marți, 22 decembrie 2015

revoluția română - 26 de ani! I

în 2010 am scris o serie de 3 posturi pe tema revoluției, le reiau, pentru că mi se par actuale și, oricum, mai sunt multe lucruri de realizat; le reiau, și în speranța că, cei tineri, mai tineri decât mine, nu vor uita, de unde li se trage libertatea, de unde au ei „dreptul” să vorbească despre drepturi și libertăți; am permanent această problemă cu elevii să le explic ce în seamnă libertatea și ei să înțeleagă că lumea la un moment dat era „șuie”, nu era liberă și că libertatea lor, se regăsește în sacrificiul tinerilor, care au înfăptuit revoluția; azi primul post, pe 22 decembrie, când noi am fost liberi;

daca judecam prin prisma celor 21 de ani de la revolutie, trecuti, proiectul revolutiei ne apare ratat; mai ales pentru romanii idealisti ai revolutiei, cei care au iesit in strada si au strigat impotriva regimului, inarmati doar cu piepturile dezvelite incarcate cu speranta; dar si noi ceilalti care am stat in fata televizorului muscindu-ne lacrimile fricii, si noua, celorlalti, revolutia ne apare ca un proiect ratat, un proiect prea mare pentru un popor asa de mic;
cred ca cel mai dureros este punctul 8, de la timisoara, cel cu lustratia; dar nu este tirziu nici acum ca o varianta revizuita a acelui punct, sa intre in vigoare - toti cei care au ocupat functii publice elective sau au facut parte din partide politice dupa '90 sa fie lustrati; stiu ca este aberat, dar este printre putinele masuri radicale care sint fara varsare de singe si care ar insanatosi natia; caci natia este bleaga;
un alt lucru ratat este calitatea vietii, care a fost backgroundul revolutiei; pentru ca revolutia a avut doua dimensiuni - o dimensiune politica, ce avea ca virf de lance punctul 8 de la timisoara, dar si cistigarea drepturilor civile si politice pierdute in timpul regimului comunist si, cea de-a doua dimensiune, dimensiunea sociala, administrativa si economica, care privea viata cetateanului de zi cu zi si in final avea sa duca la cresterea calitatii vietii a acestuia; cresterea calitatii vietii - infrastructura, educatie mai buna, spitale mai bune, aparatura medicala de ultima generatie, doctori mai bine pregatiti si mai multi, ca si asistente, administratie mai putin stufoasa si mai profesionista, sa nu mai existe cozi la care uniunea europeana ne imparte resturile ei; punct

iarmaroc sau nu

„și unde-i iarmarocul? la tanti adela!”, întreabă o femeie și tot ea își răspunde ironic; tanti adela fiind o onorabilă cetățeancă de pe henci;

 am mers și eu  în iarmaroc ieri, locul unde „micul fermier”, așa este prins în canoanele uniunii europene țăranul român, se întâlnește să-și valorifice marfa; un an de trudă, sudoare, chin, efort susținut, secetă, se încheie în târg, la iarmaroc, acolo unde „micul fermier” își valorifică marfa - cerealele, porcii crescuți peste an, vițelul din bătătură, sunt speranța „micului fermier” pentru o viață mai bună, adică niște încălțări pentru copii, o haină pentru nevastă, ceva mobilă nouă, un țol nou să-l primească pe preot cu demnitate; 

țăranul a fost desființat printr-o manevră stilistică și transformat în „mic fermier”, pe vremea când ministru al agriculturii era cioloș, actualul prim ministru, și a ajuns bătaia de joc a autorităților locale și centrale; țăranul este văzut de către autorități și canoane europene inamicul progresului și nu vrea să moară, se încăpățânează să trăiască; 


iarmarocul gol

în perioada interbelică iarmarocul din podu iloaiei era un nod comercial recunoscut în zonă; de aici se aprovizionau abatoarele cu animale din iași (nahman, multe cirezi de vaci și boi a cărat la iași, și înainte și după război), aici își   încărcau evreii trenurile cu cereale pentru export, iar boii luau drumul olteniei (boi comuri, „brom”, preferau oltenii); era o zonă comercială intensă, susținută financiar de comunitatea evreiască locală, care colabora foarte bine cu țăranii; era schneier, evreu ce se ocupa cu oi și pielcele și avram cu cereale;

după război comuniștii au reformat câțiva evrei, făcându-i achizatori, la noi cuperman anciu, și înainte de război și după război achiziționa cereale de la țărani, fiind un intermediar, dar susținând financiar și activitatea tăranilor din localitățile limitrofe (rudă prin alianță cu familia mea); al avea o crâșmă în casa unde stă baciu în mahala, cel cu termopanele;

nici comuniștii nu au reușit să distrugă această oază de capitalism local, pentru că iarmarocul era singurul loc în care cererea și oferta se întâlnea și stabilea prețul (unul din principiile de bază în economia de piață); aici am luat eu primele lecții de capitalism, de demnitate, de prosperitate, de libertate și, alături de tatăl și de unchiul meu, am participat la lungi reprize de negociere, care sunt ca niște partide de șah, dar care nu se termină cu mat, ci întotdeauna cu remiză, pentru că ambele tabere câștigă, într-o negociere sănătoasă; îmi aduc aminte de bența, de la obrijeni (sper că mai trăiește), care achiziționa pielcele de miei și de bucătaru de la păușești; 

ieri iarmarocul gol; ansv-ul a interzis intrarea animalelor; de ce? se pare că nu s-au făcut amenahările necesare; exista un termen de grație oferit de către ansvs, dar d-l istrate nu l-a respectat; în concret trebuia făcute îngrădituri pentru fiecare specie de animal: pentru porci separat, oi la fel, tăurași și vaci la fel; mai trebuia făcut un veceu funcțional și tarsă apă curentă; o investiție de vreo 50 000 de lei, adică taxa de la iarmaroc pe vreo cinci luni; nu s-a făcut nimic, ba, chiar, spun sursele gurile rele, materialele au fost achiziționate, dar au fost folosite pentru împrejmuirea terenului de fotbal; ghinion pentru țărani!


nu mai spun că invetiții făcute cumpănit și cu viziune ar duce la creșterea veniturilor pentru primărie, ar genera profit și pentru negustorii din zonă, dar ar ajuta și țăranii din localitățile limitrofe - amenajarea unei piețe decente pentru cei cu legume și fructe, standuri pentru brânzeturi și lactate, depozite frigorifice, etc; iarmarocul are un potențial uriaș, dar nu este pus în valoare; poate dacă adomniței ar fi finanțat parcul agroindustrial la podu iloaiei, acesta nu ar fi stat închis, așa cum se întâmplă la lețcani, o investiție făcută pe criterii politice, dar moartă din start; 

pe lângă rolul economic, important pentru țăranii din satele din jur, iarmarocul are și un rol social, pentru că ajută, dacă este gestionat cum trebuie, la dezvoltarea satelor din jurul podu iloaiei; dar iarmarocul s-a încurcat în mici mașinațiuni ale primarilor urbei: 

ieri țăranii erau înșirați spre henci, de-o parte și de alta a drumului, ca niște infractori; niște investiții minime ar fi rezolvat problema; nu știu dacă avem de-a face cu rea credință sau, doar, avem de-a face cu cea mai banală prostie? punct

miercuri, 2 decembrie 2015

la ziua națională, ca la parastas

n-am înțeles, dacă de ziua națională, trebuie să te bucuri; cel puțin ieri, în centru, atât cât am stat, am avut impresia că asist la un parastas: au fost pomeniți cei care au făcut unirea, au fost pomeniți eroii de la 18, au fost pomeniți cetățenii, dar nici unul nu a fost de față; nu știu dacă ar fi trebuit să plâng sau să râd în hohote; toată lumea se întâmpină gravă își strânge mâna și-și urează la mulți ani, în timp ce pregătesc prosoapele, cu lumânări legate, pentru parastas; unii se și pupă solemn, patriotic;

timp de vreo 35 de minute am asistat la spectacolul așezării meselor; în jurul troiței - două de la primărie și una a lui todirașcu; remarc, cei mai harnici sunt oamenii lui todirașcu; fiu-su, cu mașina, se mișcă în sus și jos, agitat, la îndemnul tatălui; ba o cutie cu cozonaci, ba o sticlă de vin, apar paharele, duse pe o tavă de un membru de partid; ca la panacidele de la biserică se pun sticla de vin cu un colac în gât; de la primărie apar niște cutii mari duse de angajații apropiați primarului; sunt caserole de unică folosință, cumătrul gheban se agită la ordinele primarului; d-na primar mai dă niște indicații scurte, iar d-l primar glumește cu apropiații săi; câteva domnițe împart stegulețe tricolor inscripționate cu: primăria podu iloaiei, consiliul local podu iloaiei, primar găbițu istrate (la vedere!);

apare d-l lupu, omul de acțiune al pnl-ului; observă scurt, vrea să vadă dacă primarul nu are nimic împotriva meselor, și fuge la partid; de acolo se trimit doi tinerei spilcuiți cu o masă; aceștia o așează inițial lângă cea a primarului, dar discret li se indică locul corect, după todirașcu; din nou remarc experiența acestuia în pomeniri, știe ce se cere și cum se face la un parastas, semna că dă pe la biserică; apare d-l lupu cu o față de masă; o întinde în ciuda vântului; 



primarul a dispărut; la fel și soția lui; au rămas câțiva angajați fideli să păzească mesele cu bucate; încep să-și facă apariția obișnuiții de la biserică de pe la pomeni; au mirosit ceva! 



un preot stingher își face apariția; „nu-i a nostru!”, exclamă cineva; într-adevăr! se mai strâng ceva oameni; în apropiere de ora 11, d-l primar, însoțit de d-na lui, flancat de două steaguri tricolore în vânt se apropie dinspre primărie (remarc că, unul este fluturat frenetic, de către consilierul apropiat al primarului, d-nul chelariu); puțină dramă nu strică nimănui!

nici peneliștii nu se lasă mai prejos; și ei au regizat o intrare în scenă; s-au încolonat doi câte doi în spatele unei coroane, cu tricolorul pe ea; au un moment de cumpănă în fața sediului cooperativei; își regăsesc imediat unitatea și forța, președintele este cu ei; merg cu pas hotărât către troiță, să-i caute pe români; acolo sunt întâmpinați de cei de la alde, români și ei de-altfel, câțiva pensionari strânși de prin parc, să-și mai alunge plictiseala și copiii de la școală, în rest, clasa politică locală, pentru că românii au rămas în case și se uită la televizor;

 încep să se împartă cocarde printre participanți; apar preoții, sunt patru și cu cel străin cinci;

începe slujba; te deum-ul se transformă în câteva minute într-o veșnică pomenire; lumea, în spate, discută despre prețul cărnii de porc, despre faptul că ei nu fac politică, dar au venit că sunt români;

slujba se încheie și părintele sârbu ține un discurs pe care îl aude numai dânsul, zgomotul mașinilor, vântul, acoperă cuvântul de învățătură al părintelui (nimeni nu s-a gândit să aducă o stație); aud ceva despre unitate; inevitabil! urmează primarul; se vede că a exersat! nu se aude! ....„mă gândesc”......, ciulesc urechile; ia poziția teatrală a unuia care se gândește, împreunându-și mâinele sugestiv, înclină capul într-o parte....... trece o mașina..... și nu aflu la ce se gândește; am ratat cel mai important moment, să aflu la ce se gândește primarul nostru!

vreau să plec! și sunt izbit de cel mai autentic gest, din toată această adunare politico - religioasă, care se vrea și patriotică, și festivă, și....mai bine mă opresc! o elevă a școlii se apropie de mine și-mi întinde, sfios, o insignă, pe hârtie, cu tricolorul, pe care este inscripționat numele școlii; pe margini se observă urme de foarfece, fiind decupate una câte una de mâinile copiilor (cel puțin așa îmi place să cred);

m-am lămurit, noi nu știm să sărbătorim ziua națională; aici mă includ și pe mine; în loc să sărbătorim, îngropăm, pomenim, împărțim pomeni și, apoi, tragem o beție de deșteptăciune și ironii fine, între prietenii politici; 


aflu după un timp că fiecare partid a continuat parastasul astfel: pnl la pitzzeria lupu, alde la sediul partidului, iar primarul la sediul primăriei; în spiritul unității, părintele sârbu, însoșit de ciracii săi, i-a vizitat pe fiecare; punct 

luni, 30 noiembrie 2015

1 decembrie, noi și ai noștri

numai ce terminasem de numarat banii, că, iar, e zi de luni, și, de!, sunt niscaiva parale de pe la iarmaroc, de pus la saltea, aranjasem lemnele sub șopron, de la prin primărie, că, de!, se apropie iarna și crăciunul și, ceva motorină, de pe la mașina de pompierie, că, de!, de miercuri mergem la școală și trebuie ceva combustil, când îmi dădurăsem seama că mâine e zi mari, mari zi!

cum ce zi, bre? ziua națională! unirea!? marea unire! de la 18.... cu brătianu, cu ferdinand, cu basarabia, bucovina și transilvania, românia dodoloață! așa, pun apă la ibric, feștelesc fața cu pensonul, dau cu briciul și mă gândesc la ziua de mâine.......

păi, mâine se întâlnesc oficialitățile cu poporul; cum, care oficialități?, adică noi și ai noștri; adică, ei, stâlpii comunității! cei care sunt cetățeni de onoare, consilieri, șefi de partid, istrate cu alexa și ai lor, cumnați , cumătri, nepoți, etc., cetățenii onorabili, stâlpii puterii, dom le!; care popor? păi, vagabonții de pe uliță, zavragiii, căuzașii, adică noi, poporul! se întâlnesc la troiță; dă părintele cu feșteleul, apoi coroane...una primarul, una ghiță cojocaru, una școala, și partidele?! și partidele! una, două, trei.... 

apoi, sarmale? 

anul ăsta, fără sarmale, spuse domn primar, pentru că sarmalele, ciolanul, plăcintele, politizează evenimentul; mare dreptate are domn primar! și, pentru ca să nu mai fie discuții, s-au făcut sarmale numai pentru stâlpii societății, ca să nu mai spună lumea că se politizează, că doar sarmalele au fost date de popor, de la buget;

apoi, discuții; despre situațiunea locală, despre situațiunea economică, cea politică și cea socială;

redau, mai jos, discuțiile: 

 „IPINGESCU, JUPÂN DUMITRACHE
JUPÂN DUMITRACHE (șezând pe scaun): Hei! ia să vedem acu ce mai zice politica. Citiși ceva?
IPINGESCU: Bravos ziar, domnule! Ăsta știu că combate bine.
JUPÂN DUMITRACHE: Apoi nu-i zice lui degeaba "Vocea Patriotului Național"!...
IPINGESCU (citește greoi și fără interpunctație): "București 15/27 Răpciune. - Amicul și colaboratorele nostru R. Vent. ..., un june scriitor democrat, a cărui asinuitate o cunoaște demult publicul cititor, ne trimite următoarea prefațiune a unui nou op al său. I dăm astăzi locul de onoare, recomandând cu căldură poporului suveran scrierea amicului nostru.Republica și Reacțiunea sau Venitorele și Trecutul. – Prefațiune. - Democrațiunea romană, sau mai bine zis ținta Democrațiunii romane este de a persuada pe cetățeni, că nimeni nu trebuie a manca de la datoriile ce ne impun solemnaminte pactul nostru fundamentale, sfânta Constituțiune..."
JUPÂN DUMITRACHE (mulțumit): Ei, bravos! Aici a adus-o bine.
IPINGESCU (căutând șirul unde a rămas): "... A manca... sfânta Constituțiune..."
JUPÂN DUMITRACHE (cam nedomirit): Adică, cum s-o mănânce?
IPINGESCU: Stai să vei... că spune el... "Sfânta Constituțiune, și mai ales cei din masa poporului..."
JUPÂN DUMITRACHE (nedumirit): E scris adânc.
IPINGESCU: Ba nu-i adânc deloc. Nu pricepi? Vezi cum vine vorba lui: să nu mai mănânce nimeni din sudoarea bunioară a unuia ca mine și ca dumneata, care suntem din popor; adică să șază numai poporul la masă, că el e stăpân.
JUPÂN DUMITRACHE (lămurit): Ei! așa mai vii de-acasă. Bravos! Zi-i nainte.
IPINGESCU: Stai să vezi: acuma vine un ce și mai tare.
JUPÂN DUMITRACHE: Ei!?
IPINGESCU (urmând citirea): "... A manca poporul mai ales, este o greșală neiertată, ba putem zice chiar o crimă..."
JUPÂN DUMITRACHE (cu deplină aprobare): Știi că și aici lovește bine! Da! cine mănâncă poporul să meargă la cremenal!
IPINGESCU (bătând cu mâna-n gazetă): Apoi de ce scrie el, sireacul!
JUPÂN DUMITRACHE: Dă-i nainte, că-mi place.
IPINGESCU: "... Ba putem zice chiar o crimă. (schimbând tonul și mai grav.) Nu! Orice s-ar zice și orice s-ar face, cu toate zbieretele reacțiunii, ce se zvârcolește sub disprețul strivitor al opiniunii publice; cu toate urletele acelora ce cu nerușinare se intitulează sistematici opozanți..."
JUPÂN DUMITRACHE (care la fiece accent al lui Ipingescu a dat mereu din cap în semn de aprobare, îl întrerupe cu entuziasm): Hahahaha! i-a-nfundat!
IPINGESCU (urmând cu tărie): "... Nu! în van! noi am spus-o și o mai spune: situațiunea Romaniei nu se va putea chiarifica; ceva mai mult, nu vom putea intra pe calea viritabilelui progres, până ce nu vom avea un sufragiu universale..." (amândoi rămân foarte încurcați.)
JUPÂN DUMITRACHE: Adicătele, cum vine vorba asta?
IPINGESCU (după adâncă reflecție): A! înțeleg! bate în ciocoi, unde mănâncă sudoarea poporului suveran... știi: masă... sufragiu...
JUPÂN DUMITRACHE: Ei! acu înțeleg eu unde bate vorba lui! Ei! bravos! bine vorbește...
IPINGESCU: Ăsta combate, domnule, nu ți-am spus eu!
JUPÂN DUMITRACHE: Apoi, nu-i zice lui degeaba "Vocea Patriotului Național"!
IPINGESCU: "... Până ce nu vom avea un sufragiu universal. Am zis și subsemnez! R. Vent... studinte în drept și publicist."
(Când încă nu sfârșește bine Ipingescu de citit, se aude afară, în stradă, ceartă mare.)
UN GLAS DE BĂRBAT (de afară): Lasă, cocoană! Poate că să mor și să nu ți-o fac!
GLASUL ZIȚII (de afară): Mitocane! pastramagiule! la polițiune! (amândouă glasurile vorbesc deodată.) Nene Dumitrache! (Jupân Dumitrache și Nae Ipingescu rămân uimiți.)
JUPÂN DUMITRACHE (ascultând): Săi, nene Nae!
IPINGESCU: Urgent! (strânge repede gazeta și scoate fluierul de la cheotoarea mondirului. Amândoi ies fuga prin fund, Ipingescu șuierând signalul de alarmă.” (O noapte furtunoasă, I. L.  Caragiale)

ps: mulțumesc tuturor celor care comentează, pro sau contra; 

sâmbătă, 28 noiembrie 2015

consiliul local, locul unde nu se face politica cetățeanului

în ultimul timp ședințele de consiliu local devin din ce în ce mai interesante; ba, sunt aduși câțiva „cetățeni binevoitori” pentru a pune presiune pe consilieri, în scopul de a vota o hotărâre de consiliu, au început să apară liderii unor partide, ce se vor în opoziție, și-și exercită nervul cetățenesc, ba, unii consilieri, „presați”, încep să-și dea demisia scârbiți de nivelul politic local (despre cazul tcaciuc, voi reveni într-un post separat, nu-mi este clar ce s-a-ntâmplat);  



trec peste punctul 1, unde, din nou, actualul primar, a primit bani de la psd-ul județean, pentru proiectele sale, vreo 8 miliarde și jumătate, bani care se topesc peste noapte; nu există nici o persoană care să știe pe ce se cheltuiesc banii, cât costă lucrările, etc, pentru că actualul primar refuză cu obstinație să pună la dispoziția celor interesați execuția bugetară pe anul în curs sau pe anul trecut, chiar dacă i s-a cerut acest lucru;


la pct 6 s-a propus alocarea de 5 000 de lei (50 de milioane lei vechi) pentru sărbătorirea zilei de 1 decembrie; inițiator d-l primar găbițu istrate (foarte important cine inițiază); bani pentru a se depune câteva coroane din partea primăriei și consiliului local și partea doua, adică d-l primar găbițu istrate i-a invitat pe domnii consilieri „și alte persoane importante din localitate, într-un cadru mai restrâns, unde să servească o sărmăluță, un pahar de vin, în cinstea zilei de 1 decembrie”, adică domnii petrec și sărbătoresc ziua națională pe banii pulimii; există această tendință a administrației locale de a se separa de cetățeni, de a se izola de restul lumii, într-un cerc restrâns, confortabil (se numește zonă de confort); cetățenii, cei care plătesc impozite, put domnule! 

și, încă un element, care indică un comportament deviant de la democrație - „ invitat partidele politice locale să nu mai depună coroane la troița din centru, pentru a nu politiza evenimentul”, în caz contrar, v-a pune jandarmii pe ei,...... „numai primăria, consiliul local” au voie să pună coroane;

la diverse d-l tcaciuc și-a anunțat demisia din funcția de consilier local, începând cu data de 1 ianuarie 2016 și, posibil, retragerea din cursa pentru funcția de primar; două ar fi argumentele demisiei sale - nu se mai identifică cu actuala clasă politică locală, majoritatea actualilor consilieri locali, nu mai fac politica comunității, ci fac politica interesului personal; cel de-al doilea argument ar fi atacurile la persoană la care se dedau politicienii locali, dânsul considerând acest lucru nedemn pentru un politician;

d-l primar jubilează, a mai câștigat un vot de partea sa, pe cel al d-nei stepanida postelnicu, cea care urmează să-i ia locul d-lui tcaciuc; sunt șanse mari ca proiectele controversate ale actualului primar să treacă treacă, cum ar fi locurile de casă de la iarmaroc, ștergerea a aproximativ 52 de miliarde de lei datorii stațiune de cercetări agricole (se pregătește terenul pentru o preluare acolo), cele 113 ha pentru d-l norelu gheorghe; punct






joi, 5 noiembrie 2015

politica și fotbalul

nu mai este nici un secret pentru nimeni că politica și fotbalul merg mână-n mână; spectacolul fotbalistic se aseamănă cu cel politic și că, și-n politică ca și în fotbal se joacă pe goluri sau voturi, în cazul politicii; cine are mai multe câștigă meciul, dar mai este ceva, în cazul celor două activități preferate ale românilor, ambele implică oameni, pasiuni și bani; 

ca peste tot în lume și la noi politica s-a încuscrit cu fotbalul și a ieșit ceva de genul scandărilor ritmice, de stadion; acum două săptămâni președintele clubului, d-l grigoriu, omul de pe banca de rezervă a primarului (aflu că fi-su ar avea negociat un loc trei-patru pe lista primarului), ar fi tras câteva scatoalce unui secund, în timpul meciului cu dumeștiul; alți juveți ai primarului ar fi rupt hainele de pe ei amenințând cu moartea brigada de arbitri; perfect normal! între timp jandarmii și cu poliția locală se întrețineau cu d-l primar; perfect normal! normal ar fi atmosfera de manea ieftină, de crâșmă sordidă, care s-a instaurat la echipa de fotbal, ce nu are nici o legătură cu sportul; înțeleg că limbajul „academic” este o constantă pe „stadionul” nostru; toate acestea sunt rețeta pentru o mișcare sportivă de rahat;

în urma manifestărilor staffului nostru, echipa de fotbal s-a ales cu o amendă de vreo 900 de lei, pe care ...ghici ciupercă, cine o v-a plăti?

trecând peste acest incident mizerabil, care  i-a avut în centru pe mai marii sportului local, un altul, legat de primul se desfășoară sub ochii mei la sala de sport, unde în fiecare seară se bate mingea până în jurul orei nouă; am înțeles, că pe timpul ne-regretatului ivan, această sală era închiriată, iar încasările lunare erau în jur de 6 000 de lei; dar, spun surse autorizate, de prim aprilie , de la sală nu s-a mai încasat nimic, nada, nici un ban; cu toate acestea lumina arde, mingea lovește și rupe plasele, sportivii sunt „nervoși” și sparg chiuvetele și distrug ușile, iar dimineața, când vin elevii la orele de sport, ce credeți că găsesc?, cutii de bere, mucuri de țigară, miros de urină....cine plătește toate astea? perfet normal, noi!

aduc în discuție sala de sport pentru că , se pare, aceasta este stimulentul pentru antrenorul echipei de fotbal; sursele zic că cel acre ocupă funcția de antrenor al echipei de fotbal, primește ca stimul postul de administrator al sălii, fie și la negru, pentru că actualul nu are actele în regulă, dacă o fi el; este o situație ambiguă! oricum, acesta antrenează și câteva grupe de copii de școală, pentru care nu are licență de antrenor, nu are studii de specialitate, dar încasează lunar 25 de lei de copil, fără chitanță; 

spun toate astea, nu pentru că aș avea ceva cu sportul, ci pentru a sublinia un lucru pe care l-am mai spus: echipa de fotbal este un vehicul electoral, prin care primarul își fidelizează și recompensează simpatizanții tineri din oraș; dacă anul trecut s-au cheltuit aproximativ 50 000 - 60 000 de lei, anul ăsta suma s-a mărit; 

dacă la oraș, la centru s-a manifestat fenomenul în care oamenii din fotbal ayu intrat în politică, beneficiind de capitalul de imagine acumulat din fotbal, la periferie, la țară, s-a manifestat fenomenul invers, în care politicienii, primarii în speță, beneficiind de resursele primăriei au înființat și finanțat echipe de fotbal, pentru a-și spori capitalul politic; ambele sunt o formă de corupție politică; punct 


duminică, 1 noiembrie 2015

lista de investitii nouă

în scandalul creat în jurul locurilor de casă din zona barieră henci, locurile de case electorale, s-a trecut cu vederea faptul că, în ultima ședință, s-a aprobat o nouă listă de investiții;

studiind lista, nu poți trece cu vederea, că s-au luat bani, de exemplu, de la aducțiunea apă holm și s-au trecut acești bani către proiectul favorit al primarului din mandatul său, iluminat public; s-au mai luat bani de la reabilitarea policlinicii și de la modernizarea iarmarocului; 

pe lângă iluminat banii au mai fost înmdreptați către pavele zecimi și câteva proiecte de avizare către o serie de lucrări cu impact electoral, cum ar fi pavele budăi; întrebarea care se pune este următoarea - de ce trebuie să așteptăm câte trei ani pentru a vedea că se mișcă câte ceva în infrastructura orașului? 


duminică, 25 octombrie 2015

sedință de consiliu local cu turbulențe electorale

ședința de vineri, 23 octombrie 2015, a adus un element de noutate în sala de ședințe a consiliului local podu iloaiei - oamenii; chiar dacă au fost aduși la comanda domnului primar, chiar dacă s-a încercat manipularea lor, până la urmă s-a văzut că oamenii au problemele lor, care, de cele mai multe ori, aceste probleme, nu se regăsesc în agenda politicienilor sau sunt trecute la capitolul promisiuni electorale; „a fost cea mai mișto ședință, din 2012 încoace”, cum se exprima un consilier local;

așadar, ca să trecem la fapte: președinte de ședință d-na cușnir maria („slabă domnule, slabă”, ca să citez un martor ocular); doi consilieri au lipsit: d-l baciu și d-l munteanu;  prin intermediul unor „lideri” informali („marinică târșu” și „dodolina”) d-l primar a mobilizat vreo 35 de rromi din mahala, zona unde s-a construit fără autorizație, de pe vremea lui alexa, vis-a-vis de bariera spre scobâlțeni, așa numitul cartier zorile; au mai fost mobilizați vreo 10 cetățeni, de către consilierul local al d-lui primar, d-l chelariu, din zona henci; în total vreo 40-45 de persoane; d-l primar a mobilizat aceste persoane pentru a face presiuni asupra consilierilor care ar fi votat împotriva proiectului său „locuri de casă contra voturi”;

bineînțeles, un electorat atât de instabil ca cel din mahala, nu a putut fi controlat de către d-l primar și apropiații săi, astfel încât acesta s-a întors împotriva sa; și mai este ceva, oamenii au probleme reale, care de cele mai multe ori nu coincid cu problemele politicienilor; așadar oamenii au fost aduși să facă presiuni asupra consilierilor din opoziție și, au sfârșit, prin a cere autorizații de construcție de la d-l primar, care le promite acest lucru din 2012, dar, încă, nu a rezolvat problema; 

problema autorizațiilor de construcție din cartierul zorile este veche, de pe vremea d-lui alexa - popovici, s-a acutizat în vremea tandemului baciu - popovici și, acum, trebuie rezolvată, lucru promis de către d-l primar în campanie  (oamenii nu se pot racorda la rețeaua electrică, apă, etc); ceea ce nu le spune d-l primar locuitorilor din zonă este faptul că dacă se eliberează, în acest moment , autorizațiile de construcție, dânsul ar săvârși o ilegalitate, deoarece casele sunt construite în zonă inundabilă; deci, în primă fază, trebuie ca acel cartier să nu se mai găsească într-o zona inundabilă și abia apoi eliberate autorizațiile, ceea ce este un lucru de durată și în nici un caz nu poate fi rezolvat în cinci luni, așa cum și-a luat angajamentul d-l primar; deci, până atunci, legal, d-l primar trebuie să dărâme casele oamenilor care au construit ilegal; 

acesta este raționamentul legal, cel politic: d-l primar nu le poate dărâma casele oamenilor, trebuie să le facă promisiuni acestora, ce nu vor fi onorate niciodată, deci oamenii au fost atrași într-un scandal politic; adică d-l primar minte, pentru a obține voturi; 


același lucru se va întâmpla și pe henci, li s-a explicat oamenilor de către d-l tcaciuc - oamenii vor primi locuri de casă, vor construi, dar nu li se va putea elibera autorizații de construcții, pentru că nu se îndeplinesc condițiile legale, vorba unui cetățean prezent în sală „alexa ne-a mințit, baciu ne-a mințit, istrate ne minte” (le avea cu conjugările!!!); la presiunile consilierilor opoziției d-l primar a promis că în cinci luni va rezolva problema autorizațiilor de construcție; în acest vacarm, când d-l popovici a încercat să ridice problema locurilor de casă de pe henci, „locuri de casă contra voruri”, o d-na aflată în sală s-a ridicat către acesta: „dumneata vorbești, care ne-ai mințit și pe timpul lui alexa și pe timpul lui baciu (...), ești un bandit, ești un hoț(...)” afirmațiile doamnei l-au enervat la culme pe d-l popovici, încât l-a determinat să voteze și dânsul împotriva proiectului, cu toate că la început se declarase un susținător al proiectului; ulterior, în biroul d-lui primar, d-l popovici a revenit la sentimente mai bune - pe viitor va vota cu primarul; proiectul a căzut cu șase consilieri votând împotriva - tcaciuc, ipate, costin, cătărău, irimia, popovici; 

în prezența cetățenilor din sală d-na costin a ridicat problema proiectului european de 1. 700. 000 lei, pentru care școala, de ceva timp, cere ca primăria să o ajute,  asigurându-i cofinanțarea, în valoare de 33 000 lei; până la acest moment școala, din surse proprii a reușit să strângă în jur de 7000 de lei; acest proiect urmărește școlarizarea tinerilor care au abandonat școala și  se adresează, cu precădere, tinerilor din comunitatea rromă, unde se înregistrează un procent destul de ridicat al abandonului școlar; d-l primar a răspuns că nu are bani pentru cofinanțare și are și rezerve, pentru că nu are încredere în cei care care manageriază proiectul; moment în care s-a ridicat d-l cojocaru, membru în consiliul de administrație al școlii, care a izbucnit nervos: „mai terminați odată cu prostiile astea, că vă știu eu! intenționați să lăsați copiii repetenți (profesorii - n.m.) pentru a face proiecte europene ca să băgați banii în buzunar” (cadrele didactice primesc o indemnizație pentru orele prestate la catedră în cadrul proiectului, ca și cum cineva ar trebui să se rușineze că muncește suplimentar și este plătit pentru asta) ; din nou s-au auzit voci, care acuzau conducerea școlii de lipsă de transparență; 

închei acest episod creat de d-l primar și încasat tot de dânsul, pentru că, se pare, a căzut în groapa pe care a vrut să o sape altora, cu cuvântul său împăciuitor „el are încredere că o să rezolve toate problemele.... cu d-l cătărău se poate discuta, la fel și cu d-l irimia și....

altfel au mai fost proiecte interesante care au trecut: exemplu s-a aprobat pentru sărbătorile care se apropie (mărefer la crăciun, nu la alegeri) suma de 53 500 de lei, în două proiecte, după cum urmează: 2 500 lei pentru colindători și urlători, 3000 de lei pentru cadouri salariații primăriei, 15 000 de lei pentru cadouri copii școala gimnazială, 3 000 de lei achiziția de, citez: „calendare, felicitări, pixuri, agende....”, 5 000 de lei artificii și cireașa de pe tort, bradul, scuzați, 25 000 de lei împodobirea orașului podu iloaiei, să simți cu toții fiorul sărbătorilor prin buzunarele noastre, că doar noi plătim; 






s-au mai votat două proiecte importante: unul viza modificarea listei de investiții pe acest an și asfaltarea unor străzi, pentru care d-l primar intenționa să împrumute niște bani „de pe piața bancară”, dar s-a scos această prevedere din hotărâre; 

dacă ar fi să închei într-o notă optimistă ar trebui să o citez pe d-na cușnir maria, președinta de ședință: „pauză, că nu mai pot!”, moment în care au intrat polițiștii locali și au evacuat sala; punct


duminică, 11 octombrie 2015

apamortal, cea care ne dă prețuri mari

nu știu cum se face, dar în peregrinările mele prin târg, din ultimul timp, dau din ce în ce mai mult de povești interesante, care au ca principal personaj apavital; și se face că toată lumea este nemulțumită de activitatea furnizorului de apă din localitate; singurul mulțumit este doar d-l primar, care, ori de câte ori are ocazia, le ia apărarea, ba, pe de-asupra, le dă și bani; cum îmi povestea un cetățean, mergând la târgu frumos pentru niște aprobări și fiind nemulțumit de rezultat, ar fi ridicat câteva puncte legate de relația sa cu apavital, la care a primit un răspuns năucitor - „noi vă dăm apă”, aroganța apavital mergând până acolo că se cred stăpânii laboratoarelor naturii, au oxigenul într-o eprubetă și hidrogenul în alte eprubete și fac apa; poate ar trebui anunțați că s-a descoperit apă pe pluto;

ultima lucrare „contorizarea la nivel de scară blocuri din podu iloaiei”, proiect de 655 de mii lei, început anul ăsta și care trebuie să se termine la anul; dar problema este următoare, după cum spun șefii de la asociația nr 1, „contorizarea este făcută, fiecare scară are contor, dovadă facturile emise de către apavital”; când au fost în audiența la șeful apavital și amintindu-i acest lucru, un director de pe-acolo le-a spus că nu este adevărat, că nu este făcută contorizarea pe scară; 

site-ul apavital
necunoașterea situației din teren de către apavital sau măsluirea situației reale, ridică semne de întrebare, în spatele lucrărilor se ascunde un alt interes, acest lucru este întărit și de faptul că lucrarea este realizată de firme prin încredințare directă; lucrurile sunt și mai nebuloase și prin prisma faptului că șeful de la apavital targu frumos locuiește în podu iloaiei și ar fi trebuit să cunoască situația apometrelor;

dar, cum spun șefii de la asociația nr 1, socotelile celor de la apavital ar fi altele, ei urmărind de fapt să scoată apometrele în afara blocului, să și le monteze în propriile spații, pentru a avea acces la ele nestingheriți și să închidă apa când doresc; asta, dacă luăm în calcul și declarațiile d-lor de la apavital, care spun că acestea sunt apometre de control, adică să ne controleze apa;

se duce o luptă dură acum între apavital și acest domn nicuță, căruia i s-a alăturat și d-l primar, pe de-o parte , iar de cealaltă parte, asociația de locatari nr 1 și locatari de la bl 22 B; lupta are ca scop contorizarea individuală, adică oamenii vor să scape de teama de a le fi tăiată apa când vor cei de la apavital și-și doresc această contorizare individuală, pentru ca facturile să vină pe apartament, să aibă o relație directă cu apavital, când unul nu-și achită datoriile către furnizorul de apă numai aceluia să i se taie apa; 


locatarii au văzut această contorizare a scărilor ca pe o oportunitate, aceea a contorizării individuale, a fiecărui apartament în parte; nu că ar fi un lucru nou în podu iloaiei, de mulți ani locatarii caută o soluție agreată de către apavital, prin care să-și contorizeze individual apartamentele, pentru a scăpa de presiunea exercitată de către companie asupra tututror locatarilor, și a celor buni platnici, pentru neplata la timp de către unii a serviciilor prestate; 

și au început diligențele!

toată lumea (apavital, primar, locatari, conducere asociație) este de acord că este un lucru necesar această contorizare individuală; ba, chiar, există câteva scări, unde s-a și făcut - bl 16  sc A+B, bl 15 sc A+B și bl 17 sc A+B, dar toate insistențele locatarilor s-au lovit de șicanele apavital și ale administrației locale; primesc aprobarea verbală, dar scrisă nu;

în primă fază locatarii au cerut ca distribuitoarele să fie instalate în căminele apavital; d-l primar promițând că dacă obțin acordul tehnic al apavital acesta va suporta cheltuielile din bugetul local, cum spune și legea 241/2006, reactulizată în 2015, de altfel; pentru a obține acordul mult dorit au mers în audiența la prefect și la insistențele prefecturii au obținut o audiență la apavital, unde au obținut un acord verbal, care trebuia să fie parafat imediat; însă, au venit mințile luminate de la târgu frumos, șef secție un anume domn nicuță, care a spus că nu este posibil ca distribuitoarele să fie puse în același loc cu apometrul de control de la apavital, pentru că este proiect european și nu are voie să modifice proiectul (dar din lista de investiții reiese că această contorizare de control a scărilor se face din fondurile proprii ale apavital); tot dânsul, misteriosul domn nicuță, a venit cu soluția ca locatarii să-și facă un cămin separat în care să monteze distribuitoarele și apometrele proprii; 





între timp d-l primar și-a retras oferta, motivând că nu sunt bani la buget suficienți pentru așa cheltuială mare, oamenii rămânând să se descurce singuri; cu toate acestea ei își doresc contorizarea individuală; între timp apar și alte ciudățenii bl 15-17 au reușit să realizeze contorizarea, se pare, după cum spun oamenii, pentru că acolo ar locui șeful apavital târgu frumos, care ar fi realizat această lucrare fără a avea toate avizele, așa, la negru, iar acum încearcă să intre în legalitate (firma care realizează lucrările ar fi comandat mai multe apometre de câte scări are de branșat; pe lângă alea 24 de apometre necesare scărilor pentru care are lucrări, ar fi mai comandat încă 6 apometre, exact numărul scărilor de la bl 15-17); 
lucrările reclamate ca fiind ilegate de unii locatari - bl 16


așa, cum bine spunea un locatar de la bl 22, „noi nu vrem decât contorizare ca la bl 15, 16, 17, în aceleași condiții tehnice și legale ..... dar ei nu vor (apavital - n.m.) pentru că vor mai mulți bani.... penalități, pierderi, toate se plătesc din buzunarul nostru...”; 

dar apar și situații hilare, dar supărătoare pentru locatari; de exemplu la bl 22, unde se construiesc două cămine (colț cu farmacia veterinară), nu se găsește alimentarea cu apă, după cum spun locatarii; aceea șituație se întâmplă și la șanțul din fața bcr, unde s-a săpat, dar nu s-a descoperit alimentarea cu apă; toate lucrările se realizează pe planurile apavital, dar se pare că acestea nu bat cu realitatea, deoarece atunci când s-au construit blocurile muncitorii au modificat aducțiunile cu apă, după cum i-au tăiat capul; acum firma „scormonește”, cum se exprima un locatar, în căutarea apei;

bcr 



ca să închei acest post încurcat, „bucolic” aș putea spune, nu înțeleg de ce d-l primar nu se implică să negocieze această situație și să o rezolve, mai ales că legea îl obligă, pentru că nu pot crede, ceea ce-mi spunea un „alegător dezinteresat” din centru, că „acesta nu mai este interesat de voturile din centru”, că el concentrează pe scobâlțeni și zecime; ca politician local ar fi o prostie; punct

ps: această ironie cu apamortal nu-mi aparține;


duminică, 4 octombrie 2015

locuri de casă pentru voturi

e ședință de consiliu local; cel puțin două, trei puncte de pe ordinea de zi sunt ocupe cu locuri de casă: „proiect de hotărâre privind atribuirea unei suprafețe de teren în vederea construirii unei locuințe proprietate personală către.....”( 7 locuri de casă numai în ultima ședință de consiliu local) sau „proiect de hotărâre privind reglementarea situației juridice locuri de casă” (circa 200 de locuri de casă în ultima ședință de consiliu local) sau „proiect de hotărâre privind atestarea unor bunuri la domeniul privat al orașului podu iloaiei”  (un proiect ultima ședință, altul în ședința precedentă); sunt trei tipuri de hotărâri, care se repetă de ceva timp, ce ascund un adevăr simplu, pe care nimeni nu-l rostește cu voce tare, mita electorală



nici un om politic local nu vorbește, decât pe la colțuri, în subsidiar, de acest tip de mită, de această formă de încătușare a intereselor cetățenilor în ambalajul strălucitor al locurilor de casă; cine nu șia- dori un loc de casă? toți ne dorim un loc de casă, mai ales dacă ești tânăr, iar părinții tăi te îndeamnă ”ia-l mamă, că nu se știe!”; așa se ajunge în situația, ca la cosițeni, în care multe locuri de casă sunt atribuite prin contract, dar nu sut utilizate, adică nu s-a construit nimic pe ele; legal, după un an, acele contracte ar trebui rupte, dar acest lucru nu se întâmplă pur și simplu din neglijență administrativă; 

dar, în felul acesta, se creează o situație artificială, care nu corespunde realității, în care podu iloaiei are o dezvoltare urbană doar pe hârtie; în preajma alegerilor se manifestă o complicitate conjuncturală între alegători și primar, în care acesta, în speranța că își va asigura voturile necesare, dă locuri de casă în neștire, iar cetățenii, dezamăgiți, frustrați, în sărăcia lor, cer locuri de casă, chiar dacă nu le trebuie, pe principiul „măcar cu atât să mă aleg și eu!”; 

enumeram trei situații: „proiect de hotărâre privind atribuirea unei suprafețe de teren în vederea construirii unei locuințe proprietate personală către.....” este mita la grămadă, în care se acordă locuri de casă votanților obișnuiți, pentru a li se întări convingerea că au de-a face cu un primar bun și să-l voteze, iar în situația în care țin cu opoziția, pentru a li se strecura îndoiala, că dacă totuși primarul în exercițiu este unul bun; 

a doua situație - „proiect de hotărâre privind atestarea unor bunuri la domeniul privat al orașului podu iloaiei”, aceasta este pentru șmecheri sau apropiați ai primarului sau pentru cei care „au intrare” la dânsul; funcționează pentru centrul orașului (d-l zero, d-na grădianru, au beneficiat de acest tip de hotărâre) sau pentru mahala; argumentul, citez - „măsurătorile cadastrale efectuate împreună cu PFA Ștefaniu Cătălin în urma cărora s-au descoperit discrepanțe între informațiile prezentate în inventarul domeniului privat al orașului Podu Iloaiei și datele obținute pe teren”, adică, mai pe românește, a crescut o bucată de teren din ăl vechi, s-a lățit pământul, dacă nu e lung, mai apare niște teren pe ici colo și actele vechi sunt rele, iar cele noi, cadastrale, vor fi adevărate; astfel, unii, își mai trag niște pământ pentru urmași;

cea de-a treia situație, în unele situații, este generatoare de conflict;„proiect de hotărâre privind reglementarea situației juridice locuri de casă”, poate intra în categoria mare a „dezvoltării strategice a orașului”, dacă ar exista o astfel de dezvoltare în capul liderilor noștri sau măcar un document în draft; așa cum a făcu și condrea, și alexa, așa cum a făcut și baciu, aceste parcele, care ar trebui să răspundă unei necesități urbanistice reale, sunt alese/au fost alese pe criterii numai de ei știute; așa cum s-a construit la rampă la scobâlțeni, rromii au cosntruit  „pe putere”, fără a avea autorizații de construcții, fără a avea utilitățile necesare, fără sistematizare; în spate la moara mare la fel, s-au dat locuri de casă de către alexa fără a exista o sistematizare prealabilă, fiecare s-a descurcat cum l-a dus capul; la holm avem aceeași situație, acolo situația fiind și mai gravă, dintr-un sat de oameni înstăriți s-a ajuns la stadiul de sat de asistați sociali - le-a fost luat imașul de către lucrările de îndiguire, au fost aduse, de-a lungul timpului, de către d-l popovici, multe familii sărace, fără locuri de muncă, fără educație și localizate acolo, astfel încât situația socială s-a degradat; 

200 de locuri de casă, simplu dintr-o schiță

ce-ar presupune o dezvoltare durabilă: sistematizare, infrastructură rutieră, electricitate, apă, canalizare, gaz, toate astea făcute de către primărie și, abia apoi putem vorbi de locuri de casă pentru tineri; așa, cum se desfășoară acum lucrurile, este destul de simplu să iei o toloacă, o bucată de mlaștină, șă o împarți pe hârtie și, să spui că dai locuri de casă; uite ce primar bun ești tu! ai grijă de tineri! „să mă votați, bă, că v-am dat locuri de casă!”; mai se naște o întrebare: câte cereri pentru locuri de casă sunt depuse la primărie în acest moment, câte anul trecu și câte acum trei ani? pe baza datelor se poate face repede o centralizare și o estimare, astfel încât să putem vorbi de un necesar; 




la ultima ședință de consiliu local d-l primar a venit cu inițiativa celor 200 de locuri de casă (vz schița); este locul vis-a-vis de iarmaroc, în spatele construcției lui prâsneac, cum te duci pe henci pe stânga, cum te duci spre erbiceni, pe dreapta, T14, A 175, cum este identificată în actele cadastrale această bucată de teren; d-l primar dorește să inițieze în acea zonă un cartier; pentru a face acest lucru îi trebuiau 12 voturi, pe care nu le-a avut, din cauză că unul dintre consilierii săi a avut pană la mașină și nu a putut ajunge la ședință (mai știn noi alții care la revoluție și-au pus picioarele în ghips); deci proiectul nu a trecut, dar s-a lăsat/se lasă cu scandal;


terenul este închiriat pentru pășunat către d-l ambrozie; există un contract valabil până 2016, aprilie; pentru aceasta s-a încheiat contractul nr 4892/28.04.2014; pe baza acestui contract peroana în cauză primește o subvenție de la apia, are animale la pășunat, toate drepturile care decurg de aici; pe surse s-a aflat că d-l primar ar fi făcut presiuni asupra angajatului său ca să renunțe la contract, dar acesta n-ar fi cedat; cu toate acestea s-a inițiat hotărârea în cauză , prezentându-se consilierilor o variantă ușor deformată a realității, cum că acest teren ar fi prins în acte ca arabil și că ar exista o înțelegere cu d-l ambrozie; întrebat ferm dacă terenul este trecut arabil în acte d-l primar a răspuns fără să clipească „da, terenul este arabil!” (din punct de vedere legal este mult mai greu să scoți un teren cu destinație imaș din domeniul public și să-l treci în domeniul privat, decât dacă terenul ar fi arabil), și d-na secretară rocsana a spus „da!”; 

totuși actele îl contrazic: în contractul de închiriere ca și în caietul de sarcini elaborat cu ocazia licitației din 2014 tarlaua în cauză apare cu destinația „pășunat”; unde mai pui că membrii comisiei au fost aceleași persoane care au elaborat și susținut în fața consilierilor proiectul de hotărâre - d-l haliga și d-na popa rocsana, deci cunoșteau situația exactă a terenului; nu știu dacă este vorba chiar de o ilegalitate, dar cu siguranță d-l primar s-a folosit de poziția dânsului pentru a influența situația juridică a terenului; punct


luni, 28 septembrie 2015

apavital, stăpâna drumurilor noastre

vineri, pe henci, mă întorceam de la serviciu; prin față pe la avicola mă oprește un șofer nervos, la volanul unei camionete; „vedeți că trebuie să o luați pe o străduță la stânga, dacă vreți să ieșiți la șosea! boiii ăștia de la apavital au blocat drumul”; i-am mulțumit, adăugat „n-au pus nici un om, nimic, să te anunțe....” și a plecat înjurând;

pe 1 iunie au început lucrările pe strada mea; atunci am avut o discuție scurtă cu d-l primar; l-am întrebat dacă are prevăzut în contractul cu apavital și reabilitarea străzilor pe care aceștia le găuresc, adică să le facă la loc, cum le-au găsit; „o să asfaltăm!”, a fost răspunsul său; de unde trag concluzia că nu există un astfel de contract/înțelegere între primăria podu iloaiei și apavital și voi vedea asfaltul înapoi pe stradă peste mulți, mulți ani; așa m-am lins pe bot de asfalt!

astă vară discutam cu câțiva locuitori ai henciului, inevital a venit vorba și de drumul infernal care le traversează așa-numitul cartier; mi-au povestit de lucrările de mântuială pe care le-a făcut o firmă de construcții, a unui ilustru inginer din urbe, același care a lucrat și pe zecimi; oamenii și-au pietruit strada pe banii lor, a venit firma și le-a spart strada de vreo patru ori, pentru că de fiecare dată lucrarea nu corespundea testelor tehnice; oamenii au mers la primar, dar au primit același răspuns leșinat„fiți fără grijă, se va face.....vom rezolva......”, prima dată, a doua oară nu au mai găsit primarul, „...cu treburi la județ”, spunea secretara de pe scaunul ei moale;


este bine că se reface rețeaua de apă, că se extinde canalizarea, etc, etc, nu aceasta-i problema! toată lumea este de acord cu aceste lucrări, dar întrebarea care frământă pe toată lumea este - cine va asfalta străzile și când? nu poți să lași un operator de capul lui pe străzi, să dea găuri când crede de cuviință, fără să ai un contract cu el de reasfaltare/re-pietruire a acelor drumuri! dacă există un astfel de contract să ni-l arate și nouă cineva, ca să nu ne mai certăm cu inginerii de șantier?!

din nou se manifestă din partea administrației locale o lipsă de comunicare cronică cu cetățenii; dacă aceste lucrări vor ține până în 2020, așa cum reiese din documente, atunci ne vor mai paște multe zile cu pantofii mâjiți de glod și multe veri cu praf în ochi, pentru că apavital face ce vrea în urbe, protejată de către administrația locală; punct

lucrări de mântuială




drumuri sparte

un târg părăsit de administrație

marți, 8 septembrie 2015

democratia lui „ionel”

cu vreo trei/patru săptămâni în urmă am purtat un dialog virtual cu pnl podu iloaiei; liderul local, tocmai, își afirmase dorința, să fie candidatul partidului pentru primărie; nimic nou sub soare! este tânăr, ambițios, ascultător față de șefii săi mai mari pe linie de partid, este președintele filialei, este potent financiar, este susținut de județ, deci pnl-ul are, aparent, toate cărțile câștigătoare la podu iloaiei, mai ales, dacă ținem cont de faptul, că primarul în funcție, istrate, se află într-o conjunctură electorală deplorabilă; 

redau mai jos discuția avută cu cineva de la pnl, probabil, persoana care administrează pagina de facebook, dar care spune mult despre mecanismul alegerii unui candidat pentru funcția de primar; un mecanism care încurajează servilismul în interiorul partidului și, în nici un caz, meritocrația sau rectitudinea morală; în interiorul partidelor s-au construit mecanisme perverse ce distrug spiritul democratic, care subminează procesul democratic și interzic membrilor de partid să se exprime liber, altfel de cum dictează interesele liderilor;


în această declarație publică ni se comunică faptul că d-l alexa ioan, cunoscut în comunitate cu apelativul „ionel” , s-a înscris în cursa internă, pentru a fi candidatul pnl podu iloaiei, pentru primăria podu iloaiei; altfel spus el „a decis, că este pregătit” să administreze orașul; ni se mai spune că este un om hotărât și că are o vastă experiență politică (sâc!); apoi, el declară, că prin această înscriere în cursa internă din partid, pentru a obține nominalizarea partidului, pentru primărie, și-a anunțat candidatura pentru funcția de primar;

aflăm două lucruri: există o cursă în interiorul partidului, a pnl podu iloaiei, pentru demnitatea de a reprezenta pnl podu iloaiei în alegerile locale ce urmează și, fiind o competiție, există, logic, mai mulți candidați, că doar nu aleargă „ionel„ singur; 

încercând să aflu și numele celorlalți candidați, că sunt în pnl podu iloaiei mulți oameni buni și demni, care ar putea să reprezinte partidul în alegeri cu tot atât succes cât și „ionel”, am întrebat; răspunsul primit m-a năucit: cică, cursa internă este la nivelul „întregii filiale „mari””; bănuiesc că a iașului, adică, după logica asta sucită, ce mimează democrația și competiția, „ionel” concurează cu dangă, liderul de la iași, și cu oprea, alt lider de la iași, și cu primarul în funcție de la popești, și cu cel de la lețcani, pentru a fi candidatul pnl podu iloaiei la primăria podu iloaiei; asta este logica!

formalități ferme și dure, care au dus la înscrierea în cursă: s-a completat un formular până la 1 august, cine nu l-a completat a pierdut cursa înainte de a o începe; formularul - puțin gălbui, împăturit în patru, îl plimba „ionel” în portmoneul cel luxos, permanent la dânsul, ca nu cumva cineva din biroul politic să-l aibă și el, să-l tragă la xerox, să-l completeze......uneori, în clipele sale intime, când se retrăgea în locul său cald, unde se simțea în siguranță, scotea formularul, îl netezea pe genunchi, și-l citea emoționat, silabisând literă cu literă și nu uita ce-i spusese „costel” (alexe - n.m.), că aveau formulare atâtea câți prieteni are partidul, adică „partidul” .... „ionel” (alexa - n.m., președinte pnl podu iloaiei), „costel” (alexe - n.m. deputat de podu iloaiei, președinte interimar pnl iași), „cristi” (adomniței - n.m. președinte suspendat cj iași, cercetat de dna, profesorul de politică al lui „costel”), „relu” ( fenechiu - n.m., fost ministru a transporturilor pnl, profesorul de politică și afaceri al lui „cristi”); 



nu știu de ce experiență politică vorbește „ionel”, dar știu că d-na costin are suficientă experiență politică, ca membru a consiliului local și, din punctul ăsta de vedere, ar fi fost un candidat mult mai bun și mai legitim decât „ionel”; dar d-na costin, bănuiesc, că nu este prietenă cu cei care tipăresc formularul;

ce le  lipsește politicienilor noștri? demnitatea.... și curajul! demnitatea de a nu minți, de a accepta ceea ce sunt cu adevărat și să-l spună acest adevăr cetățenilor, demnitatea de a fi sinceri! și curajul de a crede, să crezi în democrație și în mecanismele democratice; curajul din momentul în care îți este frică, că poți să te înșeli, că este posibil să nu știi, că trebuie să respecți regulile și căile democrației , chiar și atunci când este posibil să pierzi alegerile sau să nu-ți atingi obiectivele politice; 

nu există nici o deosebire între „ionel” și d-l cojocaru, vechi combatant pe scena poltiică locală, între mijloacele acestuia de a se menține pe scena politică locală și modul cum s-a impus în fruntea pnl podu iloaiei „ionel”; nu există nici o deosebire între „ionel” și „gabi”, ambii au recurs la aceleași manevre pentru a se menține în fruntea partidelor pe care le păstoresc financiar și organizatoric, girați de către „vasile” (câtea - n.m.) și „costel”; ambii recurg la sondaje de opinie făcute după ureche, în care ni se prezintă drept câștigători ai încrederii cetățenilor;


aceste gesturi mici ale lui „ionel”, „costel”, „cristi” nu cultivă conștiința politică a cetățenilor, nu-i îndeamnă pe cetățenii interesați de politică și buni pentru politică să se implice în viața unui partid, să adere la o mișcare politică, oricare ar fi ea; aceste gesturi mici ale „ioneilor” nu cultivă conștiința cetățenilor, nu fac decât să promoveze o politică de gașcă, în care partidul este „ionel”, „cristi”, „costel”, „relu”, „gabi”.....punct


ps: pot spune că și-a făcut intrarea cu stângul, cum poți avea încredere într-o persoană căruia demagogia îi este amantă, iar ipocrizia nevastă, în care singura garanție a reușitei sale este tinerețea? 

duminică, 30 august 2015

august, 2015, ședință de consiliu local

joi, ora 10, 27 august, 2015, ședință ordinară de consiliu local; președinte: d-na cornelia costin, pnl;

în debutul ședinței, d-l cătărău, a adus în discuție problema datei la care se țin ședințele de consiliu local, fixate în prealabil prin decizie a consiliului, dar, de fiecare dată, d-l primar decide să convoace ședințele într-o altă zi, lucru care, susține d-l cătărău, „dă peste cap programul consilierilor”; întreabă retoric „respectăm sau nu hotărârile de consiliu local?!”;

d-na costin, în apărarea d-lui primar, face trimitere la textul de lege, care spune că ședințele sunt convocate de către primar; d-l primar spune că nu avea nimic pe ordinea de zi, demn de atenția consilierilor; d-l ipate „nu suntem anunțați când au loc ședințele”; d-l cozma are și dânsul aceeași problemă; d-l cătărău: „am ridicat problema, pentru că am primit un absent”; unanim, consilierii spun, că nu sunt acolo pentru indemnizație; 

se votează în unanimitate procesul verbal al ședinței precedente, precum și ordinea de zi;



un alt punct pe ordinea de zi a fost acordarea unui ajutor către biserica din cosițeni, 5 000 de lei; s-a depus și un document la dosar, cerere tipizată, prin care se cerea această sumă de bani, pentru a se „elabora un proiect casă parohială și prăznicar”; dar, citind eu trimiterile legale făcute în acest scop, am aflat cu mirare că, în lege, nu se regăsește ajutorul bănesc, pe care-l poate acorda consiliul local, pentru acest tip de activitate (og 82/2001 și normele de aplicare, og 1470/2002); bineînțeles s-a votat în unanimitate, dintr-o anumită sfântă superstiție politică, că nu este bine să-l superi pe preot în preajma alegerile, că dacă te spune în biserică; dar nimeni nu se întreabă - „este legal?”, ”este necesar?”, „chiar trebuie construit prăznicar și casă parohială?”, poate cu 5000 de lei echipăm toți copiii săraci din cosițeni cu cele necesare pentru începutul anului școlar, zic și eu!



am remarcat deosebita voiciune a d-lui baciu, care parcă băuse energizante înainte de ședință, pentru că avea câte o glumiță răutăcioasă, ori de câte ori vreun consilier avea ceva de spus la adresa primarului; 

de vreo trei ședințe d-l vice haliga vine cu completări la dosarul clubului sportiv; am avut un statut care, printre altele, amintea de nenumărate secții sportive, pe care ar trebui să le aibă acest club, apoi a venit cu președintele clubului, în persoana d-lui grigoriu, care trebuia să se ocupe de acte și toate cele necesare punerii în mișcare a clubului, acum a venit cu sigla clubului, care este sigla unei echipe de fotbal, iar președintele interimar, cel care ar fi trebuit să prezinte documentele, a lipsit cu desăvârșire, de unde trag concluzia, că d-l vice este singurul care se ocupă de tot, iar d-l grigoriu este un pion care semnează actele, iar „clubul sportiv” este de fapt „clubul de fotbal psd”, că tot o parte dintre fotbaliști au participat la alegerea primarului în fruntea psd-ului; 

m-a amuzat teribil, venind din partea unui alogen din ruginoasa, afirmația că „mingea de fotbal” este imaginea reprezentativă tradițională a orașului podu iloaiei; eu, fiind un străin de tradiția din ruginoasa, aș spune că imaginea reprezentativă a acestei localități este bâta, ceea ce este o prostie; să nu creadă d-l vice că explozia artistică a d-lui alexa din fața sălii de sport, mingea aceea de beton, kitsch-ul acela ordinar, reprezintă ceva pentru trecutul podu iloaiei; podu iloaiei reprezintă mult mai mult decât o minge de fotbal, la nivel sportiv: avem campioni naționali și balcanici la atletism, haltere, șah,, etc


a fost adusă în discuție și  situația legalității cheltuirii banilor cu echipa de fotbal de până acum; d-l vice a ocolit subiectul spunând că nu intră în „discuții tehnice și juridice pe această temă”, dar că nu s-au făcut plăți nelegale, iar d-l primar a completat că „nu s-a făcut plăți”; am mai adus în discuție această problemă - aici, așa că nu revin asupra ei; problema a fost ridicată de către d-l tcaciuc;

atât timp cât nu avem drumuri asfaltate, cât sunt sate fără apă potabilă, cum putem noi vorbi de echipă de fotbal? doar de fotbal!

s-a votat în unanimitate;


sigla clubului sportiv „unirea podu iloaiei”
o situați interesantă, ce arată dimensiunea competenței administrației locale, a fost la punctul 4 pe ordinea de zi, unde a fost prezentată situația atribuirii unor locuri de casă în satul cosițeni; s-a constatat că locurile de casă au fost atribuite greșit de către primărie (într-o altă tarla), iar din cei care au primit loturi numai doi au simulat ridicarea unor construcții (sunt persoane care nu și-au ridicat nici contractele); este un ameste de incompetență și neglijență administrativă; prin noua reorganizare s-au mărit loturile de case la 800 de metri; legea spune că cel care nu construiește un an de zile pe aceste loturi pierde dreptul terenul; 




lista contractelor anulate

se pare că la podu iloaiei moștenirea loturilor de pământ atribuite în intravilan, fie după ureche, fie în  funcție de interesele momentului ale celor aflați la conducerea primăriei, este destul de grea; s-au dat loturi de casă fără a se întocmi documentația necesară, s-a construit fără autorizație de construcție, sunt proprietăți care se suprapun din cauza documentației cadastrale întocmite prost de către primărie, etc; nu mai vorbesc aici de situația terenurilor agricole, care nici astăzi, la 25 de ani de la revoluție, nu s-a finalizat restituirea lor, mai existând oameni care nu și-au primit integral terenurile; 

diverse:  d-l cătărău a adus în discuție situația liceului, unde se înregistrează performanțe școlare foarte bune, dar unde primăria nu investește nici un ban: „nu s-a dat nici un ban la liceu, v-aș ruga să-l aveți în vedere”, el afirmând că există o încadrare foarte bună, inclusiv cu cadre bine pregătite din podu iloaiei, iar „profesorii muncesc foarte mult în afara orelor de program”; 

d-l primar a răspuns spunând că „nu se pot aloca fonduri, deoarece există o problemă cu acel campus”; unde, după spusele actualului primar, s-a construit fără autorizație de construcție, curtea de conturi găsind nereguli mari, plăți efectuate fără ca lucrările să fie făcute; punct