vineri, 3 mai 2013

meseria de gospodină

cred că meseria aceasta de gospodină, de doamnă a casei, în arhitectura culturală a locului „este printre cea mai grele”:)) mai ales în preajma sărbătorilor, așa-zis tradiționale, pentru că religiosul a fost exilat într-un colț al conștiinței nostre, doamnele realizează adevărate tururi de forță, în care fac curățenia de primăvară, dau cu var acolo unde se cere, prăfuiesc și bat cam tot ce prind, spală cam tot ce le cade sub ochi, iar într-un final o dau pe mâncare;

frate, și se face mai mâncare, de zici că am intrat cu tot cu ciubote în era foamei; primii se fac cozonacii, timp în care se taie miei, oile, găinile, cașul se aduce de pe unde poate fiecare, precum și alte prăjituri, care nu fac decât să-ți crească stratul de grăsimi de pe burtă; a doua zi se fac ouăle, că doar e ziua când a fost răstignit iisus, tradiția cere!, se tranșează carnea, se mai fac mici aranjamente florale, etc., iar sâmbătă, încep lucrurile cu adevărat importante - miel, friptură, borș (ciorbă), drob și alte lucruri pe bază de carne; 

toate astea solicită la maxim energia doamnei gospodine; a doua zi va urma masa de paște, în familia, în care doamna casei va fi din nou primadonă - va așeza masa, va fi atentă la dorințele mesenilor, atentă și dacă aceștia se strâmbă că a prea multă sare, că e prea piperat, că e prea ars sau că nu e prea copt sau că friptura e în sânge, chestii de astea domestice, care-i țin nervii în pioneze, strânge masa și, în final, când să se odihnească, sună soneria.... un prieten sau rudă de a șaptea spiță vine în vizită, chipurile din dragoste, dar el e cu mațele fripte de criză și vrea și el o ciovârstă de miel... doamna o ia de la capăt! 

grea meserie! punct

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

atitudinea naște altitudinea.......



nu răspund pentru comentarii!