miercuri, 28 august 2013

anonymous - măștile multimii

anonimatul este o sursă de putere și de curaj pentru unii; cel fără nume are puterea sentinței morale, pentru că el se situează în afara scalei morale, iese din conveniențe; anonimul nu face parte din categoria celuilalt, el face parte din „categoria” nimicului, a „nifilistului”, cum ironiza caragiale pe nihiliștii autohtoni, și, tocmai , prin această raportare la nimic este dinamitată scara valorilor; nimicul nu are o scară de valori, el are măști, pe care și le pune în funcție de context, care este o singură mască, masca anonimului; nu-l distingi din mulțime pentru că el este mulțimea, este unul și multiplul în același timp; anonimul este cel care nu poate fi numit, pentru că nu are nume, ei își ia numele prin raportare la mască, la subiectul măștii;

am întâlnit pe acest blog multe măști; din 2007 s-au adunat câteva sute de comentarii; comentarii au fost și în real-life, unele nu tocmai amiabile; web-ul este împânzit de măști, de identități fictive, de măști fără identitate, dar care au identitatea urii, a ticăloșiei, a bufonului, a nebunului, a activistului ranchiunos, anonimi în mulțimea ce-l sărbătorește pe dionysius/dionysus/dionysos, zeul bețivilor și al comedianților;



am selectat  scena din „o scrisoare pierdută”, în care farfuride și brânzovenescu vor să scrie o depeșă pentru a reclama „trădarea” și pe care hotărăsc să o semneze... anonimă - „o dăm anonimă”; 
***
când am inițiat acest blog în podu iloaiei se vorbea doar pe la colțuri despre problemele comunității; dacă ar fi să mă laud un pic am fost primul care a făcut un astfel de demers în podu iloaiei, iar la timpul respectiv și în iași erau vreo 20/30 de bloggeri; odată cu apropierea alegerilor locale din 2008 blogosfera explodează și în iași (peste 150 de bloguri recenzate în 2008), pe de o parte politicienii văzând utilitatea acestui mijloc de comunicare în lupta politică, pe de altă parte cei interesați de viața comunității găsind un mod de a-și exprima nemulțumirile, pentru că, nu-i așa?!, partidele sunt confiscate de găști și interesele acestora; în primăvara anului 2008 (s-ar putea să mă înșel, nu am verificat cu acribie) apare al doilea blog în podu iloaiei; la vremea aia nu era facebook-ul/twitter-ul în floare, care au ușurat/democratizat/banalizat extrem de mult comunicarea, fie ea publică sau privată; asistăm la un proces de supraîncălzire a acestor rețele sociale, comunicarea prin intermediul lor devenind monotonă, greu de urmărit tocmai datorită procesului inflaționist - toată lumea are, toată lumea vrea, toată lumea știe;
***
între timp, lucrurile au evoluat în direcția în care am sperat, odată  cu acest blog, să evolueze; a apărut o nouă generație, care, în parte, este și generația mea, care nu se sfiește să-și facă auzită vocea, chiar dacă, de multe ori, aceste voci ale spațiului public sunt vopsite în culorile partidelor; acest lucru nu este neapărat rău, ceea ce este supărător este că aceste voci sunt singurele sau aproape singurele care dau glas nemulțumirilor, aceste voci sunt puternic ideologizate, implicate în lupta politică, iar la noi (dacă nu peste tot?) politica nu reprezintă realitatea socială, ci doar realitatea din interiorul partidelor (cine cu cine e cumătru, cine e cuplat cu cine, a cui fiică/fiu e aia/ăla, cine-i nașu lui ăla/aia, cine cu cine face afaceri - numai dacă te uiți în consiliul nostru local și te apucă durerea de cap: cumătri, cumnați, fini, nepoți, fii, parteneri de afaceri, etc.); meritocrația s-a transformat în cumetrocrație, puterea cumetrilor;
***
am pornit discuția de la comentariile anonime, care animă blogul meu și nu numai, pentru că întreg internetul este animat, bruscat, violentat, axiologizat de astfel de comentarii, de anonimi care nu fac altceva decât să dea viață acestui mediu virtual; la un moment dat am fost ofuscat pe acești anonimi, îmi doream să aflu nume, să aflu povestea din spatele fiecărui comentariu, să pot contextualiza comentariul, să mi-l apropii ca pe ceva cunoscut de dinainte, să dau un chip cuvintelor, dar mi-am dat seama că internetul înseamnă o sumă de anonimi care se reunesc într-un loc/moment/eveniment și apoi se despart, fără a fi datori unul altuia; internetul reprezintă o sumă de locuri pe care le vizitezi ca și individualitate, ce nu este obligată să-și dezvăluie identitatea; 

anonimii sunt o putere a internetului, pentru că, până la urmă internetul este adresat acestei mulțimi anonime, care a făcut din internet cea mai mare putere a acestui început de secol; într-adevăr vorba ”dacă nu exiști pe internet înseamnă că nu exiști” are oarece acoperire în acest context; la mijlocul sec trecut regretatul profesor ieșean, petre botezatu, a formulat printre altele următoarea butadă logică (apoximez cu mare larghețe) - este posibil să câștigi ceva pe de o parte, dar este imposibil să nu pierzi pe de cealaltă parte, adică sistemul se echilibrează cumva; cei care câștigă  în web-life, vor pierde în real-life (discuțiile pot fi nuanțate); 

ps: știu că formularul de comenturi este greoi și unii renunță să mai comenteze sau se încurcă în acele cifre, dar numai în felul acesta mă pot feri de spamuri; mulțumesc de înțelegeri și .... insistați!

sâmbătă, 17 august 2013

regulament de scărpinare (a) co...lor, în public si privat

iau linqul de la un  coment; m-am dus și eu pe material, dar din păcate nu dispun de documentul în cauză, așa că am unele rezerve, pentru că în ultimul timp s-au aruncat multe petarde/fumigene, iar „informația” a curs numai dinspre o anumită parte;

documentul se numește „Regulamentul privind reglementarea activităţii economice pe raza oraşului Podu Iloaiei și, dacă înțeleg bine din articol, el nu a fost adoptat de către consiliul local, consilierii opunându-se proiectului; n-aș fi comentat acest fapt dar mi se pare bizar, bizar nu în sensul că ar ilegal, consiliul local are abilități în această direcție, bizar în sensul că mai tot consiliul local ar fi fost afectat de un astfel de regulament (mă gândesc de ex că mini-marketul lui munteanu din capătul trăianului ar fi zburat) sau chiar primarul ar fi fost afectat de regulament a cărui fațadă la market nu este finisată/finalizată; asta seamănă foarte mult cu acea glumă cu țiganul ajuns primar, care primul lucru pe care l-a făcut a fost să-și amendeze tatăl; de unde și nedumerirea mea cu acest exces de autoritate; 

aduce puțin și a conflict de interese, pentru că o bună parte dintre consilieri ar fi trebuit să se abțină de la vot, ei fiind părți direct implicate în regulament; o altă suspiciune fiind aceea că în felul acesta d-l primar, fiind cel mai important agent comercial local, încearcă în felul acesta să limiteze libertățile economice ale concurenței;

eu aș propune, dacă tot autoritățile locale, executive și legislative, au terminat cu infrastructura, apa la holm, drumul spre acel sat amărât, au consolidat drumul spre cosițeni, au finalizat retrocedările, problema gunoiului este rezolvată, lămpile au fost schimbate, fântânile arteziene vopsite, mahalaua este asfaltată și problema autorizațiilor de construcție rezolvată, la fel și problemele sociale, școala are bază sportivă, iar școala evreiască a fost dată în uz, etc., așadar, când oamenii nu mai au ce face și au închis agenda electorală (aaaa, să nu uităm de echipa de fotbal, mândria consilierilor tineri), deci când nu mai ai ce face te ocupi de regulamente; este și normal ca să menții toate lucrurile astea pe care le-ai făcut în viață îți trebuie ordine și disciplină, că, na, ce mama dracului!, fără disciplină nu există civilizație;


propun și eu un regulament - „Regulament privind scărpinatul coaielor  pe raza orașului Podu Iloaiei, în public și privat”;

notă de fundamentare: deoarece s-a constatat în ultimul timp că bărbații, mai ales cei onorabili, stâlpii puterii, își ocupă foarte mult timpul cu scărpinatul ouțelor și, deoarece, acest lucru se realizează în public sub ochii mirați ai cetățenilor, parte femeiască, decredibilizând foarte mult specia numită mascul, ne-am propus să redactăm prezentul regulament, care are ca scop recredibilizarea instituțiilor publice;

pct 1, al 1: tuturor persoaneler de sex masculin, care au vârsta de peste 10 ani, le este interzis să se scarpine la co..e în public, inclusiv persoanelor onorabile din oraș (profesorii, fețele bisericești, consilierii locali, primar, vice-primar, polițiștii (n.m.-ăștia-s co..și), funcționarii din primărie, doctorii); 

al 2: dacă o persoană simte o nevoie imperioasă (adică îl doare dacă nu se scarpină și nu se mai poate concentra) să facă lucrul acesta discret strângându-și picioarele unul lângă altul și masându-și ușor între ele zona care-l mănâncă sau, eventual, să caute un loc mai retras, „un grup social”, adică un grup de oameni care protestează, un partid, eventual, și să se scarpine discret;

pct2: scărpinatul pe domeniul privat este permis, dar în limitele bunului simț - persoana să nu fie văzută de vecini, copii sau femei și se execută cu două degete, opozabilul și  degetul mijlociu.
notă: aveți grijă să nu vă răniți
pct 3: eventualele nereguli constatate de către inspectorii primăriei pe probleme de calitate a vieții  și civilizație în spațiu public se pedepsește cu amendă de la 500 la 5.000 de lei

este foarte simplu să faci un regulament și, dacă strâng puțin din dinți, reușesc să-i anexez și o bază legală; problema nu este legalitatea, ci este vorba de necesitate - este nevoie de un astfel de regulament? a degenerat atât de mult comerțul în podu iloaiei încât se cere un regulament, ținând cont că legislația în domeniu este destulă/multă/ a dracului de multă? s-a discutat cu deținătorii de afaceri în domeniu? punct

marți, 13 august 2013

protest ”spontan”, hâc!

n-am vrut să postez nimic pe marginea acestui așa numit „protest spontan”, în care lozincile erau scrise de un profesor de română cu mâna unui student la arte plastice, dar simt că ar trebui să scriu, macar pe marginea a ceea ce cunosc;

joi seara, in jur de 18, 30, primesc un telefon, mă aflam undeva prin piatra craiului, coboram traseul de la refugiul diana cître plaiul foii, după o tură obositoare, mergeam ca sorin ovidiu vantu; deci, primesc telefonul, răspund, cu toate ca nu aveam chef, persoana de la capatul celalalt ma invita sa fiu prezent vineri dimineata la un miting impotriva primarului, ca sa relatez mai departe pe blog evenimentul; ceea ce mi-a ridicat un semn de întrebarea a fost remarca interlocutorului: „da să nu dai nimic pe internet, ca să nu afle primarul și să se ascundă”, i-am promis ca nu fac asta si am incheiat convorbirea; dar, totuși, auzisem eu că primarul fuge de oameni ca dracul de tămâie, că are un deficit de comunicare, că preferă să vorbească la telefon decât să înfrunte direct cetățenii, dar chiar așa să se ascundă ca un gândac de bucătărie sub aragaz atunci când aprinzi lumina era  prea de tot, totuși avem de-a face cu un ales local care și-a câștigat demnitatea vorbind cu oamenii?!! a doua zi s-a văzut că a stat de vorbă cu inițiatorii protestului;

vineri, pe drumul de întoarcere spre casă, în jur de 11-11,30 încep să primesc telefoane cum că în podu iloaiei spiritul civic zburdă dezlegat prin centru; mă, să fie! n-a avut podu iloaia spirit civic de când mă știu eu (au smuls până și dinții de aur ai evreilor) și acum deodată, de la niște gunoaie amărâte, gata, s-a deșteptat?!! prima dată că ar fi 100 de persoane, apoi, 80, ca pe parcurs informația privind numărul de persoane să devină incertă; întreb - sunt oameni serioși? cum să nu! - tcaciuc, cojocaru, baciu, todirașcu, pâslaru, chireac, lupu, și alții; întrebarea care mi-a venit în minte - cine iese la protest vinerea, amiază, nefiind zi de sărbătoare; oamenii muncii sunt la muncă, iar oamenii muncii care nu sunt la muncă sunt în concediu, august, știți cum e? etc, etc;

protestatari - www.bzi

sunt câteva probleme reale: problema gunoiului este una reală, dar nu cea mai importantă, cea mai importantă problemă este cea a lipsei de transparență decizională la nivel local, fie executiv, fie legislativ, precum și stângăcia edilului șef în a comunica cu oamenii; primarul nu a fost ales pentru că este frumos, deștept, înalt și are magazin, el a fost ales să rezolve problemele comunității, să crească calitatea vieții cetățenilor din podu iloaiei și să aducă bani pentru a-și realiza proiectele edilitare;

alți protestatari www.bzi 
„opoziția” (nici nu știu care naiba este opoziție, pentru că cei care ar trebui să fie în opoziție sunt cu primarul, iar cei care ar trebui să fie cu primarul.... nu există), deci ea, opoziția, organizează spontan evenimente pentru a se legitima în fața oamenilor, ca fiind soluția viitoare la alegeri (acum se vede rodul acelor seri dansante, în care vedem tineri cu mult prea mult timp liberi cum sunt manevrați cu o bere și o cafea și sunt folosiți în scop politic de către persoane fără scrupul); 

nu știu de ce s-a decis tocmai acum predemet-ul să întrerupă preluarea gunoiului, dar circulă câteva variante interesante - prima ar fi că în felul acesta s-a urmărit creșterea prețului, cea de-a doua variantă ar fi că în felul acesta s-a dorit să fie prins pe picior greșit primarul, să i se creeze probleme; acestea sunt cele mai plauzibile variante; dar sare ca un pietroi în ochiul boului faptul că mașinăria administrativă a edilului s-a mișcat ca un  u650 gripat, a reacționat cu întârziere și stângaci; ce-o fi fost în capul lor de au fost așa amorțiți, dumnezeu cu mila!

un exemplu de încâlceală este că eu n-am înțeles nici din declarațiile primarului, nici din ce spune opoziția dacă prețul gunoiului a crescut sau a scăzut; n-am înțeles care sunt criteriile de adoptare a prețului - îl stabilește primăria, rezultă ca și ofertă din partea firmelor prestatoare de servicii; ce intră în preț, adică cum se ajunge la acest preț? cum este aleasă firma care prestează serviciile de salubritate, pe ce criterii? nimeni nu a arătat un document, toate persoanele vorbesc după ureche; există vreun document? unde se găsește acesta?

într-o parte avem de-a face cu niște activiști cu ochii roșii, frustrați că au pierdut alegerile și care doresc, într-un mod agresiv, să se legitimeze, în cealaltă parte avem de-a face, pur și simplu, cu incompetența administrației publice locale, adică, printre altele, întreg aparatul funcționăresc al primăriei a fost deprofesionalizat de-a lungul timpului de toți primarii aflați în funcție, care și-au angajat politrucii pe posturi, peste care s-a suprapus camarila personală a persoanei care ocupa fotoliul de primar; punct

miercuri, 7 august 2013

cum se relaxeaza demnitarii

auzisem de metoda aceasta de relaxare a unor lideri locali, de scăpa de stres; unii trag o bere, alții trag o țigare, alții bat la păcănele, alții  își iau o amantă, toate se poartă; și dacă putin, președintele rusiei, că tot vorbim de administrație, se destresează moțăind între două drumuri cu avionul și dând câteva ture de piscină, de ce nu ar fi o bună metodă de destresare faceebok-ul; 


un amic, care este amic de faceebok cu respectivu', mi-a arătat de exemplu astăzi cum se destresează respectivul demnitar local în timpul zilei, la serviciu, între două proiecte și două adeverințe; eu nu prea mă pricep cu faceebok-ul, dar am înțeles că este un joc acolo, farmville; ar fi un joc de interacțiune socială în care jucătorii cultivă plante, mulg vaci, câștigă experiență, interacționează virtual, strâng gunoiul și, cel mai important, își creează o lume după cum vor ei; 

mda, fiecare cu păsăricile lui, dar ar trebui să facă lucrul ăsta în timpul liber, să le penească și să facă ciorba; printscrinul e făcut la 3,42, iar mesajul către lista de amici e în jur de 11 și ceva.... cred că la 11 și ceva, la birou ai alte lucruri de făcut, pentru care ești plătit de comunitate; 

dar, poate, există o explicație carevasăzică, poate respectivul demnitar este în concediu, în .... farmville, în acest caz îi recomand repatriere grabnică la treburile obștii; punct

joi, 1 august 2013

scoala distruge creativitatea

nu este o temă nouă sau este o întrebare care îi frământă pe toți cei care au cât de cât de a face cu sistemul de educație - la ce este bună școala publică? distruge școala creativitatea? cu ce ne ajută sistemul de educație public să ne câștigăm un loc pe scara socială, să ne câștigăm traiul zilnic, să fim respectați în societate și să avem cu ce ne întreține familia, altfel spus, o diplomă îți dă garanția că vei fi lipsit de probleme pe viitor? ce rămâne după ce terminăm școala publică?



kant spunea că educația ar trebui să se concetreze pe viitor (în despre pedagogie, dacă nu mă înșel), adică să pregătim copiii pentru momentul în care vor intra în viață, pentru momentul în care vor avea nevoie de un loc de muncă, pentru momentul în care vor trebui să avanseze pe scara socială, pentru momentul în care vor trebui să ia decizii singuri, pentru acel timp care este viitorul nostru și va fi prezentul lor; de fapt, când vorbim de viitorul lor, vorbim de întreaga lor viață, nu ne referim doar la un moment al vieții, ci la întreaga viața;

școala publică nu-i pregătește pe copii pentru situațiile critice; ai nevoie de educație, de ceea ce ai învățat în școală, nu atunci când totul îți merge bine, când totul este sedimentat pe un parcurs normal al vieții, ci ai nevoie de competențele dobândite în școală atunci când lucrurile iau o întorsătură nedorită de tine, când te afli într-o situație de criză, când te afli între două puncte - un trecut și un viitor, ceea ce mă face să cred că școala publică în sine se găsește permanent între un trecut și un viitor, deci se află într-o permanentă criză; din cauza aceasta sistemul public de educație nu poate oferi o educație creativă, pentru că el însuși se găsește prins într-o criză, nu de identitate sau de resurse umane, ci de spațialitate, de teritoriu, de geografie educațională;

oricine deschide un catalog școlar nu poate să nu observe faptul că acesta este împărțit pe teritorii - începe cu limba română, latină și limbile străine (limbă și comunicare), urmează matematica, fizica, chimie, biologie (matematică și comunicare), apoi cultură civică, istorie, geografie (om și societate), se trece pe fila cealaltă, unde se găsesc disciplinele secundare, artele plastice și muzicale, sport și tehnologicele, religia și opționalele; așa cum remarcă și ken robinson această împărțire „nefericită” se găsește peste tot în lume, fiind tributară timpului cultural când au fost puse bazele sistemului de educație public;

observăm că această geografie, această împărțire teritorială a catalogului este respectată și de către examenele naționale, fie ele evaluarea națională sau bacalaureatul;  examenele naționale respectă cu fidelitate această topografie a dispunerii în pagină a catalogului, în care limbile/lingvistica/poesia și matematicile/știința sunt domeniile seniorale ale școlii publice, teritorializare ce aparține sfârșitului sec XVII-lea; este nefiresc ca întreg sistemul de educație să stea în spatele a două discipline (româna și matematica), iar restul disciplinelor să fie trecute la cultură generală; într-o parte avem competențe, în cealaltă avem cultură generală, o altă teritorializare schizoidă;

inflația academică de care se vorbește în clip există și în sistemul nostru; construit pe principiul piramidal, în care baza trebuie să alimenteze vârful, adică sistemul gimnazial, liceal trebuie să asigure studenți facultăților, care, mai departe, trebuie să asigure masteranzi și doctoranzi sistemului academic și de cerecetare, astăzi observăm că acest sistem nu mai este atât de eficient, pentru că, de exemplu, acum 50 de ani preoții trebuiau să aibă doar seminarul obligatoriu și erau hirotonisiți, la revoluție preoții trebuiau să aibă faculatatea, miza a fost ridicată de către actualul patriarh la master și, nu-i exclus, ca pentru anumite funcții să fie necesar doctoratul; același lucru s-a-ntâmplat și în sistemul de învățământ, unde nu mai sunt necesare doar studiile universitare, ci vorbim de studii post-universitare și doctorale;

când a luat ființă sistemul public de educație acesta a avut ca principal scop combaterea analfabetismului și creșterea calității vieții populației defavorizate prin accesul la educație; astăzi se constată că sistemul public de educație scoate în proposție de 53,5% analfabeți funcționali, adică absolvenți cu diplomă care nu înțeleg ceea ce citesc sau, și mai grav, persoane care reproduc în scris un text prin copiere, dar nu reușesc să-l citească; și mai există și problema alfabetismului funcțional, adică acei absolvenți care nu-nțeleg ceea ce citesc (analfabeți funcționali), dar care știu să utilizeze calculatorul, să instaleze programe, utilizează rețelele de socializare și instrumentele de comunicare moderne, știu ce să facă cu un card bancar, instalează gadgeturi pe telefoane, etc.;

ruptura poate fi și mai sugestivă dacă ținem cont de faptul că abilitățile informatice pot fi predate în sistem de către profesori care nu posedă aceste abilități și că există elevi care știu mai bine lucrul cu calculatorul decât profesorii lor; ajungem la o problemă destul de interesantă - se pune accentul în sistem pe predare și evaluare, dar foarte puțin pe învățare și rezolvare de probleme; sistemul de educație public a devenit obsedat de predare și evaluare, învățarea fiind trecută la categoria „care vrea să învețe învață oricum”, uitându-se că scopul sistemului de educație este învățarea, nu predarea, nu evaluarea; punct