miercuri, 28 august 2013

anonymous - măștile multimii

anonimatul este o sursă de putere și de curaj pentru unii; cel fără nume are puterea sentinței morale, pentru că el se situează în afara scalei morale, iese din conveniențe; anonimul nu face parte din categoria celuilalt, el face parte din „categoria” nimicului, a „nifilistului”, cum ironiza caragiale pe nihiliștii autohtoni, și, tocmai , prin această raportare la nimic este dinamitată scara valorilor; nimicul nu are o scară de valori, el are măști, pe care și le pune în funcție de context, care este o singură mască, masca anonimului; nu-l distingi din mulțime pentru că el este mulțimea, este unul și multiplul în același timp; anonimul este cel care nu poate fi numit, pentru că nu are nume, ei își ia numele prin raportare la mască, la subiectul măștii;

am întâlnit pe acest blog multe măști; din 2007 s-au adunat câteva sute de comentarii; comentarii au fost și în real-life, unele nu tocmai amiabile; web-ul este împânzit de măști, de identități fictive, de măști fără identitate, dar care au identitatea urii, a ticăloșiei, a bufonului, a nebunului, a activistului ranchiunos, anonimi în mulțimea ce-l sărbătorește pe dionysius/dionysus/dionysos, zeul bețivilor și al comedianților;



am selectat  scena din „o scrisoare pierdută”, în care farfuride și brânzovenescu vor să scrie o depeșă pentru a reclama „trădarea” și pe care hotărăsc să o semneze... anonimă - „o dăm anonimă”; 
***
când am inițiat acest blog în podu iloaiei se vorbea doar pe la colțuri despre problemele comunității; dacă ar fi să mă laud un pic am fost primul care a făcut un astfel de demers în podu iloaiei, iar la timpul respectiv și în iași erau vreo 20/30 de bloggeri; odată cu apropierea alegerilor locale din 2008 blogosfera explodează și în iași (peste 150 de bloguri recenzate în 2008), pe de o parte politicienii văzând utilitatea acestui mijloc de comunicare în lupta politică, pe de altă parte cei interesați de viața comunității găsind un mod de a-și exprima nemulțumirile, pentru că, nu-i așa?!, partidele sunt confiscate de găști și interesele acestora; în primăvara anului 2008 (s-ar putea să mă înșel, nu am verificat cu acribie) apare al doilea blog în podu iloaiei; la vremea aia nu era facebook-ul/twitter-ul în floare, care au ușurat/democratizat/banalizat extrem de mult comunicarea, fie ea publică sau privată; asistăm la un proces de supraîncălzire a acestor rețele sociale, comunicarea prin intermediul lor devenind monotonă, greu de urmărit tocmai datorită procesului inflaționist - toată lumea are, toată lumea vrea, toată lumea știe;
***
între timp, lucrurile au evoluat în direcția în care am sperat, odată  cu acest blog, să evolueze; a apărut o nouă generație, care, în parte, este și generația mea, care nu se sfiește să-și facă auzită vocea, chiar dacă, de multe ori, aceste voci ale spațiului public sunt vopsite în culorile partidelor; acest lucru nu este neapărat rău, ceea ce este supărător este că aceste voci sunt singurele sau aproape singurele care dau glas nemulțumirilor, aceste voci sunt puternic ideologizate, implicate în lupta politică, iar la noi (dacă nu peste tot?) politica nu reprezintă realitatea socială, ci doar realitatea din interiorul partidelor (cine cu cine e cumătru, cine e cuplat cu cine, a cui fiică/fiu e aia/ăla, cine-i nașu lui ăla/aia, cine cu cine face afaceri - numai dacă te uiți în consiliul nostru local și te apucă durerea de cap: cumătri, cumnați, fini, nepoți, fii, parteneri de afaceri, etc.); meritocrația s-a transformat în cumetrocrație, puterea cumetrilor;
***
am pornit discuția de la comentariile anonime, care animă blogul meu și nu numai, pentru că întreg internetul este animat, bruscat, violentat, axiologizat de astfel de comentarii, de anonimi care nu fac altceva decât să dea viață acestui mediu virtual; la un moment dat am fost ofuscat pe acești anonimi, îmi doream să aflu nume, să aflu povestea din spatele fiecărui comentariu, să pot contextualiza comentariul, să mi-l apropii ca pe ceva cunoscut de dinainte, să dau un chip cuvintelor, dar mi-am dat seama că internetul înseamnă o sumă de anonimi care se reunesc într-un loc/moment/eveniment și apoi se despart, fără a fi datori unul altuia; internetul reprezintă o sumă de locuri pe care le vizitezi ca și individualitate, ce nu este obligată să-și dezvăluie identitatea; 

anonimii sunt o putere a internetului, pentru că, până la urmă internetul este adresat acestei mulțimi anonime, care a făcut din internet cea mai mare putere a acestui început de secol; într-adevăr vorba ”dacă nu exiști pe internet înseamnă că nu exiști” are oarece acoperire în acest context; la mijlocul sec trecut regretatul profesor ieșean, petre botezatu, a formulat printre altele următoarea butadă logică (apoximez cu mare larghețe) - este posibil să câștigi ceva pe de o parte, dar este imposibil să nu pierzi pe de cealaltă parte, adică sistemul se echilibrează cumva; cei care câștigă  în web-life, vor pierde în real-life (discuțiile pot fi nuanțate); 

ps: știu că formularul de comenturi este greoi și unii renunță să mai comenteze sau se încurcă în acele cifre, dar numai în felul acesta mă pot feri de spamuri; mulțumesc de înțelegeri și .... insistați!

4 comentarii:

  1. de multa vreme si in toate tarile "democrate" clasa politica nu mai reprezinta pe nimeni, decit pe ea insasi.o aflam noi romanii mai tirziu decit altii,cind mai prindem la minte . democratia face gainile sa zboare, spunea un tip destept.si asa este. generatia ta si a mea e formata din adultii acestei societati, adica grupa de virsta care schimba ,daca vrea, din temelii totul. dar nu cu pixul, asta e sigur. zici tu ca poate cu blogul. eu stiu? ma cam indoiesc. sigur, internetul e o forta uriasa dar grupele de virsta ce pot fi activate astfel au alte valori ,au motivatii diferite de-ale noastre. au de fapt creiere spalate copiii astia care le au cu net-ul ,s-ar mobiliza pentru Mos Craciun dar nu pentru concepte pe care inca nu le inteleg. tineretea are avantajele si dezavantajele ei . dar oricum, prietene, ma bucur c-ai ridicat nivelul conversatiei. si pentru ca stiu ca te pricepi,astept cu interes chiar un reportaj din interiorul comunitatii,poate din mahala de exemplu, despre cum se traieste la oras ,in Romania anului 2013. or. vorba lu nenea Iancu, sa se revizuiasca dar sa nu se schimbe nimic ? asteptam vox populi.

    RăspundețiȘtergere
  2. ma gandesc ca numai de primar e vorba, de viceprimar si membrii consiliului local...postandu-se "anonim" au senzatia ca, macar, rudele nu-i vor injura... din contra...

    RăspundețiȘtergere
  3. mult succes in continuare

    RăspundețiȘtergere

atitudinea naște altitudinea.......



nu răspund pentru comentarii!