luni, 30 martie 2015

aleșii locali se încăpățânează să guverneze feriți de ochii cetățenilor

marți, la ora 10, va fi ședință de consiliu local; d-l primar este om de cuvânt, la ultima ședință de consiliu a negociat cu consilierii, cei câțiva care vor să se revină la ora clasică de desfășurare a ședințelor de consiliu - ora 17:00, ca ședința să fie la ora 14:00, dar, om de cuvânt a spus ceva de genul „nu vă mai agitați așa, că oricum eu fac convocatorul”, adică, pe înțelesul zeloților „mi se rupe, fac tot cum vreau eu!”; își ține cuvântul!

astă iarnă, după ce a dezertat din pdl d-l primar, alături de d-l cojocaru, ilustrul politician local, a hotărât această trecere la ora de iarnă, doar temporar, pe perioada iernii, pentru că la cinci era noapte și se speriau consilierii de pisicaobosită; parcă n-ar fi avut becuri de-ajuns în primărie, că tot suntem acum în epoca luminată, cu atâtea fonduri pentru iluminatul stradal; un bec se mai găsea și pentru consilierii locali, că mâța vede și pe întuneric;

se pare că trecerea la ora de vară nu afectează și orarul ședințelor consiliului local, acolo d-l primar a instituit era glaciară; eu aș zice că d-l primar este fricos și laș, cu scuzele de rigoare pentru limbajul frust...îmi cer scuze și față de cei care l-au votat!

și câteva argumente juridice, împotriva argumentul aruncat de d-l cojocaru, ce-l sprijinea pe d-l primar; afirma acesta că „nu există o prevedere legală, care să stipuleze că ora de desfășurare a ședințelor consiliului local ar fi 17:00”; 

într-adevăr nu există; dar vorbim aici de o tradiție locală, de o cutumă, care s-a instituit de câțiva ani; cel de-al doilea argument ține de lege - în statutul aleșilor locali (legea 393/2004, republicată în 2009), la art 37, se spun următoarele: „consilierii și delegatul sătesc, care participă la ședințele de consiliu organizate în mod excepțional în timpul programului de lucru, se consideră învoiți de drept, (...)”; sintagma care ne interesează pe noi este „în mod excepțional”, deci reiese din textul legii că regula este ca ședințele de consiliu local să fie organizate după program, iar excepția ar fi ca acestea să fie organizate în timpul programului; la noi excepția a devenit regulă; ca la guvern cu ordonanțele de urgență; 

legiuitorul a considerat că ședințele de consiliu nu trebuie să perturbe activitatea profesională a consilierului și nici să-i încalce o serie de drepturi individuale; el primește un salariu din altă parte, unde își are serviciul și nu trebuie să-i fie periclitat acest venit; iar pe de altă parte statutul de consilier nu reprezintă o profesie, ci o demnitate, din această cauză se primește și o indemnizație de ședință, iar consilierul se află în slujba comunității, adică statutul de consilier nu este echivalent celui de-al doilea job;  

ca o concluzie: regula - ședințele de consiliu în afara orelor de muncă; excepția - ședințele de consiliu în timpul orelor de muncă; mulți consilieri s-au plâns de faptul că primarul convocând ședințele în timpul orelor de program își pierd afacerile; bineînțeles că exagerează, dar oricum îi arde la buzunar; punct

joi, 19 martie 2015

podu iloaiei, la margini!

cu câteva luni în urmă, nu începuse iarna noastră leșinată, am vrut să încep un serial în care să prezint podu iloaie la margini; acest film este înregistrat pe la începutul lui decembrie, dar din lipsă de timp, n-am avut cum să-l asamblez, dar este un timp pentru toate....

pentru a înțelege cum este administrată o comunitate, nu trebuie să mergi în centru sau în vecinătatea primăriei, unde ar trebui să fie culmea civilizației din acea comunitate, ci trebuie să te deplasezi la marginile ei, în locurile mărginașe, acolo unde ochiul gospodar al edilului șef ajunge mai greu; 

nu doresc să expun aici un model de administrație, o teorie, doresc doar să arăt o relitate așa cum este; prin zonele astea limitrofe colcăie, acesta este cuvântul, colcăie pamperșii, peturile, pungile cu haine rupte, mormanele de moloz, ciulinii, gunoiul de grajd, etc; sunt zone părăsite, în care nu a călcat picior de primar de zeci de ani, în care și-au găsit adăpost câinii fără stăpân și ciorile bătrâne; în aceste zone, din când în când, trimite primarul buldozere să bage sub pământ gunoiul, se numește managementul deșeurilor menajere;

aceste zone sunt abandonate de administrația locală de zeci de ani;

în ședința în care s-a aprobat bugetul local d-l cojocaru spunea că anul acesta investițiile gândite de către primar merg către periferie; domnia sa se referea la faptul că se mai pun câteva becuri și că s-au alocat câteva miliarde pentru piatra de pe zecimi; țin să-i amintesc d-lui cojocaru și d-lui primar că în statele civilizate și  drumurile agricole sunt asfaltate/betonate, așa că piatra, macadanul nu reprezintă decât o soluție pentru burkina faso, cu toate că s-ar putea să-i jignesc pe africani;

aseară am fost la șipot, nu curgea apa; câteva sute de metri de primărie; am intrat pe strada lui nea gică moraru cu mașina; afară ploua în draci; nu pot să vă descriu ce drum au oamenii ăia; deci, câteva sute de metri de primărie!

cineva, a încercat să pună ceva piatră pe strada aia ca să poată intra cu mașina personală; este vorba de îmbunătățirea calității vieții; primăria l-a amendat pentru că a intervenit pe proprietatea publică; cam atât de investițiile care merg către periferie, cu două becuri nu faci civilizație; punct

luni, 9 martie 2015

cu gunoiul la tribunal

cam asta este direcția către care se îndreaptă problema gunoiului în podu iloaiei, către tribunal;

circa 22 de comercianți din centru, zona națională din vale, zecime, budăi, unii dintre ei implicați și în activități politice locale, ostile primarului, vor să dea în judecată pe primar și primăria, pentru că suspectează administrația locală de abuzuri în ceea ce-i privește; acestea sunt cele două tabere/găști/partide care se înfruntă pe plan local - pe de-o parte primarul, care deține cheile administrației și le folosește pentru a-și slăbi/anihila opoziția, pe de altă parte se află comercianții din podu iloaiei, care țipă din gură de șarpe ori de câte ori se simt prinși cu pantalonii în vine; 

dar aici nu este vorba de tabere/partide/găști, ci este vorba de ceva mult mai înalt decât aceste efemere voci - este vorba de dreptate, de legalitate, de egalitate în fața legii, de lucruri înalte; cel puțin asta reclamă una dintre tabere, care acum se află la masa opoziției; 

totul a explodat acum câteva săptămâni când comercianții au început să primească facturile pentru gunoi pe cinci luni în urmă, facturi exagerate spun petenții, care nu respectă cadrul legal și au fost instituite arbitrar după cum a vrut mușchiul primarului;


cătălin ipate, cu piesele auto, 790 de lei, clucerescu, în jur de 1300 de lei, nea gică moraru, abundent, 2400 de lei, în situația în care la apă plătește în jur de 40 de lei pe lună, după cum declara dânsul, cu toții au primit facturi umflate la gunoi, în situația în care reclamă lipsa de transparență, că nu cunosc algoritmul de calcul, primarul nu-i lămurește care este baza de calcul și-i pasează la salubris, iar când au mers la salubris reprezentantul firmei le-a transmis că calculele de bază au fost făcute de către primărie, mai exact serviciul de taxe și impozite, iar, atunci când este strâns cu ușa, primarul spune că așa scrie la contractul de delegare a serviciilor de salubrizare către firma ieșeană, dar nu dorește să arate contractul; 

o prezentare cronologică a faptelor (sâc!)

de la desfacerea înțelegerii cu predemetul și încheierea înțelegerii prealabile cu salubrisul (vă aduceți aminte scandalul din var lui 2013, când podu iloaie era învăluit într-un miros pestilențial de gunoaie), din februarie 2014 și până în august, s-a mers pe o estimare a societăților comerciale, acestea au comunicat societății ieșene asociate cu primarul nechita, cam cât gunoi fac ele; salubrisul a acceptat estimarea - lupu 0,4 mc, tcaciuc 0,5 mc, etc; în cazul în care se ridicau cantități mai mari, urmau ca costurile să se ajusteze; prețul pe mc era de 85 de lei mc; toată lumea era mulțumită și se părea că problema gunoiului a fost rezolvată; 

între timp s-a aranjat caietul de sarcini și licitația de către primărie, pentru a se intra în legalitate; chiar dacă predemetul a intrat în posesia cietului de sarcini, aceasta nu aparticipat la licitație, astfel că unicul participant și câștigător a fost salubrisul lui nechita, știți, primarul iașiului, pesedist de altfel; 

odată cu caietul sarcini, pe care nimeni nu l-a văzut, doar câțiva, care trebuiau, într-o ședință de consiliu local, de pe 28 august 2014 s-a instituit și o taxă specială pentru infractorii care nu erau de acord cu contractul încheiat de către primar cu salubrisul, încheiat de el personal și de d-na secretară a primăriei printr-un birou de director de la salubris; infractorii, căci așa îi califică documentul aprobat de către consilieri și inițiat de către d-l primar „beneficiază în mod fraudulos de aceleași servicii cu cei care au contractat aceste servicii”, (se numește „regulament privind taxa specială de salubrizare”, cine l-o fi scris are o părere foarte proastă de concetățeni), trebuie să  plătească o taxă specială; consultându-mi notițele, d-l istrate vorbește de 2,2 mc per firmă; taxa de salubrizare s-a votat  cu 9 voturi pentru și 8 abțineri, de remarcat că nu au fost voturi clare împotrivă; s-a format un obicei în consiliul local ca atunci când consilierii au ceva împotriva unei propuneri de hotărâre, ei votează abținându-se; 




ce se-ntâmplă cu „infractorii”?

cum am spus au început să fie emise de către primărie facturile către firme; acestea cuprind sume de ordinul zecilor de milioane și mulți metri cubi de gunoi, de zici că din podu iloaiei pleacă garnituri de tren pline cu gunoi; dacă îmi aduc eu bine aminte, într-o discuție mai veche purtată cu d-l zero acesta vorbea de undeva în jur de vreo 70 de metri cubi lunar pe podu iloaiei (s-ar putea ca memoria să-mi joace feste, dar pe undeva am notat); media per comerciant, așa cum se prezintă lucrurile, este undeva în jur de 4 mc; așa cum declara un comerciant local „dacă ești prieten cu primarul îți pune mai puțin, dacă nu, te încarcă”, norma legală vorbește de un lagoritm simplu, acolo unde nu se poate altfel: se iau în considerare următoarele repere - numărul de salariați, cifra de afaceri și metrii pătrați ai magazinului; 

conform regulamentului adoptat de către primărie facturile ar trebui emise trimestrial, iar lunar salubrisul, în sarcina căruia cade recesământul firmelor neplătitoare precum și a gospodăriilor care accesează fraudulos serviciul firmei, ar trebui să trimită către primărie o informare cu lista „infractorilor”, iar primăria centralizând să emită facturile; acesta este parcursul stabilit de consiliul local prin anexa la hotărâre; se întâmplă lucrul acesta? primăria să ne spună!

mai este acolo o prevedere care este halucinantă: „operatorul va solicita sprijinul Poliției pentru a determina (?!) totodată gospodăriile, apartamentele și persoanele juridice”; care este rolul poliției într-un contract comercial? ce să determine? cum poate fi implicată poliția, cu p mare? sau poate, așa cum s-a auzit, primăria folosește poliția locală pentru a păzi tomberoanele de „infractori”!?? 

deci, fără o negociere sau un consult prealabil cu comercianții primăria a dat cantitățile pentru firmele infractoare; se vorbește prin târg că cantitățile le-ar fi stabilit d-l vice haliga și cu fostul consilier/șofer/sfătuitor actual/fost al primarului gică alexa, pe criterii din caragiale, „dacă votează cu noi, altă treabă!”

infractorii pe persoană juridică, vreo 22 la număr și-au luat avocat și au deschis litigiile juridice cu primăria; ciudat este altceva, primăria/primarul refuză să pună la dispoziția cetățenilor contractul încheiat cu salubrisul; recent am făcut și eu o întâmpinare legală în acest sens, cererea nr 2105/4.03.2015 și aștept răspunsul legal; 

ce se-ntâmplă cu „infractorii” pe persoană fizică?

și eu mă număr printre acești infractori, în consecință voi primi undeva la 200 de lei pe persoană fizică pentru niște servicii de care nu beneficiez; nu am primit tomberon, nu oprește mașina salubris la poartă ca să-mi ridice gunoiul, deci plătesc pentru un serviciu de care nu beneficiez; în cazul ăsta care este „infractorul”?

2 milioane vor primi pe an fiecare gospodărie din podu iloaiei, fără ca cineva să-i fi întrebat, în prealabil, care este opinia ta? ce părere ai? ești de acord?

cum se fac presiunile?

s-a auzit în anii din urmă, de când la cârma primăriei se află actualul primar, gabi constantin istrate, că acesta folosește instituțiile statului pentru a-și anihila opozanții politici sau, ca în cazul gunoiului, concurența comercială; recent am trăit și eu personal o astfel de experiență, dar am și dovada unei astfel de presiuni intituționale; 

în luna ianuarie m-am trezit la poartă cu doi inspectori de la mediu; aceștia, trimiși de primărie, cum apărea și pe hârtia lor, verificau faptul, dacă am depozitat gunoi pe un loc de joacă, aflat undeva în spatele grădinii, pe un tăpșan, cum reclama onor primăria; evident că reclamația a fost falsă, primarul disculpându-se că nu el a inițiat acțiunea inspectorilor, ci, fără aprobarea lui, vicele și secretara primăriei; 

un alt caz de presiune din partea administrației locale, este cel la care este supus  patronul pizzeriei din centru pe 27 februarie 2015 are un control de la direcția de sănătate publică, iar pe 3 martie 2015 un nou control, de la aceeași instituție, cu aceeași inspectori, totul la cererea primăriei;



apoi pentru a-i forța pe comercianți să semneze contractele s-au făcut de către primărie plângeri la mediu; fiecare infractor pe persoană juridică, s-a prezentat la mediu, pentru a da cu subsemnatul - are sau nu are contract cu o firmă care să-i ridice gunoiul? 


soluția găsită de comercianți pentru a para acest atac al primarului a fost ingenioasă: aceștia au încheiat contracte de colectare de deșeuri reciclabile cu predemetul, iar alții cu firme de colectare de la iași; întrebat d-l zero a spus că aceste contracte sunt perfect legale, pentru că dânsul nu încalcă înțelegerea cu salubrisul, deoarece el nu ridică gunoiul firmelor, ci doar este firmă care colectează ambalaje, plastic, fier, etc; contractele au fost acceptate de către mediu, astfel comercianții scăpând de amenzile usturătoare;

sunt doar câteva elemente care pot pune sub semnul întrebării activitatea primarului și buna lui credință; cum afirma și patronul abundentului, nea gică moraru „unde s-a mai văzut ca un primar să nu-și apere oamenii lui?”

unii comercianți îl suspectează pe istrate de rea credință, în sensul că folosește pârghiile administrației locale, pentru a-și slăbi concurența pe piața locală; alții văd în acțiunile lui doar îngâmfare, lipsă de comunicare și faptul că se lasă consiliat de persoane controversate;

salubrisul o afacere încurcată și păguboasă pentru podu iloaiei

problema gunoiului este o afacere care va stârni controverse și pe viitor; ba, chiar, așa cum se prezintă lucrurile, în viitorul nu prea îndepărtat va răbufni cu violență, atunci când oamenii vor merge să-și plătească impozitele și li se vor anexa la impozitul local și cele câteva sute de lei, taxa specială; este o afacere scumpă pentru cetățenii localității, pe de o parte avem prins în bugetul local în jur de 4 miliarde de lei care vor intra în sipetul salubris anul acesta pe diferite căi (391,25 mii lei, ca să fiu exact); 

apoi avem cei aproximativ 60% dintre cetățeni (pe surse.ro) care au încheiat contractul și plătesc o taxă, mult mai mare peste cea care se plătea la predemet;

mai este o chestiune la limita legii: oamenii plătesc taxa specială, dar nu beneficiază de serviciul plătit; în subsolurile primăriei zac vreo câteva sute de tomberoane, care nu au fost distribuite „infractorilor” ca mine; mă întreb dacă scot un sac de gunoi la poartă oprește mașina salubrisului?

nu știu dacă această situație va fi rezolvată în tribunal definitiv, ceea ce știu este următorul lucru: dacă afacerile merg, toată lumea o duce bine

podu iloaiei a fost și este, din fericire, un nod comercial în zonă; acest lucru nu a fost exploatat pe deplin de edilii care au condus administrația locală, fie din nepricepere, fie pentru a-și proteja propriile afaceri; dacă lucrurile ar fi fost dezvoltate cum trebuie, sprijinind comunitatea locală a oamenilor de afaceri, dar și infuzia de capital din afară, acum am fi depășit târgul frumos ca și dezvoltare economică; punc






luni, 2 martie 2015

ora de religie







poate că, prin cele ce-o să spun în acest post, o să-mi ridic în cap toți preoții din localitate, partidul babelor conservatoare, unii colegi profesori și ceva enoriași superstițioși; sau voi fi considerat subiectiv; 


nu pot să nu remarc ultimul cuvânt de învățătură al patriarhului, ca și ultimele mișcări ale bisericii vis-a-vis de ora de religie; m-am întrebat, de unde această furie și disperare a bisericii, se comportă ca un sportiv faimos care se teme să nu piardă un concurs regional, la care singurul concurent este el; încearcă să ni se creeze impresia că ora de religie va fi înlocuită cu altceva - cu sport, cu etică sau istoria religiei, ceea ce este fals; în cursa cu ora de religie nu s-a mai înscris nimeni și nimic, ea aleargă singură pe pistă și va câștiga oricum, dacă în termeni de câștig pune biserica problema orei de religie; să stea liniștiți, oricât de încet vor alerga tot ei vor câștiga;

și totuși, de ce această desfășurare de forțe? vedem asociații pentru ora de religie (și în podu iloaiei avem una apor, filiala locală), care luptă, acesta-i termenul pentru ora de religie, avem campanii media cu vedete, avem campanii pe facebook, avem patriarhul care-i afurisește pe cei care nu-și vor înscrie copilul la ora de religie (mai soft -„este o mărturisire publică de credință”), avem preoții, care fac presiuni asupra credincioșilor în biserică, pe stradă, asupra directorilor de școală, sunându-i zilnic, avem conferințe și seminarii pe această temă, toate pentru ora de religie, un întreg arsenal greu, de campanie, care s-a pus în mișcare instantaneu, care pune sub asediu școala, părinții, elevii, profesorii, opinia publică, ne aflăm în plin război ideologic și nu știm unde este inamicul, de ce ne apără biserica, pentru că bisericile sunt pline?!

ultimele cuvinte de învățătură din bisericile din românia, tonul fiind dat de către patriarhul româniei, laitmotivul lor fiind prigoana la care este supusă biserica; acesta este termenul care se folosește - biserica este prigonită, ca și cum ne aflăm în primele secole creștine și sunt dați la lei profesorii de religie; 

se fac afirmații deplasate, comparații cu situația din egipt sau siria, unde satul islamic răpește și execută creștini, cu toate că, noi creștini cu scaunul la cap nu vedem nici un secular-umanist fluturând kalashnikov-ul în timp ce aleargă un biet profesoraș de religie; deci toată această desfășurare de forțe este exagerată și demnă de o cauză mai bună și nu face decât să trădeze frica mai marilor bisericii de altceva; 


Image result for ora de religie
am să pun câteva întrebări în rândurile ce urmează, evident nu aștept răspuns:

încrederea în biserică (% foarte multă + destul de multă)

Februarie 2009- 84% ; Martie 2010 - 83* ; Septembrie 2010 - 80% ; Decembrie 2010 - 79%; 
Februarie 2011 - 77% ; Mai 2011 - 84% ; Februarie 2012 - 79% ; Martie 2012 - 79% ;Aprilie 2012- 75% ; Iunie 2012 - 76% ; Iulie 2012 - 76% ; August 2012 - 73% ; Septembrie 2012 - 74% ; Octombrie 2012- 74% ; Noiembrie 2012 - 73% ; Decembrie 2012 - 77% ; Ianuarie 2013 - 66%

întrebare acum: dacă să spunem că în românia se declara ortodocsi un procent de 86, 5%, iar încrederea în biserică este într-o cădere dramatică și să presupunem că procentul de 86,5% nu va fi atins de elvii care vor merge la orele de religie, rezultă de aici că, conceptul de biserică națională este perimat, vetust, lipsit de acoperire?

biserica mai poate vorbi de catedrala mântuirii neamului sau va vorbe doar de catedrala mântuirii ortodocșilor crștini ce-și înscriu copiii la ora de religie?

preotul constatin sturzu într-un articol pe doxologia ”atac ratat la ora de religie” mai relevă cel puțin un motiv de îngrijorare, citez : „Un alt aspect, de natură a afecta prezenţa religiei în rândul disciplinelor de studiu: prin efectele deciziei CCR s-a indus un sentiment de nesiguranţă în rândul profesorilor de religie cu privire la locul lor de muncă. Unii deja se gândesc să se reorienteze din punct de vedere profesional, în timp ce studenţii din facultăţile de profil (sau liceenii, viitorii studenţi) se simt descurajaţi în a mai opta pentru această carieră didactică. Toate acestea vor genera, în timp, o scădere calitativă şi cantitativă a personalului dispus să predea religia.” 

cu alte cuvinte această situație lovește în cei aproape 5 000 de profesori de religie, care se vor întreba de ce-au făcut facultatea de teologie și, mai sus, lovește în fabrica de preoți, adică își vor pierde catedrele inclusiv profesorii de la facultatea de teologie, nu că i-aș plânge; este pus în discuție inclusiv rolul de educator național al bisericii și implicit rolul social al bisericii, căci ce te faci cu un mamut peste care cade un asteroid? moare s-au se transformă într-un elefant!

nimeni nu vorbește de copii, cu toate că toți îi pomenesc - vedete, preoți, patriarhi, copilul trebuie să învețe tatăl nostru, înger îngerașul meu sau crezul de la un profesor de religie? pentru mine sunt momente de maximă intimitate; sunt momente pe care le-am împărtășit numai cu mama mea; de fiecare dată când spun una dintre aceste rugăciuni mă gândesc la ea; nu mi-aș dori ca și copilul meu să învețe rugăciunile acestea de la o persoană străină, de la profesorul de religie; dacă tot vorbim de identitate și valori ale familiei;

de fapt ce se pune în discuție prin sesizarea făcută curții constituționale? catehizarea care se face la ora de religie, îndoctrinarea religioasă sau faptul că biserica ortodoxă a monopolizat această oră? poate ar fi mai bine ca această oră să se transforme ora de religie într-o oră de istorie a religiilor!?

întreb și eu!
 
punct