sâmbătă, 7 septembrie 2013

despre problema de a fi om

am citit de mult, sunt vreo 15 nai de-atunci, dacă nu mai mult, o schiță scurtă, fantazi/sf, cred că prin lettre internațional, care se potrivește mănușă la situația de-acum, cea cu câinii bagabonzi/homleși ce trăiesc cerșind mâncare pe sub balcoane, în care oamenii, confortabil, fără responsabilități, arată cât de simțitori sunt și le aruncă câteva resturi de la masa lor cu pui crescuți pe o foaie A4; 

în acea schiță sf absurdă se vorbea despre șobolani; era undeva în viitor, iar șobolanii erau cei care aveau cele mai multe drepturi, drepturi garantate de către lege; deci, ei erau în vârful piramidei drepturilor pozitive; o societate absurdă, în care câinii sau pisicile aveau mai puține drepturi decât șobolanii, dar mai multe decât oamenii; societatea nu mai era condusă de către oamenii politici sau, marile corporații (așa spun teoriile conspiraționiste), ci era condusă de către asociațiile pentru protecția animalelor; și de aici se dezvoltă o serie de situații absurde; 

am mai scris despre această problemă, unul dintre comentarii fiind acela, dacă nu le dăm de mâncare atunci devin mai violenți; eu aș spune că este invers - dându-le mâncare ei se teritorializează, urmând să-și apere locul lor de intruși; ambele opinii aparțin unor persoane care nu se pricep în domeniu; nu am văzut în discuțiile tabloidizate pe la tv sau presă scrisă sau audio părerea unor persoane avizate, etologi (care se pricep la comportamentul animalelor) și ecologi, specialiști în ecosisteme artificiale (antropogene), în care intervenția omului este decisivă; nici nu știu dacă avem de-a face cu un ecosistem propriu-zis, dacă este unul dereglat/deregulat sau unul în formare, în care orașul devine câmpul de vânătoare al câinilor;

cei care apar la tv sin partea asociațiilor sunt niște apostoli culturali, care nu ne vorbesc despre dragostea față de animale, pe care autentic o găsești numai la un țăran bătrân, ci promovează un model cultural, manipulând sensibilitățile celor care-i ascultă; aceștia sunt niște farsori, care consideră că e cool și trendi să-ți declari această opțiune;

undeva în podu iloaiei, în zona aia - liceu, stațiune, s-a construit un padoc, care ar fi trebuit să fie populat cu câinii fără stăpân, dar nu e; nu știm dacă s-au alocat bani pentru sterilizarea câinilor, pentru că n-am văzut nici un „hingher” să prindă câinii, iar pe dr gavril nu l-am văzut cu șorțul pus; singura abordare a fost aceea de a arunca câteva boțuri cu otravă (nu se știe exact cine a făcut acest lucru), care nu au făcut decât să rărească pe termen scurt maidanzii, dar pe la colțurile blocului cățelele/dulăii se puiesc, locatarii îi hrănesc și lanțul acesta se țese mai departe;

problema câinilor bagabonzi nu ține numai de agresivitatea lor, ci și de o anumită estetică acustică și stradală, peste tot întâlnești rahați împrăștiați; la noi avem la școală o ciurdă de câini, pe stradă văd o persoană respectabilă care-și plimbă câinii maronii prin parc sau prin centru pudei duși în lesă, dar n-am văzut pe nimeni cu punguța ca să strângă rahații împrăștiați de aceste patrupede; acest luru l-am observat și în iași deunăzi seara; 

***

este dezgustător ce se-ntâmplă la bucurești pe marginea acelei tragedii; ascultând mărturia doctorului legist, coroborată cu mărturia bunicii reiese că acel copil nu a fost doar ucis, el era o pradă, iar câinii erau la vânătoare; este cutremurătoare și reacția părinților, care au început să apară la televizor (bunica era pe un post, iar părinții pe alt post) pentru a deplânge situația maidanezilor și a plânge moartea micuțului, dar ca orice părinte căruia îi  moare un copil mic, nici aceștia nu știu cum să reacționeze, nu știu cum să se poarte în cazul unui copil mort înainte de a fi adult; nu știi de ce să se lege, nu știu cum să relaționeze cu tragedia, este clar că suferă de stres postraumatic, așa cum este ciudată și afirmația tatălui „moartea lui să nu fi fost în zadar”; bucureștiul este un oraș straniu, care parcă trăiește într-o bulă de săpun, în care realitatea este doar una singură, cea virtuală;

o întrebare nu s-a pus zilele astea (poate a plutit în aer) - ce este mai important omul, câinele sau să fii om? punct

ps: scriu toate astea și din perspectiva că zilele trecute unul dintre consilierii noștri locali a fost țăncușat de către un maidanez; începe școala și sper ca nici un copil să nu fie mușcat;

Un comentariu:

  1. animalele au trei instincte: supravietuire(mancare), aparare si inmultire. daca stam si ne gandim, aceleasi instincte le intalnim si la ... oameni, numai ca unii oameni mai sunt dotati si cu... ratiune. am scris "unii" si e bine. ar fi ideal ca, noi, oamenii, in calitate de iubitori de animale sa avem grija de ele, grija manifestata prin controlarea inmultirii. daca padocul mult laudat ar fi fost gata toti cainii fara stapan ar fi fost sterilizati si cazati in acel loc special. daca politia comunitara n-ar dormi si pierde timpul pe banii contribuabilor ar fi sanctionat cetatenii care au "lepadat" sacosele cu cateii fatati in propriile ograzi. si, asa, se ridica intrebarea : de ce n-are coada urs?

    RăspundețiȘtergere

atitudinea naște altitudinea.......



nu răspund pentru comentarii!