sâmbătă, 9 martie 2013

ca o curva batrana

zilele astea am avut o impresie nasoală cu privire la orășelul nostru; 

impresia este că orașul nostru, după ce s-a luat zăpada, arată ca o curvă bătrână căreia i s-au dus fardurile de pe față și de sub farduri i-a apărut fața îmbătrânită de excese, craterele din asfalt sunt asemenea cavernelor buboase sau urmelor de brigeag lăsate de vreun amant nebădăios; crengile uscate, care semnalizează lucrările celor de la apavital sau lipsa capacelor de pe căminele canalizării, sunt asemeni unor fire de păr groase, lucioase, ce cresc încăpățânate pe bărbia curvei celei bătrâne, oricât și-ar îngriji ea fața în oglindă, la un momentdat firele vor fi acolo, fac parte din bărbia aceea groasă;

ca o curvă bătrână ( cu toate că nu-i chiar așa de bătrână) își duce zilele urbea, îi curg bulendrele, urmărită de amanți, siluită prin unghere cu penisuri uriașe, ca niște picamere, bătută, fără bani, peștii, nenumărații pești, care ar trebui să o protejeze, la rândul lor o bat, o siluiesc, câte unul îi brăzdează fața zbârcită cu lama, și-i cer bani, „să iasă la produs”, bani, „cum numai atâta ai produs astăzi, curvo!”, și curva se ferește de lovitura grea a dosului de palmă; 

zăpada alba a fost ca un fond de ten, care a acoperit urmele neglijenței și delăsării în care se scaldă orașul de mulți ani; dacă faci drumul de la gară spre centru și invers, ca navetist, nu poți să nu remarci acest lucru; gara este una din cele două porți de intrare în oraș - poarta feroviară; ca călător novice primul lucru care te întâmpină în gară sunt un polițist buimac de la tf, cu capul gol, năucit de uitatul la televizor, cei patru câini maidanezi care își fac veacul pe treptele de la intrare în biroul ceferistului și un șef de gară sictirit; ăn colț se află barul, iar în fața barului își fac veacul țigăncile, scoase de sărăcie, din casă ce vând țigări de contrabandă altor săraci, navetiștii; 

în spatele gării, ca turist în podu iloaiei, te întâmpină altă gașcă de maidanezi; în dreapta se află un rond vechi, pe care eu, în copilăria mea, l-am prins și cu trandafiri, săpat în fiecare primăvara, cu arbuștii tăiați corespunzător, acum rondul este un petec de iarbă, părăsit, cu câteva tufe neîngrijite pe margini; în stânga ta, dacă treci de rond, privirea se împiedică într-un șanț de apă, bâhlit și plin de bălării, în care înoată ca peștii peturile, bucăți de plastic și, parcă, am zărit și câteva oase de animale; câteva sîlcii tăiate întregesc peisajul de bun-venit; 

cum faci colțul, pe strada pe care se aflî vechea piață, toată iarna te-au întâmpinat câteva rădăcini de copac, în care băteau să se încălzească țiganii din casele necăjite; unde s-a aflat vechea piață, întinsă pe sârmă, te întâmpină lenjeria intimă a femeilor care locuiesc acolo; câinii, dacă te nimerești dimineața devreme, se ițesc de după gardurile jubrede, cercetându-l întrebător pe drumețil care trece și, dacă unul dintre ei este trezit din somn și latră, imediat se formează o haită de 5-10 dulăi care te petrec prin mahala lătrând de-ți tremură chiloții pe tine; 

sunt cam vechi pozele
în intersecție s-a lucrat tare, o groapă mocirloasă te întâmpină supărată, dacă până atunci ți-ai păstrat pantofii curați, ca să calci civilizat prin centru, acolo visul tău se spulberă; țigăncile care vând țigări să facă un ban de pâine privesc interesate dansul tău prin nămol.... și intri pe strada principală!




de o parte și de alta, sorindu-se, ca niște vrăbioi ciufuliți, se încălzesc la soare locuitorii mahalalei; dansezi printre mormane de gunoi, îți faci drum printre gropi, te ferești cu ochi ageri de acești săraci ai orașului nostru; vara îi vezi cum joacă remi la umbră, iarna cum zgribuliți calcă pe vârfuri repede să ajungă undeva la căldură, primăvara, bucuroși că au scăpat și de fe-martie, își scot burțile mari învelite în malete albe și cu mâinile la spate discută afaceri; de fapt, uitându-te în jur, citești, oriunde te întorci, bolile care-i macină: boli de nutriție - obezitate, diabet, hipertensiune, boli ale sărăciei - hepatită, tuberculoză, paraziți; ascultându-i câteva clipe își dai seama că educația lor este precară, un semi-analfabetism, care abia le permite să citească subtitrările la telenovele; fac parte din lumea de care nimeni nu vrea să știe;

urci  trăianul....pe partea dreapta fostul cinematograf o ruină, transformat de un întreprinzător în depozit de materiale de construcție; pe stânga se vede biserica evangheliștilor, la două trei case depărtare, iar o țigăncușă își târâie prin noroi papucii jerpeliți; fetișcanele de cl a VIII, rujate și spoite, cu blugii strânși și cizmulițe cu toc își etalează ultimele manichiuri cu degetele întinse care n-au mai văzut de mult timp săpunul; 

este o lume aparte, care, unui englez, nu i-ar fi produs decât mirare și l-ar fi făcut să scoată aparatul de pozat, ca să arate la ai lui - „uite, aveți dreptate!”; dar, dă-i dracului cu shengenul lor (vorba actualului guvern), dar noi aici ce facem?!  punct

ps. aș fi vrut să termin ceva în genul „ e bătrână, dar e curva noastră!”, dar am dat-o pe treburi serioase și s-a stricat filmul;

2 comentarii:

  1. Nu-mi place titlul, iar comparatia... in rest... articolul surprinde realitatea urbei noastre.

    RăspundețiȘtergere
  2. CINE VREI SA OBSERVE REALITATEA DACA UNU CARA MARFA IAR CELALALT JOACA TOATA ZIUA FARMVILLE,GICA ALEXA?

    RăspundețiȘtergere

atitudinea naște altitudinea.......



nu răspund pentru comentarii!