută la iași, de către andrei pleșu, la invitația mitropoliei moldovei, pe tema cărții parabolele lui iisus; pot depune mărturie directă că s-a întâmplat, dar nu pot spune ce s-a întâmplat, pentru că nu am participat; am fost prezent, dar „am fost în afară”, „aruncat în afară”;

este oarecum ciudat cum o conferință, care se anunța ca un regal al spiritului, s-a transformat într-o parabolă, la parabolele lui iisus, datorită faptului, că un „intelectual” (am rezerve în privința intelectului său, nu în privința statutului său de intelectual) a pierdut intenția operei (conferințele, care se voiau libere) din prea multă sofistecăreala intelectuală și un anumit capriciu de moment, tânărul imberb s-a comportat asemeni unui copil care are o jucărie nouă și o ține numai pentru el, nedorind să o împartă cu alții;


 am fost ca rabinul eisik din cracovia, care i s-a arătat în vis de trei ori că undeva sub un pod în praga se află o comoară; mie nu mi s-a arătat în vis, ci am citit, în mai mult de trei locuri că la iași va conferenția, sub patronajul mitropoliei iași, d-l andrei pleșu și că intrarea va fi liberă; liberă în sensul că nu va fi pe bază de invitație sau bilet gratis, liberă în sensul că toți cei ce-și vor dori să participe la eveniment, adică să fie înăuntru, să intre chiar dacă acest lucru va însemna să sprijine pereții sau să stea pe scări, în acest sens liberă; și ca acel rabin ajungând la pod am aflat că podul (ușa teatrului și teatrul) este păzit, de jandarmi și că înăuntru era imposibil de ajuns, acel înăuntru despre care vorbește pleșu în intervențiile sale din conferință, acel înăuntru care urmează după ce ne descoperim exterioritatea și avem intenția de a ne îndrepta către înăuntru; înăuntru, nu ca depozitar al sensului, ci ca intenție a autorului; autorul fiind cel care ascultă parabola, dar care face parte din parabolă, pentru că întotdeauna parabola este adresată cuiva, nu este emisă în van, fără țintă;


și ca și rabinul nostru am început să dăm târcoale podului; la început eram vreo câteva sute de persoane, nu știu exact câte persoane încap în holul teatrului; am dat târcoale cu sfială, de departe, intelectualicește, adică cu argument, cerând cu politețe jandarmilor, adică nu ca pe stadion, să vină cineva de la organizare, care să ne ofere un sens, mai ales un tânăr cu părul vâlvoi, cu o ținută asiatică a feței, de stepă, a cerut argumentat, erijându-se în purtătorul nostru de cuvânt, să vină organizatorul să ne explice, ca de la „intelectual” la intelectuali, că doar aveam capacitatea de a înțelege un argument; atitudinea celui care a venit, tânăr de-altfel, a fost că „nu mai este voie”, „nu se poate”, a făcut o întoarcere pe călcâie și s-a ascuns pe după o ușă, de unde pândea ce se-ntâmplă în hol; 


s-a încercat și o soluție românească, adicălea jandarmii să se dea copleșiți de numărul mare de intelectuali :)) hrăniți cu aer și litere, nemerși la sală și să ne bulucim cu toții înăuntru; s-a încercat și varianta șmecherească, în care am cerut să cumpărăm cartea d-lui pleșu și, odată intrați în holul mare, să nu ne mai întoarcem; treptat s-a subțiat numărul celor care-și doreau comoara; nimeni dintre organizatori nu și-a pus problema că poate o parte din cei de pe hol nu erau din iași;







pe noi nu ne-a întrebat șeful pazei ce căutăm acolo, dar când mai eram vreo cinzeci de persoane, din nou a venit individul acela și ne-a spus că nu-nțelege de ce stăm, nu se mai poate și gata, până la urmă „putem găsi și pe internet prelegerea”; la fel ca în parabolă a trebuit să venim la pod (teatru) ca să aflăm de fapt că noi puteam urmări de acasă prelegerea (adică aveam o comoară acasă, în sobă, calculator); și uite așa am fost la conferința d-lui pleșu dar cei care au conferențiat au fost jandarmii;



pleșu înăuntru, jandarmii la ușă și pe hol câțiva îndărătnici citesc cartea
un sens al parabolei rabinului este și acela, evidențiat la eta (η) cred de către pleșu în carte, că adevărul este acolo unde nu te aștepți să fie; ca și în această poză în care tinerii au cumpărat cartea, citesc din ea, au intenția de a intra către înăuntru, dar de fapt ei se află afară, pentru că a intra înăuntru și a recupera intenția operei, conferinței, presupune a trece de jandarmi; jandarmii sunt cei care impun ritmul, iar organizatorii sensul; și adevărul (conferențiarul), care nu știe de toate astea, după propriul său ritm se ascunde sau este ascuns privirilor;

de ce am rămas - unii poate din speranța că vom sparge cerbicia organizatorilor, alții sperau să-l zărească pe d-l pleșu și să-i ceară un autograf, alții din curiozitate, să vadă cum se sfârșește comedia sensurilor și erau și cei care nu aveau unde merge sau poate aveau pe cineva înăuntru și-l așteptau să iasă, soțul în sală soția pe hol; situații absurde;


și încă un posibil sens al acestei întâmplări, într-adevăr pulimea nu are ce căuta cu popimea asta deslușesc eu din intenția popimii (nu-mi place termenul, dar îl folosesc pentru intenția sa peiorativă); și-au tras un pleșu pentru uz personal, pentru imagine și pentru a-și satisface orgoliul de telectuali sau, cum o numește în nebunul, de bostovoi, sf. simeon nebunul, păcatul slavei deșarte; 

ps: de la facultatea de filosofie a rămas, solidar cu cei de afară, profesorul muraru;

vineri, 22 martie 2013

accident podu iloaiei

astăzi, în jurul orei 13,30, a avut loc o tamponare între două microbuze, în zona birtului  „trei hoți”, unul aparținând firmei intertrans și un microbuz școlar; se pare că ciocnirea nu a fost gravă; anecdotic ar fi că
șoferul intertrans ar fi din podu, dar se pare că el a respectat regulile; 




sâmbătă, 16 martie 2013

habemus papam franciscum


“Viaţa noastră este un drum”, a spus el;

 “Dacă ne oprim, ceva nu e în regulă. Trebuie deci să mergem mereu, alături de Dumnezeu şi în lumina Lui”. Apoi, e nevoie de “a edifica” Biserica. Dar “cu pietre vii, cu pietre unse cu Duhul Sfânt”. Şi nu oriunde, ci “pe piatra din capul unghiului, care este Hristos“.







 “Când nu-L mărturisim pe Iisus Hristos, îmi vine în minte fraza lui Leon Bloy: cel care nu se roagă lui Dumnezeu, se roagă Diavolului. Şi când nu-l mărturisim pe Iisus Hristos, mărturisim mundanitatea, lumescu Diavolului!”


“Asta nu este uşor”. Când trebuie construit ceva se produc “cutremure, mişcări, care încearcă să ne întoarcă din drum. Pentru că nu aparţin Crucii”.


“Aş vrea ca noi toţi, după aceste zile de graţie, să avem curajul, da!, curajul, de a călători împreună cu Dumnezeu, purtând Crucea lui Dumnezeu, şi să zidim Biserica pe sângele lui Hristos vărsat pe Cruce, şi să mărturisim slava unică a lui Hristos răstignit!. Numai aşa Biserica poate avansa!”





 “Aş vrea atât de mult o Biserică săracă, pentru săraci”

”Francisc este numele păcii, aşa mi-a intrat în inimă acest nume”

“În timpul alegerii, mă aflam alături de arhiepiscopul din São Paulo, Claudio Hummes, un mare prieten (…). Atunci când lucrurile au devenit periculoase, el m-a consolat. Când voturile (în favoarea mea) au atins două treimi, m-a îmbrăţişat şi mi-a spus «Nu îi uita pe săraci!»”

“Imediat, în legătură cu săracii, m-am gândit la Francisc din Assisi (…), omul sărăciei, omul păcii”

muncitor salvat din capcana mortii

aseară, în jurul orei 18:00, echipajul serviciului de pompieri voluntari podu iloaiei a fost solicitat prin 112 să intervină pentru a rezolva o situație specifică; inițial s-a crezut că este vorba despre o mașină împotmolită în mâl, dar pe parcurs ce informațiile au curs, s-a dovedit că este vorba despre o persoană prinsă în mâl; am ajuns la fața locului, undeva spre erbiceni, pe unde se construiește digul la barajul anti-inundație, pe lângă stâna lui cărăbuș, și acolo am găsit un muncitor, O.C., de 31 de ani, din brăila, care lucrează la firma ce execută digurile anti-inundația, îngropat până la piept în nămol; în jurul lui se mai găsea un echipaj de poliție și doi colegi de muncă de-ai săi; 

din primele cerecetări a reieșit că acesta stătea de aproximativ trei ore îngropat în nămolul rece; venea de la magazinul de lângă iarmaroc și s-a gândit să o ia de-a dreptul peste câmp, neținând cont de capcanele care s-au format pe șes oadată cu ploile de primăvară în zona unde se execută lucrările, găuri mâloase care pot înghiți și un bou; 

dintru început intervenția s-a dovedit dificilă, deoarece în jurul său era un perimetru de aproximativ un metru de mâl cleios și rece care te înghițea fără să-ți dai seama; am improvizat un pod din elemente de scară și ne-am apucat de săpat; între timp a apărut și echipajul de la iași, smurdul și descarcerarea; de multe ori lopata s-a dovedit inutilă și am fost nevoiți să săpăm cu mâinile; am încercat de câteva ori să-l tragem din mâl dar am abandonat de fiecare dată, deoarece exista pericolul să-i producem tânărului leziuni permanente, chiar paralizia;

                                                                                                                                                                                                     






după aproximativ două ore de muncă grea am reușit să-l extragem pe bărbat din mâl fără să-i punem în pericol viața și fără daune; el a fost preluat de către smurd fiind stabilizat hemodinamic de către aceștia; punct



sâmbătă, 9 martie 2013

ca o curva batrana

zilele astea am avut o impresie nasoală cu privire la orășelul nostru; 

impresia este că orașul nostru, după ce s-a luat zăpada, arată ca o curvă bătrână căreia i s-au dus fardurile de pe față și de sub farduri i-a apărut fața îmbătrânită de excese, craterele din asfalt sunt asemenea cavernelor buboase sau urmelor de brigeag lăsate de vreun amant nebădăios; crengile uscate, care semnalizează lucrările celor de la apavital sau lipsa capacelor de pe căminele canalizării, sunt asemeni unor fire de păr groase, lucioase, ce cresc încăpățânate pe bărbia curvei celei bătrâne, oricât și-ar îngriji ea fața în oglindă, la un momentdat firele vor fi acolo, fac parte din bărbia aceea groasă;

ca o curvă bătrână ( cu toate că nu-i chiar așa de bătrână) își duce zilele urbea, îi curg bulendrele, urmărită de amanți, siluită prin unghere cu penisuri uriașe, ca niște picamere, bătută, fără bani, peștii, nenumărații pești, care ar trebui să o protejeze, la rândul lor o bat, o siluiesc, câte unul îi brăzdează fața zbârcită cu lama, și-i cer bani, „să iasă la produs”, bani, „cum numai atâta ai produs astăzi, curvo!”, și curva se ferește de lovitura grea a dosului de palmă; 

zăpada alba a fost ca un fond de ten, care a acoperit urmele neglijenței și delăsării în care se scaldă orașul de mulți ani; dacă faci drumul de la gară spre centru și invers, ca navetist, nu poți să nu remarci acest lucru; gara este una din cele două porți de intrare în oraș - poarta feroviară; ca călător novice primul lucru care te întâmpină în gară sunt un polițist buimac de la tf, cu capul gol, năucit de uitatul la televizor, cei patru câini maidanezi care își fac veacul pe treptele de la intrare în biroul ceferistului și un șef de gară sictirit; ăn colț se află barul, iar în fața barului își fac veacul țigăncile, scoase de sărăcie, din casă ce vând țigări de contrabandă altor săraci, navetiștii; 

în spatele gării, ca turist în podu iloaiei, te întâmpină altă gașcă de maidanezi; în dreapta se află un rond vechi, pe care eu, în copilăria mea, l-am prins și cu trandafiri, săpat în fiecare primăvara, cu arbuștii tăiați corespunzător, acum rondul este un petec de iarbă, părăsit, cu câteva tufe neîngrijite pe margini; în stânga ta, dacă treci de rond, privirea se împiedică într-un șanț de apă, bâhlit și plin de bălării, în care înoată ca peștii peturile, bucăți de plastic și, parcă, am zărit și câteva oase de animale; câteva sîlcii tăiate întregesc peisajul de bun-venit; 

cum faci colțul, pe strada pe care se aflî vechea piață, toată iarna te-au întâmpinat câteva rădăcini de copac, în care băteau să se încălzească țiganii din casele necăjite; unde s-a aflat vechea piață, întinsă pe sârmă, te întâmpină lenjeria intimă a femeilor care locuiesc acolo; câinii, dacă te nimerești dimineața devreme, se ițesc de după gardurile jubrede, cercetându-l întrebător pe drumețil care trece și, dacă unul dintre ei este trezit din somn și latră, imediat se formează o haită de 5-10 dulăi care te petrec prin mahala lătrând de-ți tremură chiloții pe tine; 

sunt cam vechi pozele
în intersecție s-a lucrat tare, o groapă mocirloasă te întâmpină supărată, dacă până atunci ți-ai păstrat pantofii curați, ca să calci civilizat prin centru, acolo visul tău se spulberă; țigăncile care vând țigări să facă un ban de pâine privesc interesate dansul tău prin nămol.... și intri pe strada principală!




de o parte și de alta, sorindu-se, ca niște vrăbioi ciufuliți, se încălzesc la soare locuitorii mahalalei; dansezi printre mormane de gunoi, îți faci drum printre gropi, te ferești cu ochi ageri de acești săraci ai orașului nostru; vara îi vezi cum joacă remi la umbră, iarna cum zgribuliți calcă pe vârfuri repede să ajungă undeva la căldură, primăvara, bucuroși că au scăpat și de fe-martie, își scot burțile mari învelite în malete albe și cu mâinile la spate discută afaceri; de fapt, uitându-te în jur, citești, oriunde te întorci, bolile care-i macină: boli de nutriție - obezitate, diabet, hipertensiune, boli ale sărăciei - hepatită, tuberculoză, paraziți; ascultându-i câteva clipe își dai seama că educația lor este precară, un semi-analfabetism, care abia le permite să citească subtitrările la telenovele; fac parte din lumea de care nimeni nu vrea să știe;

urci  trăianul....pe partea dreapta fostul cinematograf o ruină, transformat de un întreprinzător în depozit de materiale de construcție; pe stânga se vede biserica evangheliștilor, la două trei case depărtare, iar o țigăncușă își târâie prin noroi papucii jerpeliți; fetișcanele de cl a VIII, rujate și spoite, cu blugii strânși și cizmulițe cu toc își etalează ultimele manichiuri cu degetele întinse care n-au mai văzut de mult timp săpunul; 

este o lume aparte, care, unui englez, nu i-ar fi produs decât mirare și l-ar fi făcut să scoată aparatul de pozat, ca să arate la ai lui - „uite, aveți dreptate!”; dar, dă-i dracului cu shengenul lor (vorba actualului guvern), dar noi aici ce facem?!  punct

ps. aș fi vrut să termin ceva în genul „ e bătrână, dar e curva noastră!”, dar am dat-o pe treburi serioase și s-a stricat filmul;